ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2220/2016

Decizia nr. 2220/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 10421/G/II din 12 martie 2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate, prin care i s-a constatat starea de incompatibilitate prevăzută de art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, întrucât acesta a deținut simultan, începând cu 20 decembrie 2012 atât calitatea de deputat în Parlamentul României, cât și calitatea de persoană fizică autorizată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 559 din 21 noiembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat raportul de evaluare nr. 10421/6/II/2014 emis de pârâtă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței instanței de fond, pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat recurs, solicitând casarea sentinței atacate și în urma rejudecării, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, invocând motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin criticile formulate, recurenta susține, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu interpretare și aplicarea greșită a dreptului material, respectiv a dispozițiilor art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, precum și a dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Susține recurenta că, în mod greșit, instanța de fond a constatat că situația reclamantului nu se încadrează în cazul de incompatibilitate reglementat de textele legale menționate, deoarece el avea obligația să renunțe la una dintre calitățile sale, suspendarea activității de persoană fizică autorizată neavând aceleași consecințe juridice ca încetarea calității respective.

II. Hotărârea Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanșat de intimatul-reclamant are ca obiect verificarea legalității raportului de evaluare nr. 10421/G/II din 12 martie 2014 întocmit de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate prin care s-a stabilit ca partea s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât nu a respectat interdicțiile prevăzute de art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, și de art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.

În concret, emitentul actului administrativ a avut în vedere faptul că intimatul a deținut simultan, începând cu data de 20 decembrie 2012, atât funcția de deputat cât și calitatea de persoană fizică autorizată.

Instanța de primă jurisdicție a admis acțiunea reclamantului și a anulat raportul de evaluare dedus judecații reținând, în esență, faptul că reclamantul a procedat în termen de 7 zile de la validarea mandatului de deputat la suspendarea activității de comerciant persoană fizică și nu a realizat venituri din această calitate, cauză care înlătură starea de incompatibilitate anterior menționată.

Această soluție este împărtășită de instanța de control judiciar, deoarece a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 care prevăd că funcția de deputat și senator este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoana fizică.

Problema ce se impune a fi soluționată în speță este aceea dacă se poate constata starea de incompatibilitate între funcția de deputat în Parlamentul României și cea de comerciant persoană fizică, în cazul în care persoana fizică autorizată și-a suspendat activitatea, făcând mențiune despre aceasta în Registrul Comerțului.

Din interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate și ale Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, rezultă că instituirea incompatibilităților s-a făcut în scopul de a asigura integritatea și transparența în excitarea demnităților și funcțiilor publice.

Rațiunea instituirii regimului incompatibilităților este aceea de a preveni apariția unor situații în care exercitarea simultană a două sau mai multe funcții de demnitate publică și în domeniul privat, ar putea influența decizia pe care un oficial o adoptă în exercitarea competențelor sale legale.

Prin urmare, numai exercitarea simultană a unei demnități publice și a calității de comerciant persoană fizică poate atrage starea de incompatibilitate, pentru că numai o asemenea interpretare corespunde scopului legii.

În acest sens, prin Decizia nr. 396 din 01 octombrie 2013, Curtea Constituțională a statuat că "nu se poate afirma de plano că membrul unei întreprinderi familiale nu are calitatea de comerciant persoană fizică. Desigur, calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun (...)".

Pentru că activitatea P.F.A. B. a fost suspendată la data de 27 decembrie 2012, potrivit Rezoluției nr. 525491 din 27 decembrie 2014 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, se poate considera că, prin aceasta, intimatul-reclamant a fost în imposibilitate de a-și crea vreun avantaj concret prin intermediul funcției de deputat sau să îi fie afectată integritatea sau transparența în exercitarea atribuțiilor legale aferente funcției deținute.

Prin urmare, din perspectiva încălcării art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, raportul de evaluare este nelegal, iar criticile recurentei ce vizează aceste aspecte sunt fondate.

În fine, trebuie menționat faptul că, în spețe similare, Înalta Curte a realizat aceeași interpretare juridică pe problema de drept aflată în analiză (exempli gratia: Decizia nr. 4692 din 05 decembrie 2014, nr. 1476 din 31 martie 2015, nr. 3407 din 30 octombrie 2015).

În consecință, Înalta Curte constată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurenta-pârâtă în susținerea recursului este nefondat.

2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței civile nr. 559 din 21 noiembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2016.

Procesat de GGC - GV