ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2195/2016

HOTĂRÂRE

20.09.2016

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2195/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

DECIZIA nr. 2195/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/86 din 30 septembrie 2014, reclamanta SC A. SRL Vama, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului jud. Suceava - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor Suceava, a solicitat pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâtei să-i elibereze numerele provizorii de înmatriculare pentru autovehiculul marca B., nr. de identificare XX.

Prin cererea modificatoare depusă la dosar la data de 16 octombrie 2014, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la înmatricularea fără plata taxei pentru emisii poluante a aceluiași autovehicul, precizând că înțelege să renunțe la judecată cu privire la capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la eliberarea numerelor provizorii.

Prin Sentința civilă nr. 7370 din 18 decembrie 2014 a Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția tardivității și s-a respins, ca tardiv formulată, cererea având ca obiect "obligația de a face", formulată de reclamanta SC A. SRL Vama, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului Suceava - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor Suceava.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta a formulat recurs.

Încheierea recurată

Prin Încheierea din 15 mai 2015 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei, până la data pronunțării Curții de Justiție a Uniunii Europene asupra conformității O.U.G. nr. 9/2013 cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C-586 din 14 - Budișan; C-609 din 14 - Nicula; încheierea nr. 10112 din 26 noiembrie 2014 a Curții de Apel Constanța).

Cererea de recurs

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta-reclamantă SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a arătat că, prin noua formulă de calcul a timbrului de mediu, instituită prin O.U.G. nr. 9/2013, taxa crește foarte mult pentru autoturismele Euro 3 și Euro 4 și scade pentru autoturismele Non-euro, Euro 1 și Euro 2, fapt care îi afectează pe proprietarii de autoturisme Euro 3 și Euro 4 în cazul procedării la înstrăinarea acestora, neputând dispune astfel de atributele conferite de dreptul de proprietate.

S-a considerat că această taxă, așa cum a fost reglementată, încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, prevăzut de art. 34 - 36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

S-a apreciat, de asemenea, că art. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție și de art. 6 C. civ.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin Raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, fiind aplicabilă, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., sancțiunea nulității.

Prin Încheierea de ședință din data de 7 aprilie 2016 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin Încheierea de ședință din data de 21 iunie 2016 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 20 septembrie 2016, cu citarea părților.

Considerentele și soluția instanței de recurs cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu ale cererii de recurs.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată că susținerile formulate de reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., republicat.

Înalta Curte constată că recurenta nu a întemeiat în drept recursul, iar în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute în textele de lege sus-menționate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (d) C. proc. civ., republicat:

(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, aceeași sancțiune intervine (nulitatea) în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentei, reține că în fapt, deși au fost invocate motive de nelegalitate și netemeinicie a Încheierii atacate, nu au fost criticate în niciun fel motivele reținute de instanța de recurs, care au condus la soluția de suspendare a judecății, argumentele invocate de către recurenta - reclamantă fiind menite să susțină acțiunea introductivă de instanță având ca obiect obligația de a face.

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de SC A. SRL.