ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 611/2017

Decizia nr. 611/2017

Asupra

conflictului de competență de față, constata

următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 10 iunie 2016 pe rolul Judecătoriei Brăila sub nr. x/196/2016,

creditoarea SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu terțul poprit SC B.

SRL și debitorul C., validarea popririi înființată de B.E.J., D.,

din raza Curții de Apel București, în Dosarul execuțional nr. x/2012,

în ceea ce privește terțul poprit SC B. SRL.

Terțul

poprit a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca

neîntemeiată a cererii, cu cheltuieli de judecată.

La

primul termen de judecată, Judecătoria Brăila, din oficiu a pus

in discuție excepția necompetenței sate teritoriale, iar prin sentința

civila nr. 4722 din 30 august 2016 a admis excepția și a decimat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4

București.

Pentru

a se pronunța astfel, Judecătoria Brăila a reținut că

executarea silită a fost declanșată prin cererea de executare

depusă la B.E.J., D., din raza Curții de Apel București la data

de 18 decembrie 2012, fund aplicabile dispozițiile art. 460 C. proc. civ.

La

data de 06 martie 2013, prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. x/299/2013,

Judecătoria sectorului 1 București a încuviințat executarea

silită privind executarea, inclusiv față de debitorul C., doar

pe raza Judecătoriei sectorului 1 București.

La

data de 18 ianuarie 2013, prin încheierea dată în Dosarul nr. x/4/2013,

Judecătoria sectorului 4 București a încuviințat executarea

silită a aceluiași titlu executoriu și împotriva aceluiași

debitor - C., fără a mai face vreo mențiune în sensul că

încuviințarea vizează doar executarea din raza sectorului 4

București, această din urmă judecătorie, devenind astfel

instanță de executare și cea care poate fi sesizată pentru

validarea popririi conform art. 460 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Învestită

prin declinare, Judecătoria sectorului 4 București, prin sentința

civilă nr. 12674 din 18 noiembrie 2016

a admis ia rândul său

excepția necompetenței sale teritoriale invocate din oficiu, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Brăila și constatând ivit conflictul negativ de

competență a sesizat Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru soluționarea lui.

Pentru

a se pronunța astfel, această instanță a reținut

că potrivit dispozițiilor art. 460 alin. (1) C. proc. civ. - 1865

cererea de validare a popririi este de competența instanței de

executare, iar conform art. 373 alin. (2) din același act normativ,

instanța de executare este judecătoria în circumscripția

căreia se face executarea.

În cazul

popririi executarea se face la sediul terțului poprit, acesta fiind locul

unde terțul urmează a reține sumele de bani și a le vira în

contul executorului, motiv pentru care instanța competentă să

soluționeze cererea de validare a poprii este instanța de la sediul

terțului poprit, respectiv Judecătoria Brăila, fiind irelevant

care instanța a încuviințat executarea silită anterior

formulării cererii de validare.

Asupra

conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație

și Justiție reține următoarele:

Creditoarea

SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu terțul poprit SC B. SRL și

debitorul C., validarea popririi înființată de B.E.J., D., din raza

Curții de Apel București, în Dosarul execuțional nr. x/2012 în

ceea ce privește terțul poprit SC B. SRL.

Potrivit

dispozițiilor art. 373

1

C. proc. civ., cererea de executare silită,

însoțită de titlul executoriu se depune la executorul

judecătoresc (competent potrivit art. 373 alin. (1) C. proc. civ.). Acesta

va solicita instanței de executare încuviințarea executării

silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul executoriu.

Dispozițiile

art. 373 alin. (2) C. proc. civ. definesc instanța de executare ca fiind

judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Poprirea,

potrivii dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. se

înființează ia cererea creditorului, de executorul judecătoresc

de Sa domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul

terțului poprit, textul reglementând o competență

alternativă.

Nu în

ultimul rând, dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. prevăd

că dacă terțul poprit nu-și îndeplinește

obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul

sau organul de executare, în termen de trei luni de la data când terțul

poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma

urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea

validării popririi.

Cum

poprirea tară validare dată în competența executorului

judecătoresc este regula, procedura de validare a popririi prin

instanță este o procedură specială, reglementată de

art. 460 C. proc. civ.

În

situația executării silite prin poprire, nu există în C. proc.

civ. (1865) dispoziții exprese cu privire la instanța competentă

teritorial în a valida poprirea.

Astfel, în timp

ce înființarea popririi este de competența executorului

judecătoresc în situațiile prevăzute de dispozițiile art.

453 alin. (1) C. proc. civ., anterior menționate, executarea silită

prin poprire, respectiv validarea popririi, este de competența

instanței judecătorești de executare, în conformitate cu

dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ.

Coroborând

și interpretând toate aceste dispoziții legale, rezultă că

instanța de executare poate fi cea de la domiciliul sau sediul debitorului

poprit ori a terțului poprit.

Dintre

instanțele prevăzute de lege a fi competente în mod egal art. 373 alin.

(1) și art. 453 alin. (1) C. proc. civ.), în cazul de față, cea

de la domiciliul debitorului și cea de la sediul terțului poprit, creditoarea

a optat învestind cu cererea de validare a popririi, instanța de la.

sediul terțului poprit care a devenit astfel instanță de

executare în sensul dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Sub

aspectul mai sus relevat, Judecătoria Brăila, Inițial

învestită, este competentă să judece cererea, fiind

instanța de executare de la sediul terțului poprit, locul unde

terțul urmează a reține sumele de bani și a le vira în

contul executorului.

Pentru

aceste argumente, judecătoria Brăila, este instanță de

executare, iar în această calitate îi revine și competența de

soluționare a cererii de validare a popririi, conform att.460 alin. (1) C.

proc. civ.

Față

de cele ce preced, urmează a se stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Brăila.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.