ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 611/2017

Decizia nr. 611/2017 Asupra conflictului de competență de față, constata următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 iunie 2016 pe rolul Judecătoriei Brăila sub nr. x/196/2016, creditoarea SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu terțul poprit SC B. SRL și debitorul C., validarea popririi înființată de B.E.J., D., din raza Curții de Apel București, în Dosarul execuțional nr. x/2012, în ceea ce privește terțul poprit SC B. SRL. Terțul poprit a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, cu cheltuieli de judecată. La primul termen de judecată, Judecătoria Brăila, din oficiu a pus in discuție excepția necompetenței sate teritoriale, iar prin sentința civila nr. 4722 din 30 august 2016 a admis excepția și a decimat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Brăila a reținut că executarea silită a fost declanșată prin cererea de executare depusă la B.E.J., D., din raza Curții de Apel București la data de 18 decembrie 2012, fund aplicabile dispozițiile art. 460 C. proc. civ. La data de 06 martie 2013, prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. x/299/2013, Judecătoria sectorului 1 București a încuviințat executarea silită privind executarea, inclusiv față de debitorul C., doar pe raza Judecătoriei sectorului 1 București.

La data de 18 ianuarie 2013, prin încheierea dată în Dosarul nr. x/4/2013, Judecătoria sectorului 4 București a încuviințat executarea silită a aceluiași titlu executoriu și împotriva aceluiași debitor - C., fără a mai face vreo mențiune în sensul că încuviințarea vizează doar executarea din raza sectorului 4 București, această din urmă judecătorie, devenind astfel instanță de executare și cea care poate fi sesizată pentru validarea popririi conform art. 460 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 4 București, prin sentința civilă nr. 12674 din 18 noiembrie 2016 a admis ia rândul său excepția necompetenței sale teritoriale invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila și constatând ivit conflictul negativ de competență a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea lui.

Pentru a se pronunța astfel, această instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 460 alin. (1) C. proc. civ. - 1865 cererea de validare a popririi este de competența instanței de executare, iar conform art. 373 alin. (2) din același act normativ, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea. În cazul popririi executarea se face la sediul terțului poprit, acesta fiind locul unde terțul urmează a reține sumele de bani și a le vira în contul executorului, motiv pentru care instanța competentă să soluționeze cererea de validare a poprii este instanța de la sediul terțului poprit, respectiv Judecătoria Brăila, fiind irelevant care instanța a încuviințat executarea silită anterior formulării cererii de validare.

Asupra conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Creditoarea SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu terțul poprit SC B. SRL și debitorul C., validarea popririi înființată de B.E.J., D., din raza Curții de Apel București, în Dosarul execuțional nr. x/2012 în ceea ce privește terțul poprit SC B. SRL. Potrivit dispozițiilor art. 373 1 C. proc. civ., cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu se depune la executorul judecătoresc (competent potrivit art. 373 alin. (1) C. proc. civ.). Acesta va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul executoriu. Dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc.

civ. definesc instanța de executare ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea. Poprirea, potrivii dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. se înființează ia cererea creditorului, de executorul judecătoresc de Sa domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit, textul reglementând o competență alternativă. Nu în ultimul rând, dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de trei luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.

Cum poprirea tară validare dată în competența executorului judecătoresc este regula, procedura de validare a popririi prin instanță este o procedură specială, reglementată de art. 460 C. proc. civ. În situația executării silite prin poprire, nu există în C. proc. civ. (1865) dispoziții exprese cu privire la instanța competentă teritorial în a valida poprirea. Astfel, în timp ce înființarea popririi este de competența executorului judecătoresc în situațiile prevăzute de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., anterior menționate, executarea silită prin poprire, respectiv validarea popririi, este de competența instanței judecătorești de executare, în conformitate cu dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc.

civ. Coroborând și interpretând toate aceste dispoziții legale, rezultă că instanța de executare poate fi cea de la domiciliul sau sediul debitorului poprit ori a terțului poprit. Dintre instanțele prevăzute de lege a fi competente în mod egal art. 373 alin. (1) și art. 453 alin. (1) C. proc. civ.), în cazul de față, cea de la domiciliul debitorului și cea de la sediul terțului poprit, creditoarea a optat învestind cu cererea de validare a popririi, instanța de la. sediul terțului poprit care a devenit astfel instanță de executare în sensul dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Sub aspectul mai sus relevat, Judecătoria Brăila, Inițial învestită, este competentă să judece cererea, fiind instanța de executare de la sediul terțului poprit, locul unde terțul urmează a reține sumele de bani și a le vira în contul executorului.

Pentru aceste argumente, judecătoria Brăila, este instanță de executare, iar în această calitate îi revine și competența de soluționare a cererii de validare a popririi, conform att.460 alin. (1) C. proc. civ. Față de cele ce preced, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.