ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2162/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2162/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2162/2016
Asupra cauzei
de față, reține următoarele:
Prin decizia
nr. 1244 din data de 1 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și
Justiție a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată
de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 7/A din data de 14 ianuarie
2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a
civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Pentru a
pronunța această soluție, instanța a reținut că
termenul prevăzut de lege pentru promovarea cererii de revizuire a fost
depășit, fără a se face dovada că partea a fost
împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa de a împlini
actul procedural.
Împotriva acestei
decizii revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, ce a fost
înregistrată la data de 7 septembrie 2016 pe rolul Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția I civilă.
Cererea de
revizuire nu a fost întemeiată în drept.
În cuprinsul
acesteia, revizuentul și-a exprimat nemulțumirea față de
deciziile pronunțate pe parcursul procesului în soluționarea
căilor ordinare și extraordinare de atac.
A expus
și faptul că pentru soluționarea cererii de revizuire în Dosarul
nr. x/1/2016 a avut apărător, însă acesta nu l-a reprezentat
și nu i-a adus la cunoștință actele și lucrările
dosarului.
Analizând
cererea de revizuire sub aspectul admisibilității sale, Înalta Curte
constată următoarele:
Dispozițiile
art. 326 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă
dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire
pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la
admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Revizuirea
este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei
hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de
lege.
Conform
dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate
fi o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel
sau prin neapelare ori o hotărâre dată de o instanță de
recurs, atunci când evocă fondul.
Evocarea
fondului, ca expresie a uneia dintre condițiile prealabile de admisibilitate
a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de
fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare,
fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce
fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o
altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea
care fusese aleasă până în acel moment.
Condiția
ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii
este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o
cale de retractare, prin care se solicită instanței care a
soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii
atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit
ulterior pronunțării hotărârii.
Această
regulă nu este îndeplinită în cauză câtă vreme
hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a
evocat fondul cauzei, fiind o decizie pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție în soluționarea unei alte cereri de
revizuire.
Drept
consecință, întrucât nu este îndeplinită o condiție
generală de admisibilitate a căii de atac, având în vedere
dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile
art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca
inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.
împotriva deciziei civile nr. 1244 din data de 1 iunie 2016
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2016.