ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1062/2016

Decizia nr. 1062/2016

Asupra recursului, a constat următoarele:

octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea

de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Sentinței civile nr.

1.658 din 26 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București,

în Dosarul nr. x/4/2013.

În argumentarea

acestei soluții, instanța a reținut în esență că nu sunt întrunite cerințele de

admisibilitate impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât prin

hotărârile indicate ca fiind potrivnice - Sentința civilă nr. 1.658 din 26

februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București și Sentința nr.

747 din 3 aprilie 2013 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, s-au

soluționat două cereri de revizuire, având obiecte și fiind fundamentate pe

temeiuri juridice distincte, cereri care, de altfel, au fost respinse.

Sentinței nr. 93F din 2 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuenții A.

și B. au declarat recurs, prin care au solicitat admiterea căii extraordinare

de atac exercitate, casarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de

revizuire.

În dezvoltarea

motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 și

art. 304

1

C. proc. civ., după prezentarea parcursului judiciar a

litigiilor purtate, recurenții-revizuenți au arătat în esență că din examinarea

temeinică a prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. rezultă, în mod vădit,

neîndoielnic faptul că instanța de judecată s-a aflat într-o regretabilă

eroare.

Astfel, instanța nu a

manifestat rolul activ în aflarea adevărului, deși erau îndeplinite condițiile

de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., însă instanța a respins-o ca inadmisibilă.

examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, constată că

recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Cu titlu prealabil,

prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la prevederile

art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și art. 304

1

C. proc. civ., în sensul că

acestea au fost invocate, în mod formal, de către recurenții-revizuenți, Înalta

Curte urmând a proceda la o examinare a legalității hotărârii atacate mai sus

evocate în condițiile prevăzute de motivul de nelegalitate al art. 304 pct. 9

C. proc. civ., motiv de nelegalitate ce vizează lipsa temeiului legal al

hotărârii criticate sau aplicarea greșită a legii.

Criticile

recurenților-revizuenți vizând greșita soluție de respingere ca inadmisibilă a

cererii de revizuire nu pot fi reținute.

Dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ. reglementează cererea de revizuire întemeiată pe existența

de hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau grade

deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

În speță, se constată

că, în mod corect s-a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7

C. proc. civ., întrucât hotărârile indicate ca fiind potrivnice - Sentința

civilă nr. 1.658 din 26 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4

București și Sentința nr. 747 din 3 aprilie 2013 a Tribunalului București,

secția a IV-a civilă, nu întrunesc cumulativ cerințele imperative impuse de

textul legal invocat, aceste hotărâri fiind pronunțate în căile de atac de

retractare exercitate, cereri de revizuire fundamentate pe temeiuri juridice

diferite, cereri ce au fost respinse.

Astfel, în analiza

întrunirii cerințelor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. instanța a

avut în vedere faptul că prin Sentința civilă nr. 1.658 din 26 februarie 2014

pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București a fost soluționată cererea de

revizuire fundamentată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cerere ce

a fost respinsă ca inadmisibilă. Iar, prin Sentința nr. 747 din 3 aprilie 2013

a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată

cererea de revizuire fundamentată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Așadar, susținerea

recurenților potrivit căreia instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este nefondată, instanța de revizuire făcând o

corectă analiză a condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire,

apreciind, în mod just, că dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu-și

găsesc aplicare în cauză, motivat de faptul că hotărârile atacate prin

revizuire au fost pronunțate în succesiunea de derulare a căilor de atac de

retractare, cererile de revizuire având obiecte și temeiuri juridice distincte.

Referitor la critica

prin care se invocă și o pretinsă încălcare a principiului rolului activ în

aflarea adevărului instituit de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

se rețin următoarele:

Sub un prim aspect,

se observă că recurenții își dezvoltă criticile pe o confuzie făcută asupra

modului de soluționare a căi de atac de retractare exercitată de către aceștia

- revizuirea -, fără a se arăta în concret în ce constă presupusa încălcare a

principiului rolului activ al instanței în aflarea adevărului reglementat de

prevederile art. 129 pct. 5 C. proc. civ.

În acest sens, se

reține că instanța a procedat la analizarea cererii de revizuire prin prisma

prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., limitând în mod corect dezbaterile

asupra cauzei doar la admisibilitatea revizuirii, în conformitate cu

dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.

În ceea ce privește

criticile vizând netemeinicia deciziei a cărei retractare s-a solicitat, Înalta

Curte constată că nu poate păși la examinarea acestora, dat fiind faptul că

prezentul recurs este formulat împotriva unei soluții date asupra cererii de

revizuire, ce a fost respinsă ca inadmisibilă, instanța de recurs fiind

îndrituită a se limita la condițiile de admisibilitate ale acesteia.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează să respingă recursul declarat de recurenții B. și A. împotriva

Sentinței nr. 93F din 2 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenții B. și A. împotriva Sentinței nr. 93F

din 2 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iunie 2016.

Procesat de GGC - N