ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1070/2016

Decizia nr. 1070/2016 Asupra recursului, a constatat următoarele: Prin Sentința civilă nr. 154F din 5 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienții A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 6.475 din 9 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în Dosarul nr. x/4/2014, respectiv împotriva Sentinței civile nr. 363 din 16 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014. În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut în esență că hotărârile indicate ca fiind contradictorii nu evocă fondul, acestea neavând caracter definitiv în accepțiunea art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ. Astfel, prin Sentința civilă nr. 363 din 16 martie 2015 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost soluționată cererea de revizuire formulată de aceiași revizuenți, sentință supusă căii de atac a apelului și care nici nu a evocat fondul cauzei. Nici cea de a doua hotărâre nu evocă fondul - Sentința civilă nr. 6.475 din 9 iulie 2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București, prin această hotărâre fiind soluționată o altă cerere de revizuire, hotărâre ce a fost menținută, în mod irevocabil, prin Decizia civilă nr. 5R din 6 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția IV-a civilă, revizuenții având deschisă calea de atac a recursului prin intermediul căruia puteau invoca o eventuală putere sau autoritate de lucru judecat.

2. Împotriva Sentinței civile nr. 154F din 5 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuenții B. și A. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 9 și art. 304 1 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac exercitate, casarea sentinței recurate, în sensul respingerii excepției inadmisibilității cererii de revizuire și în consecință admiterea cererii de revizuire. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții-revizuenți B. și A. au arătat în esență că, în mod greșit, a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, întrucât instanța nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului, în cauză fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire fundamentată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., iar dispozitivul sentinței recurate este imperfect. Recurenții-revizuenți B. și A. au mai arătat că instanța de revizuire, în mod vădit, neîndoielnic a făcut abstracție de prevederile art. 163 C. proc. civ., întrucât în cauză se poate constata că atât intimata SC C. SA cât și Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și E. au comis un abuz de drept procedural, atât timp cât actele de executare silită au fost înfăptuite cu încălcarea dispozițiilor art. 7 5 din Legea nr. 287/2011. Totodată, în mod abuziv, a fost continuată executarea silită deși a intervenit prescripția dreptului de a mai solicita executarea silită, în conformitate cu art. 6 din Decretul nr. 167/1958 și art. 405 C. proc.

civ. 3. Înalta Curte, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta: Cu titlu prealabil, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la prevederile art. 304 pct. 5, 7 și art. 304 1 C. proc. civ., în sensul că acestea au fost invocate în mod formal de către recurenții-revizuenți, Înalta Curte urmând a proceda la o examinare a legalității hotărârii atacate mai sus evocate în condițiile prevăzute de motivul de nelegalitate al art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv de nelegalitate ce vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau aplicarea greșită a legii. Criticile recurenților-revizuenți vizând greșita soluție de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire nu pot fi reținute.

Dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează cererea de revizuire întemeiată pe existența de hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. În speță, se constată că, în mod corect s-a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârile indicate ca fiind potrivnice - Sentința civilă nr. 363 din 16 martie 2015 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și Sentința civilă nr. 6.475 din 9 iulie 2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București, secția civilă, nu întrunesc cumulativ cerințele imperative impuse de textul legal invocat, în sensul că aceste hotărâri nu evocă fondul, iar pe de altă parte nu au caracter definitiv în accepțiunea temeiului de drept evocat.

Astfel, în analiza întrunirii cerințelor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. instanța a avut în vedere faptul că Sentința civilă nr. 363 din 16 martie 2015 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, prin care a fost soluționată cererea de revizuire, este supusă căii de atac a apelului, nefiind o hotărâre definitivă. De altfel, nu evocă fondul litigiului nici cea de a doua hotărâre indicată ca fiind potrivnică, respectiv Sentința civilă nr. 6.475 din 9 iulie 2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București, secția civilă, prin care a fost soluționată cererea de revizuire, părțile având deschisă calea de atac a recursului prin intermediul căruia puteau invoca o eventuală putere sau autoritate de lucru judecat.

Așadar, susținerea recurenților-revizuenți revizuenții B. și A. potrivit căreia instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este nefondată, instanța de revizuire făcând o corectă analiză a condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, apreciind, în mod just, că dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu-și găsesc aplicare în cauză, motivat de faptul că hotărârile atacate prin revizuire nu evocă fondul, iar prima hotărâre - a cărei retractare s-a solicitat - nefiind definitivă. Referitor la critica prin care se invocă și o pretinsă încălcare a principiului rolului activ în aflarea adevărului instituit de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

se rețin următoarele: Sub un prim aspect, se observă că recurenții-revizuenți B. și A. își dezvoltă criticile pe o confuzie făcută asupra modului de soluționare a căii de atac de retractare exercitată de către aceștia - revizuirea -, fără a se arăta în concret în ce constă presupusa încălcare a principiului rolului activ al instanței în aflarea adevărului reglementat de prevederile art. 129 pct. 5 C. proc. civ. În acest sens, se reține că instanța a procedat la analizarea cererii de revizuire prin prisma prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., limitând, în mod corect, dezbaterile asupra cauzei doar la admisibilitatea revizuirii, în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc.

civ. În ceea ce privește criticile referitoare la condițiile de desfășurare a executării silite și excepția prescripției acesteia, Înalta Curte constată că nu poate păși la examinarea acestora, dat fiind faptul că prezentul recurs este formulat împotriva unei soluții date asupra cererii de revizuire, ce a fost respinsă ca inadmisibilă, instanța de recurs fiind îndrituită a se limita la condițiile de admisibilitate ale acesteia. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de revizuenții B. și A. împotriva Sentinței nr. 154 F din 5 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții B. și A. împotriva Sentinței civile nr. 154 F din 5 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2016. Procesat de GGC - N