ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1070/2016

Decizia nr. 1070/2016

Asupra recursului, a

constatat următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 154F din 5 octombrie

2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuienții A. și B. împotriva Sentinței civile nr.

6.475 din 9 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în

Dosarul nr. x/4/2014, respectiv împotriva Sentinței civile nr. 363 din 16

martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în

Dosarul nr. x/3/2014.

În fundamentarea

acestei sentințe, instanța a reținut în esență că hotărârile indicate ca fiind

contradictorii nu evocă fondul, acestea neavând caracter definitiv în

accepțiunea art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, prin Sentința

civilă nr. 363 din 16 martie 2015 a Tribunalului București, secția a III-a

civilă, a fost soluționată cererea de revizuire formulată de aceiași

revizuenți, sentință supusă căii de atac a apelului și care nici nu a evocat

fondul cauzei. Nici cea de a doua hotărâre nu evocă fondul - Sentința civilă

nr. 6.475 din 9 iulie 2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București, prin această

hotărâre fiind soluționată o altă cerere de revizuire, hotărâre ce a fost

menținută, în mod irevocabil, prin Decizia civilă nr. 5R din 6 ianuarie 2015

pronunțată de Tribunalul București, secția IV-a civilă, revizuenții având

deschisă calea de atac a recursului prin intermediul căruia puteau invoca o

eventuală putere sau autoritate de lucru judecat.

Sentinței civile nr. 154F din 5 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

revizuenții B. și A. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 5, 7, 9 și art. 304

1

C. proc. civ., prin care s-a solicitat

admiterea căii extraordinare de atac exercitate, casarea sentinței recurate, în

sensul respingerii excepției inadmisibilității cererii de revizuire și în

consecință admiterea cererii de revizuire.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenții-revizuenți B. și A. au arătat în esență că, în

mod greșit, a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, întrucât

instanța nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului, în cauză fiind

îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire fundamentată

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar dispozitivul sentinței

recurate este imperfect.

Recurenții-revizuenți

B. și A. au mai arătat că instanța de revizuire, în mod vădit, neîndoielnic a

făcut abstracție de prevederile art. 163 C. proc. civ., întrucât în cauză se

poate constata că atât intimata SC C. SA cât și Biroul Executorilor

Judecătorești Asociați D. și E. au comis un abuz de drept procedural, atât timp

cât actele de executare silită au fost înfăptuite cu încălcarea dispozițiilor

art. 7

5

din Legea nr. 287/2011.

Totodată, în mod

abuziv, a fost continuată executarea silită deși a intervenit prescripția

dreptului de a mai solicita executarea silită, în conformitate cu art. 6 din

Decretul nr. 167/1958 și art. 405 C. proc. civ.

examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul

este nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Cu titlu prealabil,

prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la prevederile

art. 304 pct. 5, 7 și art. 304

1

C. proc. civ., în sensul că acestea

au fost invocate în mod formal de către recurenții-revizuenți, Înalta Curte

urmând a proceda la o examinare a legalității hotărârii atacate mai sus evocate

în condițiile prevăzute de motivul de nelegalitate al art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., motiv de nelegalitate ce vizează lipsa temeiului legal al hotărârii

criticate sau aplicarea greșită a legii.

Criticile

recurenților-revizuenți vizând greșita soluție de respingere, ca inadmisibilă,

a cererii de revizuire nu pot fi reținute.

Dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ. reglementează cererea de revizuire întemeiată pe existența

de hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau grade

deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

În speță, se constată

că, în mod corect s-a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7

C. proc. civ., întrucât hotărârile indicate ca fiind potrivnice - Sentința

civilă nr. 363 din 16 martie 2015 a Tribunalului București, secția a III-a

civilă, și Sentința civilă nr. 6.475 din 9 iulie 2014 a Judecătoriei Sectorului

4 București, secția civilă, nu întrunesc cumulativ cerințele imperative impuse

de textul legal invocat, în sensul că aceste hotărâri nu evocă fondul, iar pe

de altă parte nu au caracter definitiv în accepțiunea temeiului de drept evocat.

Astfel, în analiza

întrunirii cerințelor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. instanța a

avut în vedere faptul că Sentința civilă nr. 363 din 16 martie 2015 a

Tribunalului București, secția a III-a civilă, prin care a fost soluționată

cererea de revizuire, este supusă căii de atac a apelului, nefiind o hotărâre

definitivă. De altfel, nu evocă fondul litigiului nici cea de a doua hotărâre

indicată ca fiind potrivnică, respectiv Sentința civilă nr. 6.475 din 9 iulie

2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București, secția civilă, prin care a fost

soluționată cererea de revizuire, părțile având deschisă calea de atac a

recursului prin intermediul căruia puteau invoca o eventuală putere sau

autoritate de lucru judecat.

Așadar, susținerea

recurenților-revizuenți revizuenții B. și A. potrivit căreia instanța de apel a

aplicat greșit dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este nefondată,

instanța de revizuire făcând o corectă analiză a condițiilor de admisibilitate

a cererii de revizuire, apreciind, în mod just, că dispozițiile art. 322 pct. 7

C. proc. civ. nu-și găsesc aplicare în cauză, motivat de faptul că hotărârile

atacate prin revizuire nu evocă fondul, iar prima hotărâre - a cărei retractare

s-a solicitat - nefiind definitivă.

Referitor la critica

prin care se invocă și o pretinsă încălcare a principiului rolului activ în

aflarea adevărului instituit de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

se rețin următoarele:

Sub un prim aspect,

se observă că recurenții-revizuenți B. și A. își dezvoltă criticile pe o

confuzie făcută asupra modului de soluționare a căii de atac de retractare

exercitată de către aceștia - revizuirea -, fără a se arăta în concret în ce

constă presupusa încălcare a principiului rolului activ al instanței în aflarea

adevărului reglementat de prevederile art. 129 pct. 5 C. proc. civ.

În acest sens, se

reține că instanța a procedat la analizarea cererii de revizuire prin prisma

prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., limitând, în mod corect,

dezbaterile asupra cauzei doar la admisibilitatea revizuirii, în conformitate

cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.

În ceea ce privește

criticile referitoare la condițiile de desfășurare a executării silite și

excepția prescripției acesteia, Înalta Curte constată că nu poate păși la examinarea

acestora, dat fiind faptul că prezentul recurs este formulat împotriva unei

soluții date asupra cererii de revizuire, ce a fost respinsă ca inadmisibilă,

instanța de recurs fiind îndrituită a se limita la condițiile de admisibilitate

ale acesteia.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează să respingă recursul declarat de revizuenții B. și A. împotriva

Sentinței nr. 154 F din 5 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuenții B. și A. împotriva Sentinței civile

nr. 154 F din 5 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iunie 2016.

Procesat de GGC - N