ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 06.11.2017

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

06.11.2017

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 381/A/2017

Deliberând asupra

apelurilor declarate de

către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 44/F din data de 2 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016),

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală

nr. 44/F din data de 2 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016), s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 61 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 30.000 lei, calculată conform art. 61 alin. (2), (3) și alin. (4) lit. b) C. pen., stabilind 150 zile - amendă, respectiv suma de 200 lei corespunzătoare unei zile - amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată.

II. În temeiul art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 40.000 lei, calculată conform art. 61 alin. (2), (3) și alin. (4) lit. c) C. pen., stabilind 200 zile - amendă, respectiv suma de 200 lei corespunzătoare unei zile - amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Conform art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1) lit. c) C. pen., a contopit aceste pedepse, stabilind pedeapsa mai grea, de 40.000 lei, la care a adăugat sporul de 10.000 lei, aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă a amenzii penale în cuantum de 50 000 lei.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 C. pen.

În conformitate cu art. 404 alin. (4) C. proc. pen., a anulat contractul de împrumut din data de 08 septembrie 2008, încheiat între B. - împrumutător și A. - împrumutat.

A dispus restituirea următoarelor înscrisuri : contractul de cesiune încheiat între A., C., B., D. și E., autentificat din 14 martie 1997 la B.N.P., F. - 3 file (3 exemplare); proces verbal din 20 ianuarie 1997 al Adunării Generale a Acționarilor SC G. SRL; proces verbal din 20 martie 1996 al Adunării Generale a Acționarilor SC G. SRL.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin hotărârea primei instanțe, s-au reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 245/P/2013 din data de 28 septembrie 2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații în formă continuată, prev. de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (8 acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 C. pen.

S-a reținut următoarea situație de fapt:

În calitate de consilier municipal în Consiliul General al Municipiului București, inculpatul A. a completat în fals declarațiile de avere, aferente anilor 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015 și 2016, la datele de 10 iunie 2009, 04 noiembrie 2010, 15 iunie 2011, 12 iunie 2012, 11 iunie 2013, 12 iunie 2014, 10 iunie 2015 și 29 iunie 2016, prin aceea că a trecut mențiuni neconforme adevărului, în scopul de a ascunde modul de dobândire a bunurilor și de a acoperi o diferență vădită, mai mare de 10.000 de euro, dintre veniturile realizate de acesta împreună cu familia și cheltuieli. Astfel, la rubrica ”datorii”, inculpatul a menționat că ar fi contractat în anul 2008 un împrumut de la tatăl său, B., în valoare de 250.000 de euro, scadent în 2010.

Aceste mențiuni au fost precizate în declarațiile de avere completate în 2009 și 2010.

În anii 2011-2016, inculpatul a făcut o modificare cu privire la împrumutul de 250.000 de euro, care nu a mai fost trecut la rubrica ”datorii”, ci la "venituri din alte surse”, moștenire B. - 250.000 de euro.

La data 26 august 2015, cu ocazia audierii în calitate de suspect, inculpatul A. a depus la dosarul cauzei o copie a unui contract de împrumut datat 08 septembrie 2008, înscris sub semnătură privată, încheiat între B., tatăl acestuia, în calitate de împrumutător și inculpat, în calitate de împrumutat, pentru suma de 250.000 de euro, înscris în privința căruia s-a stabilit prin expertiza criminalistică grafică efectuată în cauză că este fals, în sensul că semnătura atribuită numitului B. nu a fost executată de acesta.

De asemenea, la data de 18 mai 2016, inculpatul A. a depus la dosarul cauzei, cu ocazia aducerii la cunoștință a obiectivelor expertizei grafice, un înscris cu același conținut ca cel menționat anterior, prezentat ca original. Scopul urmărit de inculpat a fost acela de a crea aparența existenței respectivului împrumut, în vederea exonerării de răspundere penală, motiv pentru care a semnat în dreptul său și a întocmit înscrisul respectiv, menționând faptul neadevărat că ar fi fost împrumutat de tatăl său, B., cu suma de 250.000 de euro, fapt dovedit fals prin aceea că acesta din urmă nu dispunea de suma respectivă.

În ce privește mențiunea referitoare la împrumutul acordat de tatăl inculpatului, numitul B., s-au efectuat cercetări în cauză prin care să se stabilească veridicitatea actului. În acest sens, s-au solicitat de la autoritățile competente informații privind patrimoniul numitului B., decedat la data de 21 mai 2010.

Camera Notarilor Publici a comunicat parchetului că în evidențele sale nu figurează succesiunea defunctului B.

De asemenea, s-a solicitat Primăriei sector 5 București - Direcția Taxe și Impozite Locale situația bunurilor numitului B., instituția comunicând faptul că acesta figura coproprietar al imobilului din București, sector 5, cu valoare de impunere 1.035.852 lei, teren în suprafață de 8.04 mp, și, de asemenea, cu un autoturism.

Casa de Pensii a Municipiului București a comunicat că, la data decesului, pensia numitului B. era de 1.279 lei.

Cu ocazia audierii, inculpatul A. a declarat că suma de 250.000 de euro a primit-o de la tatăl său, cu care a încheiat în acest sens un contract de împrumut la data de 08 septembrie 2008. Acesta a depus la dosarul cauzei în copie și un contract de împrumut, înscris sub semnătură privată. În legătură cu proveniența acestei sume considerabile de bani, care nu se reflecta în patrimoniul și veniturile tatălui său, acesta a declarat că suma a fost obținută de tatăl său de la fratele acestuia, H.. I s-a solicitat să justifice forma juridică prin care s-a produs această creștere substanțială a veniturilor tatălui său, iar acesta a arătat că unchiul său a obținut de la statul român, printr-o acțiune în justiție, recunoașterea calității de inventator al sigiliului vamal folosit în România, din anul 1970 până în 2000 și totodată, despăgubiri cu privire la folosirea invenției sale de către statul român, în valoare de 1 miliard de lei, sumă obținută prin executare silită, ca urmare a punerii în executare a sentinței definitive și irevocabile. Inculpatul a mai declarat că tatăl său l-a moștenit pe fratele său, inclusiv cu privire la suma de 250.000 de euro. În dovedirea celor declarate, acesta a depus la dosarul cauzei:

- contract de împrumut din data de 08 septembrie 2008, înscris sub semnătură privată, încheiat între B. - împrumutător și A. - împrumutat;

- certificat de deces B. - 20 mai 2010;

- certificat de moștenitor de calitate din 14 mai 1999, autentificat la B.N.P., „F.”,de pe urma H. în favoarea lui B.;

- contract de cesiune irevocabilă a drepturilor materiale dintre H. și B.;

- contract de cesiune a drepturilor materiale dintre H. și A.;

- sentința definitivă și irevocabilă a Tribunalului București nr. 1771 din 06 decembrie 2002 privind obligarea Monetăriei Statului la plata sumei de 787.558.258 lei drepturi de autor în favoarea lui H.;

- Decizia Curții de Apel București nr. 187 din 17 aprilie 2003;

- Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4639 din 22 iunie 2004;

- proces verbal de distribuire a sumelor rezultate prin executare emis de executorul judecătoresc I. în valoare totală de 992.470.230 lei.

Inculpatul a mai declarat că suma obținută de tatăl său i-a fost remisă de acesta, în tranșe al căror cuantum și date de remitere nu și le mai amintește, în cursul anului 2008, în cuantum total de 250.000 euro. Acesta a mai arătat că tatăl său avea această sumă de la fratele lui, obținută prin drepturile de inventator și din valorificarea altor bunuri pe care acesta le-a avut. De altfel, a continuat acesta, tatăl său a fost unicul moștenitor al fratelui său, întrucât soția și unicul copil al acestora decedaseră înaintea sa. În continuare a arătat că nu cunoaște modalitatea în care tatăl său a intrat în posesia sumelor de bani și obiectelor provenite de la fratele său. În legătura cu succesiunea unchiului său, inculpatul a declarat că nu are cunoștință dacă tatăl său a obținut doar certificatul de moștenitor legal sau și componența masei succesorale.

Parchetul a reținut că, din analiza înscrisurilor depuse de inculpat în legătură cu proveniența sumei de 250.000 de euro, raportate la declarațiile acestuia, rezultă în mod indubitabil că cele declarate de inculpat nu sunt reale. S-a avut în vedere că acțiunea prin care unchiul inculpatului a obținut despăgubiri în calitate de inventator, a fost pornită de H., care a decedat pe parcursul procesului și a fost continuată, în calitate de moștenitori, de inculpatul A. și de tatăl acestuia, B., care au fost introduși în cauză de instanță.

De asemenea, s-a observat că suma obținută ca despăgubiri a fost virată de executorul judecătoresc în contul inculpatului A., astfel încât cele declarate de acesta în legătură cu circuitul acestor bani, se dovedesc nereale. Referitor la această sumă procurorul a mai constatat că nu acoperă suma declarată de inculpat în cuprinsul declarației de avere, cea de 250.000 de euro, întrucât la data obținerii sale era în circulație încă leul vechi, iar denominarea monedei naționale s-a făcut la data de 01 iulie 2005; așadar, în cazul conversiei acestei sume în euro, care la data de 17 mai 2005 era de 1 euro: 3,6133 lei, suma obținută din despăgubiri, de 992.470.230 lei vechi, valora cca 25.000 de euro, nu 250.000 de euro.

În legătură cu înscrisul prezentat de inculpat cu ocazia audierii, intitulat contract de împrumut, s-a dispus efectuarea unei expertize grafice asupra semnăturii împrumutătorului, B. În vederea efectuării expertizei s-au ridicat înscrisuri relevante criminalistic, astfel încât comparația acestora cu înscrisul prezentat drept original de către inculpat să nu prezinte erori. Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 335.615 din 17 iunie 2016, s-a arătat că: semnătura de la rubrica ,,am predat suma de 250.000 euro, B.,, situată inferior stânga pe documentul intitulat contract de împrumut, încheiat la data de 08 septembrie 2008, între B. și A., nu a fost executată de B. și nu se poate stabili de cine a fost executată, întrucât este o contrafacere realizată prin imitarea liberă a semnăturilor autentice ale sus-numitului.

În opinia procurorului, relevantă în dovedirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului este și corespondența purtată de acesta cu J. și cu Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curții de Apel București, instituții cărora, deși a fost invitat să justifice, prin depunerea de documente, mențiunile vizate de verificări, inculpatul nu le-a răspuns. În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: - sesizare J., cu anexe; contract de împrumut din data de 08 septembrie 2008, înscris sub semnătură privată, încheiat între B. - împrumutător și A. - împrumutat; certificat de deces B. - 20 mai 2010; certificat de moștenitor de calitate din 14 mai 1999, autentificat la B.N.P., „F.”,de pe urma H. în favoarea lui B.; contract de cesiune irevocabilă a drepturilor materiale dintre H. și B.; contract de cesiune a drepturilor materiale dintre H. și A.; sentința definitivă și irevocabilă a Tribunalului București nr. 1771 din 06 decembrie 2002 privind obligarea Monetăriei Statului la plata sumei de 787.558.258 lei drepturi de autor în favoarea lui H.; Decizia Curții de Apel București nr. 187 din 17 aprilie 2003; Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4639 din 22 iunie 2004; proces verbal de distribuire a sumelor rezultate prin executare emis de executorul judecătoresc I. în valoare totală de 992.470.230 lei; raportul de expertiză grafică nr. 335.615 din 17 iunie 2016; declarații inculpat.

Camera preliminară;

Prin încheierea din data de 14 decembrie 2016 (filele 26 - 28, d.i.) judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Până la începerea cercetării judecătorești, la termenul din 24 februarie 2017, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii reglementate de art. 375

C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului în procedura instituită de art. 375

C. proc. pen., prima instanță a reținut că acuzarea a făcut dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, din probe rezultând indubitabil că, în calitate de consilier municipal în Consiliul General al Municipiului București, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul A. a completat în fals declarațiile de avere, aferente anilor 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015 și 2016, menționând în mod nereal, în declarația din 2010, la rubrica ”datorii”, că ar fi contractat în anul 2008 un împrumut de la tatăl său, B., în valoare de 250.000 de euro, scadent în 2010, aceeași sumă fiind trecută de inculpat în declarațiile din anii 2011 - 2016 la rubrica ” venituri din alte surse”, ca fiind moștenită de la tatăl său.

La datele de 26 august 2015 și 18 mai 2016, cu ocazia audierii în calitate de suspect în Dosarul cu nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, inculpatul A. a depus la dosar o copie, respectiv originalul unui pretins contract de împrumut datat 08 septembrie 2008, încheiat între B., tatăl acestuia, în calitate de împrumutător și inculpat, în calitate de împrumutat, pentru suma de 250.000 de euro, înscris în privința căruia s-a stabilit prin expertiza criminalistică grafică efectuată în cauză că este fals, în sensul că semnătura atribuită împrumutătorului nu a fost executată de acesta.

În drept, s-a reținut că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

de fals în declarații în formă continuată, prev. de art. 326 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (8 acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C. pen., aflate în concurs real, prev. de art. 38 C. pen.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, mărturisirea acestuia coroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: sesizarea J.; contractul de împrumut datat 08 septembrie 2008; certificat de deces B. - 20 mai 2010; certificat de moștenitor de calitate din 14 mai 1999; contract de cesiune a drepturilor materiale dintre H. și A.; sentința definitivă și irevocabilă a Tribunalului București nr. 1771 din 06 decembrie 2002 privind obligarea Monetăriei Statului la plata sumei de 787.558.258 lei drepturi de autor în favoarea lui H.; Decizia Curții de Apel București nr. 187 din 17 aprilie 2003; Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4639 din 22 iunie 2004; procesul verbal de distribuire a sumelor rezultate prin executare emis de executorul judecătoresc I. în valoare totală de 992.470.230 lei; raportul de expertiză grafică nr. 335.615 din 17 iunie 2016.

Referitor la incidența dispozițiilor art. 5 din N.C.P. privind aplicarea legii mai favorabile, având în vedere succesiunea în timp a legii (intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., la data de 01 februarie 2014), precum și faptul că, deși o parte dintre actele materiale care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii continuate de fals în declarații au fost comise sub legea veche, această infracțiune s-a epuizat după intrarea în vigoare a N.C.P., prima instanță a constatat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de C. pen. actual.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 din C. pen. și anume

gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

În ceea ce privește persoana inculpatului A.,

acesta a avut o atitudine sinceră în fața instanței, recunoscând săvârșirea faptelor, este integrat social, își asigură existența prin mijloace oneste, conștientizează consecințele pe care le implică săvârșirea de fapte antisociale, prezintă un nivel motivațional crescut de a nu mai repeta pe viitor o conduită ilicită similară.

Punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, prima instanță a apreciat că în cauză se impune aplicarea câte unei amenzi penale, această sancțiune fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al pedepsei.

Solicitarea apărării de a se dispune renunțarea sau amânarea aplicării pedepsei a fost respinsă, ca neîntemeiată, prima instanță considerând că atingerea adusă valorilor ocrotite de lege nu este una minimă, care să permită aplicarea dispozițiilor art. 80 sau 83 C. pen.

Așadar, ținând seama și de starea materială a inculpatului, în baza art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 61 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale, astfel cum s-a arătat.

Împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță, au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și apelantul intimat inculpat A.

I. Reprezentantul Ministerului Public a susținut oral motivele de apel scrise, criticând următoarele:

- omisiunea aplicării de către instanța de fond alături de pedeapsa principală aplicată apelantului intimat inculpat și a pedepsei complementare prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., referitoare la dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și la dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- cu privire la latura civilă, omisiunea instanței de fond de a dispune, așa cum prevăd dispozițiile art. 25 alin. (3) C. proc. pen., desființarea în parte a declarațiilor de avere necorespunzătoare adevărului date de către apelantul intimat inculpat.

II. Prin motivele scrise de apel, reiterate oral, inculpatul A. a solicitat reindividualizarea pedepsei amenzii aplicate, în sensul reducerii cuantumului unei zile amendă.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin raportare la motivele de apel invocate de apelanți și în raport cu dispozițiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelurile sunt, în parte, fondate, pentru următoarele considerente:

I. În ce privește apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a criticat hotărârea atacată sub aspectul omisiunii aplicării de către instanța de fond alături de pedeapsa principală aplicată apelantului intimat inculpat și a pedepsei complementare prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.:

Examinând actele dosarului, instanța de control judiciar constată că prima instanță a dispus în mod întemeiat condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale, fără a dispune și aplicarea pedepsei complementare.

Potrivit dispozițiilor art. 67 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Conform alin. (2) al textului de lege, aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.

Instanța de apel constată că, într-adevăr, infracțiunile de fals în declarații și fals în înscrisuri sub semnătură privată au în abstract un pericol social ridicat, însă împrejurările concrete ale cauzei, constând în modalitatea de comitere a acestora, datele ce caracterizează persoana inculpatului, precum și poziția procesuală adoptată de acesta în fața instanței, denotă o stare de periculozitate redusă a faptelor și a inculpatului.

Astfel, prima instanță a avut în vedere modalitatea concretă de săvârșire a celor două infracțiuni de către inculpat care, în calitate de consilier municipal în Consiliul General al municipiului București, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul A. a completat în fals declarațiile de avere, aferente anilor 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015 și 2016, menționând în mod nereal, în declarația din 2010, la rubrica ”datorii”, că ar fi contractat în anul 2008 un împrumut de la tatăl său, B., în valoare de 250.000 de euro, scadent în 2010, aceeași sumă fiind trecută de inculpat în declarațiile din anii 2011-2016 la rubrica ” venituri din alte surse”, ca fiind moștenită de la tatăl său.

Raportând criteriile legale menționate la elementele faptice, instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, nu se impunea aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi alături de pedeapsa principală a amenzii.

În ce privește a doua critică a Parchetului, referitoare la omisiunea desființării de către prima instanță a declarațiilor de avere necorespunzătoare adevărului date de către inculpatul A., instanța de control judiciar o constată întemeiată.

La soluționarea acțiunii civile, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (3) C. proc. pen., instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

În cauză, se impunea desființarea în parte a declarațiilor de avere necorespunzătoare adevărului date în 2009 și 2010 de către inculpatul A., în cuprinsul cărora, la rubrica „datorii” în declarațiile date în 2009 și 2010, este menționat împrumutul de 250.000 de euro pe care inculpatul l-a luat de la tatăl său, respectiv rubrica „venituri din alte resurse” din declarațiile date în anii 2011-2016 unde s-a menționat că această sumă a fost moștenită de la tatăl său.

Pentru aceste considerente, urmează a fi admis, în parte, apelul declarat de parchet, doar cu privire la omisiunea desființării declarațiilor de avere.

II. Referitor la apelul invocat de inculpatul A., care

vizează reducerea cuantumului pedepsei amenzii penale aplicat de prima instanță:

În ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de control judiciar constată că prima instanță a dat eficiență, în mod just, datelor ce caracterizează persoana acestuia, respectiv inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie și a avut o poziție procesuală de recunoaștere a acuzațiilor formulate, solicitând ca judecata să aibă loc în condițiile procedurii simplificate, a recunoașterii învinuirii.

Având în vedere datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului, evidențiate în înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar (filele 15, 27-33 dosar fond, filele 37-40 dosar apel) - lipsa antecedentelor penale,

regretul constant al faptei săvârșite, conduita bună anterior comiterii faptelor în societate, cu un loc de muncă - date de care trebuie să se țină seama la individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte concluzionează că posibilitatea de reeducare și reintegrare socială a inculpatului poate fi realizată prin aplicarea unei pedepse mai reduse sub aspectul cuantumului zilelor amendă.

În același timp, instanța de control judiciar apreciază că, în considerarea datelor ce caracterizează persoana inculpatului, se impune reținerea acestor împrejurări în favoarea inculpatului și valorificarea lor ca și cauze personale de reducere a limitelor de pedeapsă.

Înalta Curte urmează a admite, ca întemeiată critica inculpatului privind greșita individualizare a pedepsei amenzii penale aplicate, sub aspectul cuantumului zilelor amendă, apreciind că, în raport cu gravitatea faptelor săvârșite și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, se impune reducerea pedepselor aplicate, pentru a răspunde exigențelor de proporționalitate între gravitatea faptelor comise și circumstanțele personale ale inculpatului, o pedeapsă într-un cuantum mai redus fiind de natură a restabili ordinea de drept încălcată și a asigura, deopotrivă, reinserția socială a acestuia.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de

inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 44/F din data de 2 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va desființa, în parte, hotărârea atacată și rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă a amenzii penale în cuantum de 50 000 lei aplicată inculpatului A. și va repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Va reduce pedeapsa amenzii penale aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 61 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 30.000 lei la 12.000 lei, calculată conform art. 61 alin. (2), (3) și alin. (4) lit. b) C. pen., stabilind 120 zile - amendă, respectiv suma de 100 lei corespunzătoare unei zile - amendă.

Va reduce pedeapsa amenzii penale aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 40.000 lei la 18 000 lei, calculată conform art. 61 alin. (2), (3) și alin. (4) lit. c) C. pen., stabilind 180 zile - amendă, respectiv suma de 100 lei corespunzătoare unei zile - amendă.

Conform art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1) lit. c) C. pen., va contopi aceste pedepse

stabilind pedeapsa mai grea, de

18.000 lei, la care se va adăuga sporul de 4.000 lei, aplicând inculpatului

pedeapsa rezultantă a amenzii penale în cuantum de 22 000 lei.

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 C. pen.

În conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) C. proc. pen., se vor desființa parțial declarațiile de avere date de inculpatul

A. din

10 iunie 2009, din 4 noiembrie 2010, din 15 iunie 2011, din 12 iunie 2012, din 11 iunie 2015, din 12 iunie 2014, din 10 iunie 2015 și din 29 iunie 2016, respectiv mențiunile date în fals la rubrica „datorii” din declarațiile date în anii 2009 și 2010, referitoare la contractul de împrumut cu tatăl său, în valoare de 250.000 euro (filele 40-42, 43-48, dosar urm. pen.) și cele date în fals la rubrica „venituri din alte surse” din declarațiile date în anii 2011-2016 referitoare la trecerea acestei sume ca fiind moștenită de la tatăl său (filele 49-54, 371-376, 408-410, 411-413, 43-48, 417-419, dosar urm. pen.).

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea apelurilor vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 70 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de

inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 44/F din data de 2 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016).

Desființează, în parte, hotărârea atacată și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă a amenzii penale în cuantum de 50.000 lei aplicată inculpatului A. și repune în individualitatea lor pedepsele componente.

I. Reduce pedeapsa amenzii penale aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 61 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 30.000 lei la 12.000 lei, calculată conform art. 61 alin. (2), (3) și alin. (4) lit. b) C. pen., stabilind 120 zile - amendă, respectiv suma de 100 lei corespunzătoare unei zile - amendă.

II. Reduce pedeapsa amenzii penale aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 40.000 lei la 18.000 lei, calculată conform art. 61 alin. (2), (3) și alin. (4) lit. c) C. pen., stabilind 180 zile - amendă, respectiv suma de 100 lei corespunzătoare unei zile - amendă.

Conform art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1) lit. c) C. pen., contopește aceste pedepse

stabilind pedeapsa mai grea, de

18.000 lei, la care adaugă sporul de 4.000 lei, aplicând inculpatului

pedeapsa rezultantă a amenzii penale în cuantum de 22.000 lei.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 C. pen.

În conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) C. proc. pen., desființează parțial declarațiile de avere date de inculpatul

A. din

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea apelurilor rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 70 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică azi, 6 noiembrie 2017.

§ Cauze similare