ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 79/2017

Decizia nr. 79/2017 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 februarie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. sector 6 București și C. al sectorului 6 București, anularea dispoziției de ridicare din 29 noiembrie 2014 și restituirea sumei de 677,32 lei cu titlu de daune interese, invocând și excepția de nelegalitate a Hotărârii C. sector 6 nr. 4/2010. Prin sentința nr. 8425 din 26 noiembrie 2015, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Prin sentința nr. 2072 din 9 martie 2016, Judecătoria sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Totodată, constatând ivit conflict negativ de competență, a sesizat Curtea de Apel București pentru soluționarea acestuia. Prin sentința nr. 1917 din 6 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București. 2. Cererea de recurs; Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

3. Apărările intimaților; Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă B. sector 6 a invocat excepția inadmisibilității recursului; 4. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului; Înalta Curte constată că hotărârea recurată este definitivă, calea de atac promovată de recurent nefiind prevăzută de lege. Astfel, în raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) raportat la art. 634 C. proc. civ. și cu dispozițiile art. 135 alin. (4), se constată că sentința nr. 1917 din 6 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost soluționat conflictul negativ de competență, este definitivă. Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului „hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege”.

În cauză, recurentul au declarat recurs împotriva sentințe de soluționare a conflictului negativ de competență, hotărâre care, potrivit art. 135 alin. (4) C. proc. civ., este definitivă. Prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive „hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului”. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva hotărârii atacate, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1917 din 6 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2017.