ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2281/2016

Decizia nr. 2281/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată la data de 5 aprilie 2013 sub nr. x/229/2012 pe rolul Judecătoriei Fetești, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând instanței constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii Guvernului nr. 1.353/2001.

Cauza a fost disjunsă din Dosarul penal nr. x/229/2011 având ca obiect plângere asupra rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești de netrimitere în judecată (art. 278

1

C. proc. pen.).

Judecătoria Fetești prin Sentința civilă nr. 1.325 din 28 martie 2012 a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 5 aprilie 2012.

Prin Sentința civilă nr. 5.669 din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității cererii și a respins, ca tardiv formulată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 7 noiembrie 2012, reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/229/2012.

La termenul de judecată de astăzi, 27 septembrie 2016, în temeiul art. 137 coroborat cu art. 252 C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la excepția perimării, excepție pe care instanța o apreciază a fi întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, împrejurare ce face de prisos expunerea și cercetarea în fond a pricinii.

Prin Încheierea din 12 mai 2015, judecarea recursului a fost suspendată pentru lipsa părților, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Pe baza referatului întocmit de grefierul de ședință la data de 16 mai 2016, instanța a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol, în temeiul art. 252 C. proc. civ., în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Întrucât, în cauză, se constată că nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 249 - art. 251 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatând, din oficiu, perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 5.669 din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2016.

Procesat de GGC - N