ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 220/2017

Decizia nr. 220/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul cererii;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2015, reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar SC B. SPRL, în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, a solicitat: obligarea pârâtei la plata sumei de 368.203 lei, reprezentând contravaloarea penalităților calculate conform art. 14.1 din contractul din 27 decembrie 2004, aferente lucrărilor nerealizate în valoare de 568.215 lei, până la data de 15 decembrie 2015, actualizată la data plății efective; obligarea pârâtei la plata sumei de 516.426 lei, reprezentând despăgubiri conform art. 1073 C. civ. și art. 7.32 din contractul din 27 decembrie 2004, aferente lucrărilor realizate necorespunzător, actualizată la data plății efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3444 din 26 mai 2016 Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, având în vedere dispozițiile art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice (act normativ în vigoare la data încheierii contractului), conform cărora „acțiunea în justiție prin care se solicită despăgubiri se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui arie teritorială de competență se află sediul autorității contractante, iar în cauza dedusă judecății calitatea de autoritate contractantă aparține SC A. SA Slatina, jud. Olt.

Prin sentința nr. 657 din 25 octombrie 2016 a Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SA prin Administrator Judiciar SC B. SPRL, în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, în favoarea Tribunalului București.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ., s-a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Olt a reținut că dispozițiile art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice reglementează norme de procedură, norme care sunt de imediată aplicare, astfel că prin instanța de la sediul autorității contractante se înțelege instanța competentă de la data sesizării instanței și nu de la data încheierii contractului.

Contractului încheiat între părți, ca și nome de drept material îi sunt aplicabile dispozițiile legale în vigoare la data încheierii contractului, dar în ceea ce privește normele de procedură sunt aplicabile cele de la data sesizării instanței, iar la momentul sesizării sediul autorității contractante este la București, așadar competența aparține Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență;

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Între reclamanta SC A. SA, în calitate de achizitor și pârâta SC C. SRL s-a încheiat contractul de lucrări din 27 decembrie 2004, ce avea ca obiect lucrarea „Extindere Centru Operațional și Consolidare Sediu Dispecer S.H. Slatina” contractul fiind guvernat de prevederile O.U.G. nr. 60/2001.

Obiectul acțiunii formulate de reclamantă îl constituie obligarea pârâtei la plata sumei de 368.203 lei, reprezentând contravaloarea penalităților calculate conform art. 14.1 din contract, aferente lucrărilor nerealizate în valoare de 568.215 lei, până la data de 15 decembrie 2015, actualizată la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 516.426 lei, reprezentând despăgubiri conform art. 1073 C. civ. și art. 7.32 din contract, aferente lucrărilor realizate necorespunzător, actualizată la data plății efective.

Potrivit dispozițiilor art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001 „Acțiunea în justiție prin care se solicită despăgubiri se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui arie teritorială de competență se află sediul autorității contractante.”

În speță, potrivit celor menționate în cererea de chemare în judecată de către reclamanta SC A. SA prin Administrator Judiciar SC B. SPRL (fila 4, vol. I, dosarul Tribunalului București), sediul acesteia se află în București, sector 1, aspect care, de altfel, reiese și din certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București (fila 77 - vol. II, dosarul Tribunalului București).

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar SC B. SPRL în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.