ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3559/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. SA: - confirmarea lucrărilor executate și obligarea pârâtei la recepția lucrărilor; - obligarea pârâtei la plata sumei de 156.704,11 RON (126.374,28 RON fără T.V.A.), conform situațiilor de lucrări și facturilor nr. x/27.02.2015 în cuantum de 110.435,53 RON (89.060,91 RON fără T.V.A.), aferentă lucrărilor negociate și efectuate și factura nr. x/27.02.2015 în cuantum de 46.268,58 RON (37.313,37 RON fără T.V.A.), aferentă lucrărilor suplimentare efectuate, absolut necesare pentru finalizarea lucrărilor; - obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 6.318,71 RON conform art. 17 din contract de la data scadenței și până la data plății efective, însă maxim 5% din valoarea lucrărilor; - obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, pentru raporturi între profesioniști, în cuantum de 28.727,58 RON, calculată de la data scadenței facturilor menționate până la data de 25.09.2017 și în continuare până la data plății efective.

Prin Sentința nr. 71 din data de 30 ianuarie 2018 Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SA, prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta B. SA.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că litigiul vizează plata unor sume rezultate din executarea unui contract de achiziție publică, iar acest obiect se circumscrie dispozițiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

De asemenea, prin raportare la dispozițiile art. 8 și art. 3 lit. m) din O.U.G. nr. 34/2006 s-a constatat că în cauza dedusă judecății singura persoană juridică ce poate fi asimilată noțiunii de autoritate contractantă este B. SA, cu sediul în București, aceasta fiind și persoana care apare ca și autoritate contractantă în contractul de prestări servicii și execuție lucrări nr. x, în temeiul căruia sunt formulate pretenții de către reclamantă în raportul juridic litigios, semnătura pe acest contract fiind cea a directorului general al SC B. SA.

La Tribunalul București, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2018.

Prin Sentința nr. 2125 din data de 3 aprilie 2018 Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta A. SA, prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta B. SA, în favoarea Tribunalului Olt, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a pronunțe regulatorul de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 101/2016, faptul că autoritatea contractantă chemată în judecată este D. a SC B. SA și a apreciat că nu este relevantă personalitatea juridică a autorității contractante, ci capacitatea ei de drept administrativ, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza anumite acte și operațiuni. Transpusă în dreptul procesual, capacitatea administrativă conferă calitate procesuală pasivă a autorității de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică, aspect ce intra sub incidenta prevederilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ.. (fapt permis de dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun și norma de trimitere în materia contractelor administrative).

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta A. SA a solicitat obligarea pârâtei B. SA la plata unor sume aferente lucrărilor suplimentare efectuate potrivit contractului de prestări servicii și execuție lucrări nr. x și actelor adiționale semnate de părți.

Contractul sus-menționat este încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, act normativ care, în cuprinsul art. 286 alin. (1), statuează că "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante".

Chiar dacă în materia achizițiilor publice legislația a suferit modificări, iar actul normativ menționat este în prezent abrogat, conform dispozițiilor art. 236 alin. (4) din Legea nr. 98/2016, "contractele de achiziție publică/acordurile-cadru încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data când acestea au fost încheiate în tot ceea ce privește încheierea, modificarea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea acestora."

O dispoziție similară atributivă de competență se regăsește și în cuprinsul art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, toate aceste norme legale stabilind, așadar, o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la sediul autorității contractante.

Din examinarea contractului de prestări servicii nr. x/27.07.2009 depus în dosarul Tribunalului Olt începând cu fila x, Înalta Curte constată că autoritate contractantă este SC B. SA cu sediul în București, iar D. nu a încheiat contractul în nume propriu, ci în calitate de mandatar și beneficiar final al lucrărilor contractate.

Această interpretare este confirmată și prin semnarea contractului de către reprezentanții legali ai autorității contractante SC B. SA - directorul general și directorul diviziei economice și comerciale.

Pentru considerentele expuse, reținând calitatea de parte și de autoritate contractantă a SC B. SA, fără a prezenta relevanță, sub aspectul analizat, sediul sau capacitatea administrativă a reprezentantului său, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SA, prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta B. SA, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL