ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1990/2016

Decizia nr. 1990/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea Deciziei nr. A/147 din 27 iunie 2013, astfel cum a fost menținută prin Decizia nr. A/415 din 17 septembrie 2013;

- anularea Atestatului CNVM nr. 117 din 7 septembrie 2012, cu modificările din luna septembrie 2013.

Prin Sentința civilă nr. 846 din 13 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

- Prima instanță nu putea reține, potrivit prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, că Atestatul nr. 117 din 7 septembrie 2012 putea fi îndreptat prin Decizia nr. 400 din 12 septembrie 2013, întrucât acesta a produs efecte juridice, mai precis, a fost folosit pentru a se emite Decizia nr. A 147/2013.

- În condițiile în care judecătorul fondului a reținut că în cauză se aplică dispozițiile legale referitoare la prezumția de acționare concertată, mai precis art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004, nu a dat eficiență prevederilor pct. 22 ale articolului anterior menționat care definesc persoanele implicate.

- Legiuitorul a stabilit o prezumție de acționare în mod concertat, conform art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004, însă această prezumție funcționa până la proba contrarie, iar dacă au fost făcute apărări în cauză și administrate probe, instanța trebuia să le examineze și să se pronunțe cu privire la acestea.

În concret, instanța nu a avut în vedere faptul că de la momentul la care a devenit acționar al SC “B.” SA și până în prezent și-a exprimat dreptul de vot în mod individual, în concordanță cu interesele sale, fără să fie influențat de ceilalți acționari, a urmărit buna desfășurare a activității societății și chiar a votat contrar votului exprimat de celelalte persoane reținute ca acționând concertat; la mare parte din Adunările Generale ale societății nu a participat, nu a dat procură de reprezentare, iar când a votat a urmărit funcționarea societății în bune condiții, posibilitatea de a-și încasa dividendele aferente acțiunilor deținute, alegerea organelor de conducere, prelungirea liniilor de credit și altele asemenea.

Recurentul a arătat faptul că la nicio adunare la care a fost prezent nu a primit procură pentru a reprezenta interesele acționarilor enumerați într-o serie de ordonanțe emise de intimat. În plus, funcția pe care o ocupă în prezent nu este de natură să conducă la concluzia că duce o politică comună cu alți acționari ai emitentului SC “B.” SA.

Totodată, recurentul a precizat faptul că a devenit acționar al SC “B.” SA prin achiziționarea directă de pe piață a acțiunilor, fără a întreprinde proceduri de tip “deal” prin intermediul cărora să se poată aprecia că ar avea anumite interese și/sau că ar duce o politică comună cu anumite persoane fizice sau juridice.

Este un “acționar captiv”, iar procentul de 2,5571% din capitalul social pe care îl deține nu este de natură să poată “afecta” modul de derulare și de vot în cadrul adunărilor generale.

- Prima instanță a interpretat eronat dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004, precum și pe cele ale art. 2 alin. (3) lit. d) și i) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 care se referă la condițiile pentru a acționa concertat: două sau mai multe persoane, legate printr-un acord expres sau tacit, pentru a înfăptui o politică comună în ceea ce privește un emitent.

În speța de față, instanța nu a examinat dacă este îndeplinită condiția care presupune existența unui acord expres sau tacit și a interpretat într-un mod eronat și foarte extins noțiunea de politică comună.

Recurentul a menționat că la momentul la care a votat majorarea de capital social prin emisia de acțiuni a avut în vedere mai multe elemente obiective, cum ar fi:

- prin emiterea de acțiuni putea să le cumpere la prețul de 0,3 RON, astfel cum rezulta din convocatorul de la Adunarea Generală din data de 14 ianuarie 2012, adică la un preț mai mic de cel care l-a plătit pentru acțiunile achiziționate anterior;

- societatea a avut un rezultat financiar foarte bun în anul 2011, la 9 luni, date ce erau disponibile înaintea ședinței de vot de majorare a capitalului social;

- cifra de afaceri netă și profitul din exploatare erau în creștere.

Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară (succesoarea în drepturi și obligații a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, conform art. 25 din O.U.G. nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea ASF, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările și completările ulterioare) a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele expuse în mod detaliat la dosar.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 septembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 09 decembrie 2015, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 20 mai 2016.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanșat de recurentul-reclamant are ca obiect verificarea legalității:

- Atestatului nr. 117 din 7 septembrie 2012 prin care CNVM a luat act de faptul că SC “C.” SRL Slatina, A. și D. acționează în mod concertat cu persoanele nominalizate în Ordonanța CNVM nr. 246 din 3 august 2012 în ceea ce privește emitentul SC “B.” SA Curtea de Argeș și, prin urmare, le sunt incidente prevederile art. 203 din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare;

- Deciziei nr. A 147 din 27 iunie 2013 prin care ASF a aplicat recurentului o amendă contravențională în cuantum de 51.000 RON, întrucât a încălcat prevederea legală anterior arătată, ca urmare a refuzului de a derula, în termenul legal, împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, oferta publică de preluare a SC “B.” SA.

- Deciziei nr. A 415 din 17 septembrie 2013 prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată împotriva deciziei de sancționare contravențională.

Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată, este legală.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, pentru a răspunde criticilor formulate în cadrul memoriului de recurs, instanța de control judiciar reține:

6.1. Critica recurentului referitoare la încălcarea de către judecătorul fondului a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu este fondată, deoarece emitentul Atestatului nr. 117/07 septembrie 2012 nu a procedat la revocarea acestui act administrativ.

Prin Decizia nr. A/400 din 12 septembrie 2013, CNVM a îndreptat eroarea materială strecurată în preambulul Atestatului aflat în discuție cu privire la data la care a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor SC “B.” SA, precizându-se că data corectă este 14 ianuarie 2012.

De altfel, analizarea activității recurentului s-a făcut pe baza mențiunilor din Procesul-verbal încheiat la data de 14 ianuarie 2012 cu ocazia Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC “B.” SA.

6.2. Criticile recurentului referitoare la încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor Legii nr. 297/2004 privind piața de capital sunt nefondate.

Într-adevăr, pentru a facilita sarcina probei în situația în care două sau mai multe persoane acționează în mod concertat în legătură cu un emitent, legiuitorul a instituit, la art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004, o serie de prezumții în această materie, detaliate în cuprinsul art. 2 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006.

În speța de față, prezumția de acțiune concertată dintre grupul E. și recurentul A., în legătură cu emitentul SC “B.” SA, reținută în cuprinsul Atestatului CNVM nr. 117 din 7 septembrie 2012 și a Ordonanței CNVM nr. 246 din 3 iunie 2012, s-a aplicat în temeiul art. 2 alin. (1) pct. 22 lit. a) și e) și pct. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 297/2004 și ale art. 2 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 (dispoziții normative citate de prima instanță), urmând ca fiecăreia dintre persoanele menționate în grup să-i fie incidente punctele corespunzătoare din prevederile legale.

În concret, după cum în mod corect a evidențiat și judecătorul fondului, în conținutul Atestatului nr. 117 din 7 septembrie 2012, rectificat prin Decizia nr. A/400 din 12 septembrie 2013, s-a arătat faptul că, în AGEA din data de 14 ianuarie 2012 a SC “B.” SA, au fost prezenți acționari reprezentând 52,51 din capitalul social (inclusiv grupul E., recurentul și D.) și s-a hotărât, cu majoritate de voturi, aprobarea majorării capitalului social prin aport în numerar. După cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu această ocazie, recurentul a votat “pentru” la punctele de pe ordinea de zi, ca și grupul E., înfăptuind astfel o politica comună în legătură cu SC “B.” SA; de asemenea, recurentul a subscris în cadrul majorării de capital social hotărâtă în AGEA din data de 14 ianuarie 2012 pentru un număr de 689.141 acțiuni, pentru care a plătit 1.200.000 RON.

Contrar celor arătate de către recurent, acesta nu reușit să răstoarne prezumția legală aflată în discuție, respectiv aceea că persoanele care acționează în mod concertat, astfel cum acestea sunt definite de pct. 23 al art. 2 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, sunt legate printr-un acord expres sau tacit, pentru a înfăptui o politică comună în legătură cu un emitent.

Constatarea relației de concertare de către emitentul actelor administrative deduse judecății a avut la bază documente și informații publice, unele dintre ele emanând chiar de la persoanele juridice vizate.

Mai precis, este vorba despre informațiile cuprinse în Procesul-verbal încheiat la data de 14 ianuarie 2012 cu ocazia Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC “B.” SA, informații referitoare la acționariatul societății furnizate de către Registrul Comerțului, relații date de persoanele din grup în urma solicitărilor CNVM, raportările deținerilor care depășesc 1% la emitenții de pe piața de capital ale persoanelor din grup care demonstrează politica investițională comună, precum și informațiile transmise de SC “F.” cu privire la situația deținerilor la emitentul SC “B.” SA.

De asemenea, este relevant și faptul că recurentul nu a contestat deținerea funcției de șef Departament logistică și investiții în cadrul SC “G.” SA, societate controlată de grupul E. și nici faptul că a participat la ședința din data de 14 ianuarie 2012, votând în aceeași manieră ca și acționarii SC “B.” SA ce fac parte din grupul E.

Instanța de fond a avut în vedere întregul probatoriului existent la dosar pe baza căruia a reținut în mod justificat faptul că recurentul nu a fost în măsură să înlăture prezumția legală reținută de autoritatea intimată în sarcina sa.

Ca atare, în condițiile în care grupul de acționari menționați în actul analizat au acționat în mod concertat, membrii acestuia aveau obligația de a lansa oferta publică de preluare obligatorie la SC “B.” SA, conform art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, republicată.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 846 din 13 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM