ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1734/2017

Decizia nr. 1734/2017

Asupra contestației de față,

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Circumstanțele cauzei:

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1291 din 27.10.2016, hotărâre ce formează obiectul prezentei contestații, s-a propus Președintelui României eliberarea din funcție a domnului A., judecător cu grad profesional de curte de apel în cadrul Judecătoriei Bârlad, începând cu data împlinirii vârstei de 65 de ani, respectiv 01.01.2017, conform prevederilor art. 83 alin. (1) teza finală din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, s-a reținut că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1127 din 06 octombrie 2016, s-a respins solicitarea contestatorului de acordare a avizului anual pentru menținerea în funcția de judecător după împlinirea vârstei de 65 de ani. De asemenea, s-a constatat că în condițiile lipsei avizului anual de menținere în funcție, se impune eliberarea sa din funcția de judecător, în temeiul dispozițiilor art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 01.01.2017.

Hotărârea nr. 1127 din 06 octombrie 2016. anterior menționată, a fost contestată de A., fiind format Dosarul nr. x/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu termen de judecată la data de 15.02.2017.

Prin decizia nr. 510 din 15 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2016, a fost respinsă contestația formulată de domnul judecător A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1127 din 06 octombrie 2016.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, în esență, că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în cadrul hotărârii contestate toate criteriile stabilite prin Hotărârea Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 661/2008, luând în considerare volumul de activitate al Judecătoriei Bârlad, numărul de posturi, avizul Colegiului de conducere al Judecătoriei Bârlad, precum și oportunitatea ocupării posturilor. Din evidențele Direcției resurse umane și organizare a Consiliului Superior al Magistraturii a rezultat că în anul 2015, la Judecătoria Bârlad s-a înregistrat o încărcătură de dosare pe judecător de 957 de cauze față de media națională de 1.060 de dosare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere că politica de resurse umane aparține Consiliului Superior al Magistraturii. În acest context, a fost analizată oportunitatea ocupării în mod excepțional a posturilor de judecător și procuror în raport de dispozițiile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care instituie o vocație și nu un drept, avizul favorabil al Colegiului de Conducere fiind doar o condiție pentru menținerea în funcția de judecător după împlinirea vârstei de 65 de ani.

În raport de aceste considerente, s-a reținut că hotărârea contestată a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale incidente, motiv pentru care, în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 1127 din 06 octombrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Apărările intimatului Consiliul Superior al Magistraturii

Intimatul a formulat Note scrise prin care a invocat excepia lipsei de interes, apreciind că prezenta contestație formulată de domnul judecător Rotaru Minai împotriva Hotărârii nr. 1127 din 06 octombrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, privind neacordarea avizului anual pentru menținerea în funcția de judecător după împlinirea vârstei de 65 de ani, a fost soluționată definitiv, prin Decizia nr. 510 din 15 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2016, în sensul respingerii sale ca neîntemeiate.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Mai înainte de a examina legalitatea hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă în raport cu obiectul contestației, subzistă condiția interesului în promovarea cererii.

Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare prin formularea cererii de chemare în judecată, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

Potrivit art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie legitim, personal, născut și actual.

Sub acest aspect, în cauza de față acest interes nu mai subzistă, având în vedere că în prezent, contestația formulată de domnul judecător A. împotriva Hotărârii nr. 1127 din 06 octombrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, privind neacordarea avizului anual pentru menținerea în funcția de judecător după împlinirea vârstei de 65 de ani, a fost soluționată definitiv, prin decizia nr. 510 din 15 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2016, în sensul respingerii sale ca neîntemeiate.

Prin urmare, la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea contestației împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1291 din 27 octombrie 2016, prin care s-a propus eliberarea contestatorului din funcție, pentru lipsa avizului prevăzut de art. 83 alin. (1) teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În acest context, interesul de a acționa al contestatorului nu mai este unul actual în sensul art. 33 C. proc. civ., astfel încât, la acest moment, nu este îndeplinită condiția de exercitare a acțiunii referitoare la justificarea unui interes în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Lipsa interesului în promovarea oricărei forme procedurale reprezintă o excepție de fond, peremptorie absolută, iar sancțiunea care decurge din aceasta este aceea a respingerii cererii pentru lipsa de interes.

În consecință, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes, soluție ce face de prisos cercetarea motivelor contestației formulate de contestator și, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 33 C. proc. civ., va respinge contestația formulată, ca fiind lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii și, în consecință, respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1291 din 27 octombrie a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2017.