ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1354/2017

Decizia nr.

1354/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin Cererea de chemare în

judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la data de

14 noiembrie 2016, sub nr. x/283/2016, petenții A. și B. au solicitat

desfacerea căsătoriei încheiate la data de 10 septembrie 2011 de

Primăria Moroeni, prin acord, reluarea de către soție a numelui

avut anterior, stabilirea domiciliului minorului C., născut la data de 22

noiembrie 2012, la locuința mamei, obligarea tatălui la plata unei

pensii de întreținere lunare în cuantum de 200 RON, exercitarea

autorității părintești în comun și stabilirea unui

program de legături personale ale tatălui cu minorul.

Prin

Sentința civilă nr. 135 din 31 ianuarie 2017, pronunțată în

Dosarul nr. x/283/2016, Judecătoria Pucioasa a admis excepția

necompetenței sale teritoriale și a dispus declinarea cauzei în

favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În

esență, pentru a pronunța această decizie Judecătoria

Pucioasa a reținut dispozițiile art. 915 C. proc. civ., împrejurarea

că ambii soți au reședințele în străinătate,

precum și faptul că nu există un acord explicit exprimat al

părților cu privire la alegerea instanței competente să

soluționeze pricina.

Instanța

a mai avut în vedere și că, în ceea ce privește interpretarea

și aplicarea dispozițiilor art. 915 alin (2) C. proc. civ. cu privire

la înțelesul noțiunii de "acord" al părților,

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 20/2016

pronunțată în interesul legii în Dosarul nr. x/2016, a statuat

că acordul părților cu privire la alegerea instanței care

urmează să soluționeze acțiunea de divorț trebuie

să fie exprimat expres.

Prin Sentința

civilă nr. 3.518 din 15 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr.

x/283/2016, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția

necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Pucioasa și a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în

vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În

pronunțarea acestei hotărâri, instanța a dat eficiență

dispozițiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., reținând și

că cererea comună de divorț a părților, adresată

președintelui Judecătoriei Pucioasa, reprezintă în fapt

convenția părților privitoare la acordul prevăzut de

dispozițiile legale și cu privire la care s-a statuat prin Decizia

nr. 20/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a

fost legal sesizată, în condițiile 135 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile

art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ

de competență atunci când două sau mai multe instanțe

și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces

sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță

învestită își declină la rândul său competența în

favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, în

speța de față, Înalta Curte reține că Judecătoria

Pucioasa și Judecătoria Sectorului 5 București și-au

declinat reciproc competența de soluționare a prezentei cauze, având

ca obiect "divorț prin acord".

Norma de

competență incidentă raportului juridic litigios a fost

apreciată de către ambele judecătorii ca fiind cea

prevăzută de art. 915 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost

aceasta interpretată prin Decizia nr. 20/2016 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Prezentul

conflict negativ de competență a fost generat de aprecierea

diferită a celor două instanțe cu privire la împrejurarea

dacă în speță rezultă explicit acordul părților

cu privire la instanța ce urmează să soluționeze cererea de

divorț, astfel cum acest acord a fost interpretat prin decizia

pronunțată de instanța supremă în soluționarea

recursului în interesul legii.

Judecătoria

Pucioasa a făcut aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (2) C. proc.

civ. teza finală, considerând că în cauză nu există un

acord explicit al părților cu privire la alegerea instanței

competente, în timp ce Judecătoria Sectorului 5 București a

reținut existența unui astfel de acord și a dat

eficiență primei teze a textului legal anterior menționat.

Înalta Curte

constată că, așa cum au reținut ambele instanțe în

conflict, petenții nu mai aveau domiciliul sau reședința în

România la data introducerii acțiunii de divorț (aspect ce

rezultă din împuternicirea aflată la dosar și, respectiv, din

certificatul de înregistrare a cetățeanului uniunii aflat la dosarul

Judecătorie Pucioasa).

Potrivit

dispozițiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., dacă nici reclamantul

și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile

pot conveni să introducă cererea de divorț la orice

judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de

divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al

municipiului București.

Dispozițiile

art. 915 alin. (2) C. proc. civ. au fost interpretate prin Decizia nr. 20/2016,

pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de

Casație și Justiție, publicată în M. Of. nr. 1.049 din 27

decembrie 2016, și obligatorie pentru instanțe în temeiul art. 517

alin. (4) C. proc. civ.

Astfel, prin

Decizia nr. 20/2016, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta

Curte de Casație și Justiție a statuat că este necesar ca

acordul părților prevăzut de textul art. 915 alin. (2) C. proc.

civ., cu privire la alegerea instanței care urmează a soluționa

acțiunea de divorț, să fie expres exprimat.

Se

constată că obiectul pricinii asupra căreia poartă

conflictul negativ de competență este "divorț prin

acord", petenții înțelegând să sesizeze Judecătoria

Pucioasa printr-o cerere comună.

Înalta Curte

apreciază că din modalitatea în care s-a realizat sesizarea

instanței, respectiv printr-o cerere de chemare în judecată

formulată în comun de către ambii petenți și adresată

Judecătoriei Pucioasa, rezultă că aceștia și-au

exprimat expres acordul cu privire la instanța care urmează să soluționeze

cererea de divorț.

Prin urmare,

în cauză este întrunit acordul părților la care se referă

dispozițiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acestea au fost

interpretate prin Decizia nr. 20/2016, pronunțată de instanța

supremă în recurs în interesul legii, motiv pentru care, Înalta Curte, în

temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa, instanță la care

petenții au convenit să introducă cererea de divorț.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Pucioasa.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2017.

Procesat de

GGC - N