ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1354/2017

Decizia nr. 1354/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la data de 14 noiembrie 2016, sub nr. x/283/2016, petenții A. și B. au solicitat desfacerea căsătoriei încheiate la data de 10 septembrie 2011 de Primăria Moroeni, prin acord, reluarea de către soție a numelui avut anterior, stabilirea domiciliului minorului C., născut la data de 22 noiembrie 2012, la locuința mamei, obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 200 RON, exercitarea autorității părintești în comun și stabilirea unui program de legături personale ale tatălui cu minorul. Prin Sentința civilă nr. 135 din 31 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/283/2016, Judecătoria Pucioasa a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În esență, pentru a pronunța această decizie Judecătoria Pucioasa a reținut dispozițiile art. 915 C. proc. civ., împrejurarea că ambii soți au reședințele în străinătate, precum și faptul că nu există un acord explicit exprimat al părților cu privire la alegerea instanței competente să soluționeze pricina. Instanța a mai avut în vedere și că, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 915 alin (2) C. proc. civ. cu privire la înțelesul noțiunii de "acord" al părților, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 20/2016 pronunțată în interesul legii în Dosarul nr. x/2016, a statuat că acordul părților cu privire la alegerea instanței care urmează să soluționeze acțiunea de divorț trebuie să fie exprimat expres.

Prin Sentința civilă nr. 3.518 din 15 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/283/2016, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Pucioasa și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., reținând și că cererea comună de divorț a părților, adresată președintelui Judecătoriei Pucioasa, reprezintă în fapt convenția părților privitoare la acordul prevăzut de dispozițiile legale și cu privire la care s-a statuat prin Decizia nr. 20/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condițiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente. Astfel, în speța de față, Înalta Curte reține că Judecătoria Pucioasa și Judecătoria Sectorului 5 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect "divorț prin acord". Norma de competență incidentă raportului juridic litigios a fost apreciată de către ambele judecătorii ca fiind cea prevăzută de art. 915 alin. (2) C. proc.

civ., astfel cum a fost aceasta interpretată prin Decizia nr. 20/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prezentul conflict negativ de competență a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanțe cu privire la împrejurarea dacă în speță rezultă explicit acordul părților cu privire la instanța ce urmează să soluționeze cererea de divorț, astfel cum acest acord a fost interpretat prin decizia pronunțată de instanța supremă în soluționarea recursului în interesul legii. Judecătoria Pucioasa a făcut aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ. teza finală, considerând că în cauză nu există un acord explicit al părților cu privire la alegerea instanței competente, în timp ce Judecătoria Sectorului 5 București a reținut existența unui astfel de acord și a dat eficiență primei teze a textului legal anterior menționat.

Înalta Curte constată că, așa cum au reținut ambele instanțe în conflict, petenții nu mai aveau domiciliul sau reședința în România la data introducerii acțiunii de divorț (aspect ce rezultă din împuternicirea aflată la dosar și, respectiv, din certificatul de înregistrare a cetățeanului uniunii aflat la dosarul Judecătorie Pucioasa). Potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București. Dispozițiile art. 915 alin. (2) C. proc.

civ. au fost interpretate prin Decizia nr. 20/2016, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în M. Of. nr. 1.049 din 27 decembrie 2016, și obligatorie pentru instanțe în temeiul art. 517 alin. (4) C. proc. civ. Astfel, prin Decizia nr. 20/2016, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că este necesar ca acordul părților prevăzut de textul art. 915 alin. (2) C. proc. civ., cu privire la alegerea instanței care urmează a soluționa acțiunea de divorț, să fie expres exprimat. Se constată că obiectul pricinii asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este "divorț prin acord", petenții înțelegând să sesizeze Judecătoria Pucioasa printr-o cerere comună.

Înalta Curte apreciază că din modalitatea în care s-a realizat sesizarea instanței, respectiv printr-o cerere de chemare în judecată formulată în comun de către ambii petenți și adresată Judecătoriei Pucioasa, rezultă că aceștia și-au exprimat expres acordul cu privire la instanța care urmează să soluționeze cererea de divorț. Prin urmare, în cauză este întrunit acordul părților la care se referă dispozițiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 20/2016, pronunțată de instanța supremă în recurs în interesul legii, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa, instanță la care petenții au convenit să introducă cererea de divorț.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2017. Procesat de GGC - N