ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1539/2017

Decizia

nr. 1539/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25.08.2014, reclamantul A., cetățean turc, a solicitat anularea refuzului de acordare a dreptului de ședere permanentă emis de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație, comunicat prin adresa din 21.07.2014, și obligarea pârâtului la emiterea deciziei de acordare a dreptului de ședere permanentă.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 3202 din 24 noiembrie 2014, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei primei instanțe pentru rejudecare.

Susține recurentul-reclamant că instanța de fond nu a analizat informațiile comunicate de Serviciul Român de Informații și nu a arătat, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea și pentru care a înlăturat susținerile părților.

Instanța i-a respins contestația fără a analiza dacă informațiile cu caracter secret furnizate conțin, cu adevărat, indicii rezonabile că ar prezenta pericol pentru ordinea publică și siguranța națională, judecătorul refuzând să analizeze și să aprecieze asupra informațiilor ce i-au fost puse la dispoziție, validând, ca atare, punctul de vedere al instituției publice.

Astfel, i-a fost încălcat dreptul de acces la justiție, motiv care, în opinia sa, se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De asemenea, hotărârea nefiind motivată, este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că nu a fost încălcat dreptul de acces la justiție, având posibilitatea angajării unui avocat care să dețină autorizație de acces la informații clasificate, neputându-se aprecia incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De asemenea, recurentul susține în mod neîntemeiat că judecătorul fondului nu a analizat informațiile secret de stat, de vreme ce judecătorul a avut acces și a studiat aceste informații, neputând, însă, expune aceste informații clasificate în cuprinsul hotărârii, față de dispozițiile Legii nr. 182/2002.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 3 noiembrie 2016, completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate

Verificând sentința recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ., când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și, respectiv când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Recurentul-reclamant A., cetățean turc, a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiune având ca obiect anularea adresei intimatului-pârât Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcția Migrație din 21.07.2014 prin care i-a fost respinsă cererea privind acordarea dreptului de ședere pe termen lung (permanentă) în România și obligarea pârâtului la emiterea deciziei de acordare a dreptului de ședere permanentă.

Prin adresa contestată, Inspectoratul General pentru Imigrări a respins cererea pentru acordarea dreptului de ședere pe termen lung în România pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 71 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât reclamantul prezintă pericol pentru ordinea publică și siguranța națională.

Noțiunea de amenințare la adresa siguranței naționale este definită la art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de control judiciar apreciază că prima instanță a stabilit corect că refuzul intimatului-pârât de a acorda recurentului dreptul de ședere pe termen lung în România este justificat, în raport cu dispozițiile articolului menționat și avându-se în vedere relațiile transmise de Serviciul Român de Informații prin adresa din 5 aprilie 2014, informații cu caracter clasificat, nivel de secretizare strict secret, din care rezultă existența stării de pericol la adresa siguranței naționale.

Recurentul-reclamant invocă motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la nerespectarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, apreciind că i-a fost încălcat dreptul de acces la justiție, însă faptul că, în cursul judecății acțiunii, nu a avut acces la informațiile având caracter strict secret nu se încadrează în ipoteza prevăzută de articolul menționat. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, „Accesul la informațiile clasificate este permis numai în cazurile, în condițiile și prin respectarea procedurilor prevăzute de lege”.

De altfel, în cursul judecării recursului, la termenul din 2 martie 2017, instanța a admis cererea avocatului recurentului de amânare a judecății pentru a putea studia înscrisurile cu caracter strict secret în condițiile prevăzute de lege, avocatul recurentului prezentând avizul pozitiv de acces la informații naționale clasificate, nivelul strict secret, emis de Oficiul Registrului Național al Informaților Secrete de Stat.

Prin urmare, recurentul, prin avocatul său ales, a avut posibilitatea luării la cunoștință de informațiile avute în vedere de intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări și de instanța de fond.

Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este întemeiat, în cauză nefiind îndeplinită niciuna dintre ipotezele prevăzute de textul legal.

Astfel, sentința atacată este motivată cu respectarea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Judecătorul fondului a apreciat că susținerile reclamantului, că nu ar prezenta pericol pentru ordinea și siguranța națională, nu sunt întemeiate, întrucât acest fapt a fost constatat de Serviciul Român de Informații, din informațiile furnizate de această instituție rezultând că reclamantul prezintă pericol pentru siguranța națională, informații cu caracter secret care au fost vizionate/lecturate de judecătorul fondului.

Arătarea, în concret, în considerentele hotărârii recurate, a aspectelor furnizate de S.R.I. nu se putea face, avându-se în vedere prevederile Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.

Într-adevăr, în opinia Înaltei Curți, Serviciul Român de Informații, ca principal organ al statului cu atribuții în domeniul securității și siguranței naționale, are un drept de apreciere discreționar în ceea ce privește acțiunile și inacțiunile cu potențial de risc sau de amenințare la adresa securității și siguranței naționale a României.

Instanța de recurs, având acces la informațiile cu caracter strict secret depuse la Compartimentul de Documente Clasificate al Înaltei Curți de Casație și Justiție, reține că judecătorul fondului a apreciat în mod judicios că refuzul autorității pârâte de a acorda reclamantului dreptul de ședere pe termen lung este un refuz pe deplin justificat, soluția pronunțată fiind temeinică și legală.

4.2.2. Soluția instanței de recurs

Față de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3202 din 24 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 aprilie 2017.