ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1564/2017

Decizia nr. 1564/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 august 2017, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, sub nr. x/54/2017, petentul A. a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, în baza dispozițiilor art. 997, 998 și 999 C. proc. civ., să se stabilească faptul că, în baza criteriilor de vulnerabilitate a deținuților, prevăzute de art. 34 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, adoptat prin H.G. nr. 157/2016, intră în categoria deținuților vulnerabili, astfel încât trebuie să fie beneficiarul măsurilor de protecție pentru deținuții vulnerabili prevăzute de art. 36 din același Regulament.

Prin sentința nr. 64 din 28 august 2017, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei privind cererea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimații Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, pe cale de ordonanță președințială, în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ca instanță penală.

La data de 07 septembrie 2017, petentul A. a declarat calea de atac intitulată „apel”, îndreptată împotriva sentinței nr. 64 din 28 august 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 18 septembrie 2017, sub nr. x/54/2017.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac intitulată „apel”, Înalta Curte reține următoarele:

Petentul A. a atacat prin calea de atac intitulată „apel” sentința nr. 64 din 28 august 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin care a fost a declinată competența de soluționare a cererii formulate de acesta, în contradictoriu cu intimații Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, pe cale de ordonanță președințială, în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ca instanță penală.

Potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ.: „Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.”

Totodată, alin. (3) al aceluiași articol din actul normativ mai sus enunțat prevede că: „Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent”.

Din interpretarea textului legal evocat, rezultă că legiuitorul a optat ca hotărârile pronunțate în condițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente, ori, dacă este cazul, unui alt organ cu activitate jurisdicțională competent.

De asemenea, în speță, Înalta Curte reține că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.

Totodată, dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căilor de atac, prevăd că: „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.”

Regula privind legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, în afara căilor de atac legale neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În același sens sunt și dispozițiile art. 129 din Constituția României care consacră principiul constituțional potrivit căruia mijloacele procesuale de atac privind o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Pentru considerentele expuse, reținând că împotriva sentinței nr. 64 din 28 august 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, nu pot fi exercitate căi de atac, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art 132 alin. (3) din același act normativ, urmează a respinge calea de atac intitulată „apel”, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge calea de atac intitulată „apel”, formulată de petentul A., împotriva sentinței nr. 64 din 28 august 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2017.