ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1245/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1245/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr.
1245/2017
După
deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Judecătoriei Motru, la data de 04 decembrie 2014, sub nr.
x/263/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții
Administrația Națională a Penitenciarelor București,
directorul general adjunct al Administrației Naționale a
Penitenciarelor, Penitenciarul Târgu Jiu, Doctor B. din cadrul Penitenciarului
Târgu Jiu, Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, doctor C. din cadrul
Penitenciarului Drobeta Turnu Severin, Penitenciarul Spital Colibași,
doctor D. din cadrul Spitalului Penitenciarului Colibași, directorul
Penitenciarului Spitalul Colibași, Penitenciarul Colibași,
Penitenciarul Spital București Rahova, Penitenciarul Spital Dej, doctorul
curent E. din cadrul Penitenciarul Spital Dej și medic șef doctor F.
din cadrul Penitenciarul Spital Dej și a solicitat obligarea acestora la
daune morale în cuantum de 2 miliarde de lei pentru rele tratamente și
pentru faptul că nu a fost tratat corespunzător în perioada în care a
executat o pedeapsă privativă de libertate.
Prin
Sentința civilă nr. 386 din 09 martie 2015, Judecătoria Motru a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Gorj.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. x/95/2015.
În timpul
soluționării cauzei în primă instanță, reclamantul a
depus mai multe precizări la dosarul cauzei și în raport de acestea,
instanța a procedat la interogarea reclamantului pentru stabilirea
obiectului cererii și a temeiului juridic. Prin declarația luată
în ședința din 19 octombrie 2015, reclamantul și-a precizat
obiectul cererii, arătând ca solicită suma de 2 miliarde lei,
reprezentând 1 miliard de lei daune materiale și 1 miliard de lei daune
morale, ca urmare a suferințelor din timpul detenției ca urmare a
faptului că s-a îmbolnăvit.
Prin
Sentința nr. 25 din 25 ianuarie 2016, Tribunalul Gorj, secția I
civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în
contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a
Penitenciarelor București, directorul generai adjunct al
Administrației Naționale a Penitenciarelor, Penitenciarul Târgu Jiu,
dr. B. din cadrul Penitenciarului Târgu Jiu, Penitenciarul Drobeta Turnu
Severin, dr. C. din cadrul Penitenciarului Drobeta Turnu Severin, Penitenciarul
Spital Colibași, dr. D. din cadrul Spitalului Penitenciarului
Colibași, directorul Penitenciarului Spitalul Colibași, Penitenciarul
Colibași, Penitenciarul Spital București Rahova, Penitenciarul Spital
Dej, dr. curent E. din cadrul Penitenciarul Spital Dej și medic șef
dr. F. din cadrul Penitenciarul Spital Dej.
Prin Decizia
nr. 4.532 din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I
civilă, s-a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva
Sentinței nr. 25 din 25 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul
Gorj, secția I civilă. S-a anulat cererea de chemare în judecată
formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul directorul general
adjunct al Administrației Naționale a Penitenciarelor având ca obiect
daune morale. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței
privind respingerea acțiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu
pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor
București, Penitenciarul Târgu Jiu, Dr. B. din cadrul Penitenciarului
Târgu Jiu, Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, dr. C. din cadrul
Penitenciarului Drobeta Turnu Severin, Penitenciarul Spital Colibași, dr.
D. din cadrul Penitenciarului Spital Colibași, dr. G. - directorul
Penitenciarului Spital Colibași, Penitenciarul Spital București
Rahova, Penitenciarul Spital Dej, dr. E. din cadrul Penitenciarul Spital Dej
și medic șef dr. F. din cadrul Penitenciarul Spital Dej, având ca
obiect daune morale.
Împotriva
Deciziei nr. 4.532 din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova,
secția I civilă, au declarat recurs reclamantul A. și de pârâtul
Penitenciarul Drobeta Turnu Severin.
Cererile de
recurs au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție la data de 16 ianuarie 2017, iar prin rezoluția completului
de judecată din data de 18 ianuarie 2017, s-a dispus comunicarea acestora
către părți.
După
efectuarea formalităților de comunicare menționate în art XV din
Legea nr. 2/2013, la data de 10 aprilie 2017, s-a procedat la întocmirea
raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, prin
raport constatându-se că, în cauză, fiind vorba despre un litigiu
având un obiect evaluabil în bani, cu o valoare mai mare de 1.000.000 lei,
început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul
art. XVIII alin. (2) din actul normativ amintit, Decizia nr. 4.532 din 10
noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, este
supusă recursului.
Completul de
filtru C2, prin rezoluția din 03 mai 2017, constatând că raportul
întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus
comunicarea acestuia către părți, pentru ca acestea să
depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art.
493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit
dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra
admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat
părților, recurenții Penitenciarul Drobeta Turnu Severin și
A. depunând, la data 12 mai 2017, respectiv 17 mai 20175 puncte de vedere la
raport.
La data de 08
iunie 2017, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului,
astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a
fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 19 septembrie 2017,
în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără
citarea părților.
Analizând
recursurile, Înalta Curte constată că acestea sunt nule pentru
următoarele considerente:
Recursul
declarat de reclamantul A.:
În cuprinsul
cererii de recurs, recurentul-reclamant A. formulează critici
fără ca acestea să fie încadrate în vreunul din motivele de
nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel,
recurentul-reclamant face o expunere a situației de fapt și
invocă greșita apreciere a probelor administrate în cauză, în
sensul că instanța nu a ținut cont de faptul că, din
cuprinsul actelor medicale, rezultă atât agravarea stării sale de
sănătate, cât și tratamentul medical necorespunzător
acordat în cursul detenției. Recurentul arată faptul că a fost
supus la rele tratamente și nu a fost tratat corespunzător pentru
afecțiunile de care suferea, îmbolnăvindu-se și de alte boli,
iar cererea sa de a fi tratat în cadrul unui spital civil nu i-a fost
aprobată. Recurentul-reclamant consideră că instanțele de
fond și de apel nu au ținut cont de bolile dobândite pe perioada
detenției, deși acestea rezultă din actele medicale aflate la
dosarul cauzei.
Sub aspectul
încadrării criticilor formulate de recurentul-reclamant în motivele de
nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., analizând cuprinsul
cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de
nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486
alin. (3) C. proc. civ.
În motivarea
recursului nu se invoca critici de nelegalitate care să vizeze
hotărârea atacată, recurentul făcând doar o prezentare a
situației de fapt și exprimându-și nemulțumirea
față de soluțiile date de instanțele de fond și apel,
invocând greșita apreciere a probelor administrate în cauză.
Instanța
învestită cu judecarea recursului poate exercita un control
judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de
nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită
și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 C. proc.
civ.
Art. 489
alin. (2) C. proc. civ. prevede faptul că recursul este nul în cazul în
care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare
prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Prin urmare,
instanța urmează să constate nul recursul declarat de
reclamantul A.
Recursul declarat
de pârâtul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin: Cererea de recurs
formulată de pârât a fost întemeiată pe dispozițiile art. 483,
art. 485, art. 486 C. proc. civ., fiind invocat motivele de nelegalitate
prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.
Recurentul-pârât
solicită admiterea căii de atac, casarea deciziei instanței de
apel și menținerea, ca legală și temeinică, a
Sentinței nr. 25 din 25 ianuarie 2016 a Tribunalului Gorj.
Recurentul
Penitenciarul Drobeta Turnu Severin critică decizia instanței de apel
sub aspectul nelegalității, raportat la obiectul dedus judecații
și la legislația în vigoare, având în vedere motivarea acesteia, în
sensul că reține că instanța de fond s-a pronunțat
asupra a ceea ce nu s-a cerut, însă obiectul acțiunii reclamantului
A. a fost daune morale și pretenții, astfel că decizia
Curții de Apel Craiova este nelegală și nefondată și
se impune casarea acesteia.
Motivarea
instanței de apel este în contradicție cu motivarea instanței de
fond deoarece, prin dispozitiv, Tribunalul Gorj a constatat ca acțiunea
privind daunele materiale nu a fost dovedită, pe de o parte, iar pe de
altă parte nu s-a dovedit nici capătul de cerere prin care
reclamantul solicita acordarea daunelor morale ca urmare a relelor tratamente
suferite pe perioada condamnării, astfel că decizia din apel este
nelegală, deoarece instanța de fond și-a întemeiat motivarea pe
dispozițiile legale și pe baza probelor administrate propuse de
părți și în limitele cu care a fost învestită prin
declarația precizatoare a reclamantului A. din data de 19 octombrie 2015
și, pe cale de consecință, se solicită casarea deciziei
recurate, ca fiind nelegală, nefondată și neîntemeiată.
În concluzie,
recurentul-pârât consideră că, în mod nelegal, Curtea de Apel Craiova
a admis apelul declarat de reclamantul A., decizia instanței de apel fiind
în contradicție cu motivarea instanței de fond, a cărei
sentință este temeinică, fondată și legală.
Se
constată faptul că recurentul-pârât invocă motivele de
nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C.
proc. civ.
Casarea unei
hotărâri se poate cere pentru motivul de nelegalitate prevăzut de
art. 488 pct. 6 C. proc. civ. când "hotărârea nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai
motive străine de natura cauzei".
Motivarea
hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în
considerentele sale motivele de fapt și de drept care au condus la
soluția pronunțată, care au legătură directă cu
aceasta și care susțin soluția pronunțată.
Motivarea
unei hotărâri este contradictorie atunci când există considerente
contradictorii, din care să rezulte atât temeinicia, cât și
netemeinicia cererii de chemare în judecată, ori atunci când există
contradicție între considerente și dispozitiv.
Din
perspectiva acestui motiv de nelegalitate, se observă că
instanța de apel, în temeiul efectului devolutiv al apelului, a verificat
legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe în limitele
motivelor de apel formulate de apelantul-reclamant, ținând cont de
dispozițiile art. 476 - 479 C. proc. civ., răspunzând tuturor
criticilor și argumentând pe larg soluția de admitere a apelului.
Sub aspectul
încadrării criticilor formulate de recurentul-pârât în motivul de
nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care prevede
că se poate cere casarea unei hotărâri când "hotărârea a
fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de
drept material", analizând cererea de recurs, se constată că
aceasta nu cuprinde critici care să se încadreze în motivul de casare
menționat.
Deși
recurentul-pârât menționează că face referire la aspecte de
nelegalitate, criticile formulate nu sunt dezvoltate în raport de cele
reținute de instanța de apel în considerentele deciziei ce face
obiectul recursului și nu reprezintă veritabile motive de
nelegalitate care să vizeze decizia atacată.
În
esență, recurentul arată faptul că, în mod nelegal, Curtea
de Apei Craiova a admis apelul declarat de reclamantul A., decizia
instanței de apel fiind în contradicție cu motivarea instanței
de fond, a cărei sentință este temeinică, fondată
și legală.
Astfel, în
motivarea recursului nu se invoca critici de nelegalitate care să vizeze
hotărârea atacată, iar recurentul-pârât nu indică
dispozițiile legale încălcate de instanța de apel,
exprimându-și doar nemulțumirea față de soluția de
admitere a apelului, fără a arăta care sunt argumentele juridice
pentru care instanța a pronunțat o soluție cu încălcarea
sau aplicarea greșită a normelor de drept material, adică nu a
criticat soluția instanței de apel sub aspectul considerentelor
prezentate în cuprinsul deciziei și care au condus la respingerea
apelului.
În
privința criticilor referitoare la cuantificarea efectivă a
despăgubirilor acordate, Înalta Curte reține că acestea nu pot
forma obiectul controlului judiciar în recurs întrucât reprezintă aspecte
care implică evaluarea probatoriului și a situației de fapt,
constituind motive de netemeinicie a hotărârii atacate care exced
cazurilor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ în art. 488
C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul
judiciar.
Reproducerea,
prin cererea de recurs, a stării de fapt și a nemulțumirilor
părților cu privire la soluția adoptată de instanța ce
a pronunțat hotărârea atacată nu se constituie într-o
critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele
invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488
C. proc. civ.
Așa cum
s-a reținut și la analiza recursului declarat de reclamant,
instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control
judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de
nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită
și se referă la una din situațiile cuprinse în art, 488 C. proc.
civ.
Pe lângă
cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate
prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici
trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea
cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către
instanța de recurs.
Or, obiectul
recursului constituindu-l decizia pronunțată în apel, eventualele
critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se
demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul
instanței de apel, în soluționarea acestei căi de atac, astfel
încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.
În concluzie,
cum aspectele invocate de recurentul-pârât Penitenciarul Drobeta Turnu Severin
nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C.
proc. civ., invocate în cererea de recurs, nu se grefează pe
conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi
reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.,
motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres
prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a
nulității recursului.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Constată
nule recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul Penitenciarul
Drobeta Turnu Severin împotriva Deciziei nr. 4.532 din 10 noiembrie 2016 a
Curții de Apel Craiova, secția I civilă.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2017.
Procesat de