ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1245/2017

Decizia nr. 1245/2017 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, la data de 04 decembrie 2014, sub nr. x/263/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor București, directorul general adjunct al Administrației Naționale a Penitenciarelor, Penitenciarul Târgu Jiu, Doctor B. din cadrul Penitenciarului Târgu Jiu, Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, doctor C. din cadrul Penitenciarului Drobeta Turnu Severin, Penitenciarul Spital Colibași, doctor D. din cadrul Spitalului Penitenciarului Colibași, directorul Penitenciarului Spitalul Colibași, Penitenciarul Colibași, Penitenciarul Spital București Rahova, Penitenciarul Spital Dej, doctorul curent E. din cadrul Penitenciarul Spital Dej și medic șef doctor F. din cadrul Penitenciarul Spital Dej și a solicitat obligarea acestora la daune morale în cuantum de 2 miliarde de lei pentru rele tratamente și pentru faptul că nu a fost tratat corespunzător în perioada în care a executat o pedeapsă privativă de libertate.

Prin Sentința civilă nr. 386 din 09 martie 2015, Judecătoria Motru a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. x/95/2015. În timpul soluționării cauzei în primă instanță, reclamantul a depus mai multe precizări la dosarul cauzei și în raport de acestea, instanța a procedat la interogarea reclamantului pentru stabilirea obiectului cererii și a temeiului juridic. Prin declarația luată în ședința din 19 octombrie 2015, reclamantul și-a precizat obiectul cererii, arătând ca solicită suma de 2 miliarde lei, reprezentând 1 miliard de lei daune materiale și 1 miliard de lei daune morale, ca urmare a suferințelor din timpul detenției ca urmare a faptului că s-a îmbolnăvit.

Prin Sentința nr. 25 din 25 ianuarie 2016, Tribunalul Gorj, secția I civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor București, directorul generai adjunct al Administrației Naționale a Penitenciarelor, Penitenciarul Târgu Jiu, dr. B. din cadrul Penitenciarului Târgu Jiu, Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, dr. C. din cadrul Penitenciarului Drobeta Turnu Severin, Penitenciarul Spital Colibași, dr. D. din cadrul Spitalului Penitenciarului Colibași, directorul Penitenciarului Spitalul Colibași, Penitenciarul Colibași, Penitenciarul Spital București Rahova, Penitenciarul Spital Dej, dr. curent E. din cadrul Penitenciarul Spital Dej și medic șef dr.

F. din cadrul Penitenciarul Spital Dej. Prin Decizia nr. 4.532 din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 25 din 25 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă. S-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul directorul general adjunct al Administrației Naționale a Penitenciarelor având ca obiect daune morale. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței privind respingerea acțiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor București, Penitenciarul Târgu Jiu, Dr. B. din cadrul Penitenciarului Târgu Jiu, Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, dr.

C. din cadrul Penitenciarului Drobeta Turnu Severin, Penitenciarul Spital Colibași, dr. D. din cadrul Penitenciarului Spital Colibași, dr. G. - directorul Penitenciarului Spital Colibași, Penitenciarul Spital București Rahova, Penitenciarul Spital Dej, dr. E. din cadrul Penitenciarul Spital Dej și medic șef dr. F. din cadrul Penitenciarul Spital Dej, având ca obiect daune morale. Împotriva Deciziei nr. 4.532 din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, au declarat recurs reclamantul A. și de pârâtul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin. Cererile de recurs au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 ianuarie 2017, iar prin rezoluția completului de judecată din data de 18 ianuarie 2017, s-a dispus comunicarea acestora către părți.

După efectuarea formalităților de comunicare menționate în art XV din Legea nr. 2/2013, la data de 10 aprilie 2017, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, prin raport constatându-se că, în cauză, fiind vorba despre un litigiu având un obiect evaluabil în bani, cu o valoare mai mare de 1.000.000 lei, început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. XVIII alin. (2) din actul normativ amintit, Decizia nr. 4.532 din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, este supusă recursului. Completul de filtru C2, prin rezoluția din 03 mai 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus comunicarea acestuia către părți, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, recurenții Penitenciarul Drobeta Turnu Severin și A. depunând, la data 12 mai 2017, respectiv 17 mai 20175 puncte de vedere la raport. La data de 08 iunie 2017, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 19 septembrie 2017, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., fără citarea părților. Analizând recursurile, Înalta Curte constată că acestea sunt nule pentru următoarele considerente: Recursul declarat de reclamantul A.: În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant A. formulează critici fără ca acestea să fie încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, recurentul-reclamant face o expunere a situației de fapt și invocă greșita apreciere a probelor administrate în cauză, în sensul că instanța nu a ținut cont de faptul că, din cuprinsul actelor medicale, rezultă atât agravarea stării sale de sănătate, cât și tratamentul medical necorespunzător acordat în cursul detenției. Recurentul arată faptul că a fost supus la rele tratamente și nu a fost tratat corespunzător pentru afecțiunile de care suferea, îmbolnăvindu-se și de alte boli, iar cererea sa de a fi tratat în cadrul unui spital civil nu i-a fost aprobată.

Recurentul-reclamant consideră că instanțele de fond și de apel nu au ținut cont de bolile dobândite pe perioada detenției, deși acestea rezultă din actele medicale aflate la dosarul cauzei. Sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurentul-reclamant în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ. În motivarea recursului nu se invoca critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, recurentul făcând doar o prezentare a situației de fapt și exprimându-și nemulțumirea față de soluțiile date de instanțele de fond și apel, invocând greșita apreciere a probelor administrate în cauză.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ. Art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, instanța urmează să constate nul recursul declarat de reclamantul A. Recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin: Cererea de recurs formulată de pârât a fost întemeiată pe dispozițiile art. 483, art. 485, art. 486 C. proc.

civ., fiind invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Recurentul-pârât solicită admiterea căii de atac, casarea deciziei instanței de apel și menținerea, ca legală și temeinică, a Sentinței nr. 25 din 25 ianuarie 2016 a Tribunalului Gorj. Recurentul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin critică decizia instanței de apel sub aspectul nelegalității, raportat la obiectul dedus judecații și la legislația în vigoare, având în vedere motivarea acesteia, în sensul că reține că instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, însă obiectul acțiunii reclamantului A. a fost daune morale și pretenții, astfel că decizia Curții de Apel Craiova este nelegală și nefondată și se impune casarea acesteia.

Motivarea instanței de apel este în contradicție cu motivarea instanței de fond deoarece, prin dispozitiv, Tribunalul Gorj a constatat ca acțiunea privind daunele materiale nu a fost dovedită, pe de o parte, iar pe de altă parte nu s-a dovedit nici capătul de cerere prin care reclamantul solicita acordarea daunelor morale ca urmare a relelor tratamente suferite pe perioada condamnării, astfel că decizia din apel este nelegală, deoarece instanța de fond și-a întemeiat motivarea pe dispozițiile legale și pe baza probelor administrate propuse de părți și în limitele cu care a fost învestită prin declarația precizatoare a reclamantului A. din data de 19 octombrie 2015 și, pe cale de consecință, se solicită casarea deciziei recurate, ca fiind nelegală, nefondată și neîntemeiată.

În concluzie, recurentul-pârât consideră că, în mod nelegal, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de reclamantul A., decizia instanței de apel fiind în contradicție cu motivarea instanței de fond, a cărei sentință este temeinică, fondată și legală. Se constată faptul că recurentul-pârât invocă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția pronunțată.

Motivarea unei hotărâri este contradictorie atunci când există considerente contradictorii, din care să rezulte atât temeinicia, cât și netemeinicia cererii de chemare în judecată, ori atunci când există contradicție între considerente și dispozitiv. Din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, se observă că instanța de apel, în temeiul efectului devolutiv al apelului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe în limitele motivelor de apel formulate de apelantul-reclamant, ținând cont de dispozițiile art. 476 - 479 C. proc. civ., răspunzând tuturor criticilor și argumentând pe larg soluția de admitere a apelului. Sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurentul-pârât în motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc.

civ., care prevede că se poate cere casarea unei hotărâri când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", analizând cererea de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde critici care să se încadreze în motivul de casare menționat. Deși recurentul-pârât menționează că face referire la aspecte de nelegalitate, criticile formulate nu sunt dezvoltate în raport de cele reținute de instanța de apel în considerentele deciziei ce face obiectul recursului și nu reprezintă veritabile motive de nelegalitate care să vizeze decizia atacată. În esență, recurentul arată faptul că, în mod nelegal, Curtea de Apei Craiova a admis apelul declarat de reclamantul A., decizia instanței de apel fiind în contradicție cu motivarea instanței de fond, a cărei sentință este temeinică, fondată și legală.

Astfel, în motivarea recursului nu se invoca critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, iar recurentul-pârât nu indică dispozițiile legale încălcate de instanța de apel, exprimându-și doar nemulțumirea față de soluția de admitere a apelului, fără a arăta care sunt argumentele juridice pentru care instanța a pronunțat o soluție cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, adică nu a criticat soluția instanței de apel sub aspectul considerentelor prezentate în cuprinsul deciziei și care au condus la respingerea apelului. În privința criticilor referitoare la cuantificarea efectivă a despăgubirilor acordate, Înalta Curte reține că acestea nu pot forma obiectul controlului judiciar în recurs întrucât reprezintă aspecte care implică evaluarea probatoriului și a situației de fapt, constituind motive de netemeinicie a hotărârii atacate care exced cazurilor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ în art. 488 C. proc.

civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar. Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a nemulțumirilor părților cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Așa cum s-a reținut și la analiza recursului declarat de reclamant, instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art, 488 C. proc.

civ. Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Or, obiectul recursului constituindu-l decizia pronunțată în apel, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței de apel, în soluționarea acestei căi de atac, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentul-pârât Penitenciarul Drobeta Turnu Severin nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nule recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul Penitenciarul Drobeta Turnu Severin împotriva Deciziei nr. 4.532 din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2017. Procesat de GGC - ED