ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1478/2017

Decizia nr. 1478/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea

de chemare în judecată înregistrată la data de 25 ianuarie 2016 pe rolul

Tribunalului Ialomița, reclamantul a solicitat să se constate că

este discriminat în raport cu foștii săi colegi de serviciu, sub

aspectul încadrării în grupa I de muncă a activității

prestate pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 și obligarea

pârâtei SC A. SA să emită o adeverință prin care să

certifice că activitatea de electrician desfășurată în

perioada 20.05.1982-01.04.2001 se încadrează în grupa l de muncă în

procent de 100% din timpul efectiv lucrat.

Cererea de

chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile

art. 1 alin. (2) lit. e) pct. i) și art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind

prevenirea și sancționarea tuturor faptelor de discriminare.

Prin

sentința civilă nr. 1243 din 25 iulie 2016 pronunțată de

Tribunalul Ialomița, secția civilă, s-a respins, ca

nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de

reclamantul B.

Prin decizia

nr. 1918 din 24 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VlI-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamantul B.

Împotriva

acestei decizii, reclamantul a formulat cerere de revizuire, întemeiată în

drept pe art. 509 alin. (1) pct. 8. C. proc. civ., și care a fost

înregistrată la Curtea de Apel București la data de 16.04.2017.

În motivare,

reclamantul a arătat că există hotărâri

judecătorești definitive pronunțate în precedent, care se

bucură de autoritate de lucru judecat, care au recunoscut grapa I de

muncă pentru electricienii din structura A. SA, iar decizia nr. 1918 din

24 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, este o hotărâre potrivnică, care încalcă autoritatea de

lucru judecat a hotărârilor anterior pronunțate.

Așadar,

instanțele judecătorești au admis cereri de chemare în

judecată ale colegilor, aflați în aceeași situație ca a

reclamantului, recunoscându-se timpul lucrat în grupa I de muncă.

A invocat

practica în materie neunitară și practica Curții Europene a

Drepturilor Omului, respectiv cauza Beian vs. România, în care s-ar fi

reținut că prin astfel de practici neunitare nu se asigură

stabilitatea circuitului civil.

Analizând

cererea de revizuire sub aspectul admisibilității, în raport de

dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., se rețin

următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. „Revizuirea unei

hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate

fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care

încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.”

Revizuentul

în cauză pretinde că decizia civilă nr. 1918 din data de 24

martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/98/2016, este contradictorie

cu următoarele hotărâri: nr. 900 din 8 iunie 2015 din Dosarul nr. x/98/2015,

nr. 693 din 8 aprilie 2014 din Dosarul nr. x/98/2013, nr. 2928 din 26 noiembrie

2013 din Dosarul nr. x/98/2013, nr. 1915 din 6 iunie 2013, nr. 1320 din 19

martie 2013 din Dosarul nr. x/98/2012 și cu hotărârea nr. 4104 din 19

decembrie 2012 din Dosarul nr. x/198/2012, toate pronunțate de Curtea de

Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte

constată că, în speță, nu se regăsește

situația prevăzută de textul de lege mai sus citat, întrucât

hotărârile judecătorești indicate de revizuent au fost

pronunțate în cauze diferite, care au același obiect, dar

părți diferite, nefiind îndeplinită tripla identitate de

elemente (părți, obiect și cauză).

Astfel, în Dosarul

nr. x/98/2015 reclamant este C., în Dosarul nr. x/98/2013 reclamanți sunt D.,

E., F., G., H., I., J., K. și L., în Dosarul nr. x/98/2013 reclamanți

sunt M., N., O., P. și Q., ș.a.m.d.

În realitate,

revizuentul invocă practica neunitară a Curții de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, care ar fi pronunțat

soluții diferite în cauze care au același obiect.

Pentru a fi

aplicabile dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. este esențial

necesar ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în

aceeași pricină, adică trebuie reținută tripla

identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele

lucrului judecat.

Condiția

ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași

pricină nu este îndeplinită, când hotărârile contradictorii au

fost pronunțate în „cauze similare”, după cum se arată prin

însăși cererea de revizuire.

Chestiunea

relevată prin cererea de revizuire pendinte reprezintă o problemă

de practică neunitară a instanței de recurs în cauză, care

nu poate fi rezolvată pe această cale procedurală, aleasă

de revizuent, nefiind îndeplinite astfel condițiile de admisibilitate a

cererii de revizuire.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, întemeiată pe

dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.

împotriva deciziei civile nr. 1918 din data de 24 martie 2017,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cu recurs în

termen de 30 de zile de la comunicare, la completul de 5 judecători.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2017.