ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 269/2017

Decizia nr. 269/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. com. Ribița a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 11233 din 15 aprilie 2013 și pe cale de consecință exonerarea sa de la plata creanței bugetare în sumă de 42.253,00 lei, fără T.V.A., și de la plata T.V.A. aferentă creanței bugetare, în suma de 8.028,06 lei.

1.2. Soluția primei instanțe;

Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 95 din 10 aprilie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că aceasta a procedat la divizarea unui contract pentru atribuirea directă, cu eludarea dispozițiilor legale aplicabile.

2.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. com. Ribița, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că în mod greșit prima instanță a ajuns la concluzia că este vorba despre încălcarea art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006, în speță nu s-a procedat la divizarea unui contract în vederea atribuirii directe, ci practic au fost încheiate două contracte al căror obiect a fost diferit, respectiv, Contractul din 2010 în valoare de 42.253 lei a fost încheiat pentru servicii de consultantă, iar Contractul din 2010 a avut ca obiect servicii de proiectare și elaborare studiu de fezabilitate.

S-a susținut că nu a fost încălcată legislația privind achizițiile publice, pentru că cele două tipuri de servicii sunt diferite și nu pot fi tratate ca servicii similare, faptul că prestatorul este același pentru cele două servicii prestate nu înseamnă că s-a urmărit sau s-a realizat divizarea unui contract în mai multe contracte distincte, mai ales că și în bugetul total al proiectului cheltuielile cu serviciile de consultantă și cele cu serviciile de proiectare au fost defalcate în mod distinct, iar suma totală alocată de 84506 lei a fost respectată.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru;

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 2 martie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 1 aprilie 2015.

Înalta Curte, analizând recursul formulat reține că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 18 martie 2013 s-a stabilit că întrucât beneficiarul (reclamanta) nu a respectat procedura de achiziții publice pentru atribuirea contractelor de servicii pentru proiectele de servicii de consultanță în vederea depunerii cererii de finanțare, fiind încheiat Contractul de servicii din 29 ianuarie 2010 în valoare de 42.253,00 lei fără T.V.A., cheltuielile decontate de B. pentru acest contract au fost apreciate ca neeligibile.

Organele de control au reținut că beneficiarul a încheiat două contracte de servicii în vederea întocmirii Cererii de finanțare și Studiu de fezabilitate cu beneficiarul SC C. SRL, procedura de atribuire folosită fiind cumpărare directă.

Întrucât valoarea contractelor de servicii din 29 ianuarie 2010 pentru servicii de consultanță (în valoare de 42.253 lei fără T.V.A. - 10.000 euro) și nr. 95/ 29 ianuarie 2010 pentru servicii de proiectare, studiu de fezabilitate (în valoare de 40.261 lei - 9.528,55 euro) depășește suma de 15.000 euro, conform art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, se impunea folosirii procedurii de achiziție prin cererea de oferte.

De asemenea, conform art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă nu avea dreptul să divizeze contractul de achiziție publică în contracte distincte de valoare mai mică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor acestei ordonanțe.

Contestația împotriva Procesului-verbal din 18 martie 2013 a fost respinsă prin Decizia nr. 14048 din 13 mai 2013.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută în cuprinsul actelor administrative atacate nu a fost contestată.

Întrucât cele două proceduri de achiziții publice derulate de beneficiarul com. Ribița au ca obiect servicii de consultanță și servicii de proiectare, elaborare Studiu de fezabilitate, fiind vorba de servicii care se referă la întocmirea, în vederea depunerii cererii de finanțare și anexelor sale, cele două contracte se impuneau a fi cumulate în unul singur.

Contractele încheiate de reclamantă pentru serviciile de consultanță și de proiectare în vederea elaborării Studiului de fezabilitate au ca finalitate aceeași fază a implementării proiectului, respectiv depunerea cererii de finanțare, astfel că tipurile de servicii nu sunt diferite ci destinate aceluiași scop.

Mai mult, cele două contracte au fost atribuite aceleiași societăți - SC C. SRL.

Prin urmare, în mod greșit reclamanta a divizat contractul de achiziție publică în două contracte distinct de valoare mai mică, încălcând dispozițiile art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006, care prevăd că: „Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică și nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență care instituie obligații ale autorității contractante în raport cu anumite praguri valorice”.

Necontestat este că pentru atribuirea celor două contracte de servicii în vederea întocmirii/ depunerii cererii de finanțare a fost folosită procedura de achiziție publică - cumpărare directă.

Conform dispozițiilor art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică și nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență care instituie obligații ale autorității contractante în raport cu anumite praguri valorice.

În mod corect organele de control/ autoritatea pârâtă au stabilit că estimarea nu se realizează pe cod V.C.P., ci luând în considerare scopul atribuirii contractului, respectiv necesitățile pe care urmează să le acopere executarea contractului, urmând ca în funcție de aceasta valoare estimată autoritatea contractantă să determine procedura de atribuire a contractului de achiziție publică corespunzătoare.

Referitor la modalitatea de raportare a valorii contractelor la pragurile valorice prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, în cadrul unui proiect, estimarea valorii unui contract se analizează și se realizează în funcție de scopul atribuirii acelui contract raportat la proiectul în cauză, respectiv în funcție de necesitățile pe care urmează să le acopere efectuarea achiziției în cadrul proiectului. Cu alte cuvinte, în cazul care pentru derularea unui proiect este necesara achiziționarea mai multor produse, servicii și/sau lucrări similare a căror furnizare, prestare, executare răspunde aceleiași necesitați rezultate din îndeplinirea proiectului, valoarea estimată se va stabili prin cumularea valorilor tuturor acelor astfel de produse, servicii și/sau lucrări.

În altă ordine, suma de 42.253 lei prevăzută în bugetul indicativ la subcap. 3.5.2 - plata serviciilor de consultanță în domeniul managementului investiției sau administrarea contractului de execuție, nu a fost justificată prin nici unul din cele două contracte de servicii, obiectul acestora încadrându-se în alte linii bugetare.

În concluzie, întrucât beneficiarul nu a respectat procedura de achiziții publice pentru atribuirea contractului de servicii pentru consultanță, în vederea depunerii cererii de finanțare, fiind încheiat în mod nelegal Contactul de servicii din 29 ianuarie 2010, în valoare de 42.253,00 lei, fără T.V.A., în mod corect s-a stabilit că sunt neeligibile cheltuielile decontate de B. pentru acest contract.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. com. Ribița împotriva sentinței nr. 95 din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2017.