ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 248/2017

Decizia nr. 248/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești sub nr. x/46/2014, reclamanta A. Argeș, în contradictoriu cu pârâtul

B. - C., a solicitat instanței să dispună anularea Adresei din 23 iulie 2014 emisă de D. din cadrul B. în soluționarea contestației împotriva Informării privind situația cheltuielilor aprobate prin Cererea de rambursare din 08 mai 2014 ; anularea parțială a Informării înregistrate din 09 mai 2014, privind situația cheltuielilor aprobate prin cererea de rambursare nr. 2; obligarea pârâtului la restituirea sumei solicitate.

În motivarea cererii, reclamanta arată, în esență, că adresa din 23 iulie 2014 și pct. 1 din tabelul A al Informării din 09 mai 2014 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 2, contravine prevederilor art. 1 lit. i) din Ordinul E. și F. nr. 144/580/2008 și art. 4 din Ordinul nr. 580/2008 și a prevederilor menționate în Ghidul Solicitantului din cadrul Programului Operațional Regional 2007/2013, Axa prioritară 5-Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului,

DMI 5.1 - Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului, precum și crearea/modernizarea infrastructurilor conexe.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința civilă nr. 1 din 12 ianuarie 2015 a Curții de Apel Pitești, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de

A. Argeș.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că între părțile litigante a fost încheiat contractul de finanțare din 11 iulie 2013 privind implementarea Proiectului “Amenajarea

complexului muzeal Golești - reabilitarea, conservarea și punerea în valoare”.

După verificarea cererii de rambursare nr. 2 a fost autorizată la plată suma de 257.735 lei și T.V.A. în valoare de 52.734 lei fiind excluse de la rambursare cheltuielile efectuate cu realizarea planului de marketing, în cuantum de 2.200 lei și T.V.A. de 418 lei.

În raport de dispozițiile Ordinului nr. 144/580/2008 privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție, instanța de fond a reținut că sumele cu titlu de cheltuieli privind elaborarea proiectului de marketing nu se regăsesc în domeniul cheltuielilor eligibile iar Ghidul Solicitantului nu stabilește categoriile de cheltuieli eligibile, acestea fiind stabilite doar prin Ordinul nr. 144/580/2008.

Excluderea de la rambursare a sumei de 2200 lei ș T.V.A. de 418 lei a fost corect dispusă ținând cont de dispozițiile art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009, sumele solicitate nerespectând regulile de eligibilitate stabilite la nivel național și comunitar.

Recursul exercitat în cauză;

Împotriva sentinței civile nr. 1 din 12 ianuarie 2015 a Curții de Apel Pitești a formulat recurs reclamanta

A. Argeș prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. i) din Ordinul nr. 144/580/2008, aceste dispoziții prevăzând că sunt cheltuieli eligibile “cheltuielile pentru elaborarea planului de marketing”.

Cheltuiala a fost realizată în perioada premergătoare semnării contractului de finanțare, figurează în registrele contabile ale beneficiarului, este identificabilă și susținută de actele de plată justificative.

În susținerea punctului de vedere expus sunt și prevederile art. 9 alin. b) și d) din H.G. nr. 759/2007 și art. 5 din Contractul de finanțare din 11 iulie 2013.

Dispozițiile art. 1 lit. i) din Ordinul nr. 144/580/2008 sunt imperative și încep să producă efecte juridice atât de la data semnării contractului de servicii prin care s-a dispus întocmirea planului de marketing cât și de la data semnării contractului de finanțare.

În opinia recurentei, competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului având în vedere obiectul cauzei care vizează o creanță bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare, competența de soluționare fiind stabilită în raport de criteriul cuantumului sumei de până la 1.000.000 lei conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Intimatul

B. - C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentat de faptul că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente.

În dezvoltarea argumentelor expuse, intimata a reluat situația de fapt și drept dezvoltată și în primul ciclu procesual, fără a aduce apărări noi în punctul de vedere formulat în această fază procesuală.

Procedura de filtru a recursului;

În procedura de filtru, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părților iar în ședința din data de 1 noiembrie 2016 instanța a admis în principiu recursul, fiind citate părțile în condițiile art. 493 pct. 7 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs;

Analizând sentința recurată în limitele criticilor formulate, ținând cont de apărările invocate și dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

La data de 11 iulie 2013, B. - C., în calitate de G. prin H. a încheiat cu A. Argeș, în calitate de beneficiar, Contractul de finanțare nr. 3756 prin Programul Operațional Regional 2007/2013 Axa prioritară 5 “Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului ”Domeniul major de intervenție 5.1 “

Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului, precum și crearea/modernizarea infrastructurilor conexe”, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea Proiectului intitulat “ Amenajarea Complexului Muzeal Golești - Reabilitarea, Conservarea și Punerea în Valoare”, valoarea totală a proiectului fiind în sumă de 10.929.649,88 lei.

La art. 5 din contract denumit “Eligibilitatea cheltuielilor”, s-a stabilit că cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu Ordinul comun al ministerului dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor nr. 144 din 7 februarie 2008 și al ministrului economiei și finanțelor nr. 580 din 27 februarie 2008 privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție iar la alin. (2) al art. 5 s-a stabilit că cheltuielile prevăzute la alin. (1) sunt eligibile cu condiția ca acestea să fie cuprinse în Anexa V la Bugetul proiectului.

Pentru cererea de rambursare nr. 2, formulată de recurentă în derularea proiectului menționat, intimata a aprobat pentru plată suma de 257.735 lei și T.V.A. în valoare de 52.734,98 lei aferentă contractului de finanțare din 11 iulie 2013, fiind refuzată la plată suma de 2.200 lei reprezentând cheltuielile efectuate cu realizarea planului de marketing și 418 lei T.V.A.

În susținerea motivelor de recurs, recurenta invocă dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. i) din Ordinul comun al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor și al ministrului economiei și finanțelor publice nr. 144/580/2008, în sensul că sunt cheltuieli eligibile“cheltuielile pentru efectuarea planului de marketing” dar pentru a fi incidente dispozițiile evocate trebuie ca cheltuielile de marketing să fie prevăzute în bugetul proiectului și să fie solicitate la rambursare în cadrul liniei bugetare pentru care au fost aprobate.

Este evident că rambursarea cheltuielilor cu elaborarea planului de marketing în cadrul liniei bugetare 3.3 - proiectare și inginerie era exclusă în condițiile în care asemenea cheltuieli nu au fost prevăzute în ordinul de cheltuieli eligibile din cadrul liniei bugetelor menționate.

Ca urmare, nu se poate reține critica recurentei cu referire la dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. i) din Ordinul nr. 144/580/2008, în sensul că cheltuielile vizând planul de management sunt cheltuieli eligibile în condițiile în care au fost solicitate la rambursare în cadrul liniei bugetare 3.3 - inginerie și proiectare, asemenea cheltuieli nefiind prevăzute de ordinul de cheltuieli eligibile în cadrul liniei bugetare menționate.

Al doilea motiv de recurs vizează încălcarea normelor de competență materială în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Este de reținut că recurentul-reclamant nu a invocat în fața instanței de fond excepția de necompetență materială, în condițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. ci direct în fața instanței de recurs prin raportare la practica Înaltei Curții de Casație și Justiție, argumentele expuse neavând fundament legal.

În primul rând, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, prevedere legală ce a fost introdusă prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012 ce au intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, conform art. 82 raportat la art. 81 alin. (1) din același act normativ, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 4/2013.

Această normă specială, respectiv dispozițiile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 stabilește că actele administrative emise de autoritățile publice centrale, care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de recurentă, vizează acțiunile introduse la instanță până la data de 31 ianuarie 2013, în acest sens fiind statuat și prin Decizia nr. 2 din 18 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 313 din 30 mai 2013.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta

A. Argeș împotriva sentinței nr. 1/F din 12 ianuarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. Argeș împotriva sentinței nr. 1/F din 12 ianuarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 februarie 2017.