ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 912/2016

Decizia nr. 912/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauze;

Sentința primei instanțe;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 20 decembrie 2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Raportului de evaluare nr. 58573/G/II din 11 decembrie 2013 întocmit de pârâtă, prin care s-a constatat că a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, începând cu 21 iunie 2012, prin deținerea simultană a funcției de primar al com. Tătărăștii de Jos, județul Teleorman, și a calității de comerciant persoană fizică, încălcând dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Prin sentința nr. 1620 din 22 mai 2014, Curtea de Apel București a respins cererea reclamantului, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând schimbarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Recurentul-reclamant a susținut, în esență, că nu a desfășurat nicio activitate comercială, iar PF A., nu a prestat niciodată, în mod efectiv, activitate comercială.

Prin Decizia nr. 429 din 19 februarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul, ca nefondat.

A constatat instanța că, din informațiile comunicate de oficiul registrului comerțului, recurentul-reclamant a fost identificat având calitatea de persoană fizică autorizată, cu număr de ordine în Registrul Comerțului nr. F/34/280/1999, începând cu data de 25 octombrie 1999. De asemenea, în cauză, este necontestat faptul că, începând cu anul 2004 și până în prezent, persoana evaluată a deținut funcția de primar.

Astfel, s-a reținut că susținerea recurentului, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, pentru că „PF A.” a avut doar o existență scriptică, fără a desfășura o activitate comercială efectivă, este lipsită de relevanță, din moment ce legiuitorul nu s-a referit la exercitarea activității de comerciant, ci la deținerea calității de comerciant persoană fizică.

A apreciat instanța că textul normei cuprinse în art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 trebuie interpretat în primul rând din punct de vedere teleologic, fiind evident, încă din titlul legii, că scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a preveni corupția, urmărindu-se ca persoana care deține o funcție publică/demnitate să adopte o conduită preventivă de natură să-l împiedice să ajungă la destinația de exercitare a unor activități în stare de incompatibilitate.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul-reclamant A., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., solicitând admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate și, pe fond, în urma rejudecării, admiterea acțiunii introductive și pronunțarea unei hotărâri neviciate.

Susține contestatorul că, respingând recursul, instanța a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la calitatea de comerciant care nu i se aplică.

Apreciază că nu-i este aplicabilă calitatea de comerciant, întrucât aceasta este dată numai prin practicarea efectivă a actelor de comerț, ca o profesie, iar nu prin înregistrarea în Registrul Comerțului. Astfel, „PF A.” nu a avut niciun moment calitatea de comerciant, împrejurare care exclude posibilitatea unei incompatibilități între calitatea de primar și calitatea de persoană fizică cu ocupația fabricării uleiului în gospodăria proprie.

Arată că practica judiciară a afirmat că legiuitorul nu are în vedere, atunci când sancționează incompatibilitățile și conflictele de interese, aspecte formale, ci este interesat de atitudinea efectivă a persoanei în cauză, de intenția frauduloasă sau nu de a-și folosi influența politică în interes propriu.

Precizează că nu a desfășurat niciun fel de activitate comercială, iar „PF A.” a avut o prezență pur scriptică, în evidențe,urmare exclusivă a autorizării. Astfel, datorită neînceperii prestării efective a activității, nu se pot aplica dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, întrucât legea trebuie interpretată în scopul de a produce efecte, și nu în mod literal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare;

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere înseși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Drept motiv al contestației în anulare, contestatorul a invocat art. 502 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială, potrivit căruia;

„(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Contestatorul apreciază că instanța a omis a cerceta motivul de recurs referitor la calitatea de comerciant, care nu i se aplică.

Susține că nu a desfășurat niciun fel de activitate comercială, iar „PF A.” a avut o prezență pur scriptică, în evidențe, urmare exclusivă a autorizării. Nu a avut niciun moment calitatea de comerciant, împrejurare ce exclude posibilitatea unei incompatibilități între calitatea de primar și calitatea de persoană fizică cu ocupația fabricării uleiului în gospodăria proprie.

Mai arată că, datorită neînceperii prestării efective a activității, nu a deținut niciun moment calitatea de comerciant persoană fizică, astfel că situația de fapt nu este de natură a atrage, de plano, existența cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte constată, din cuprinsul cererii de recurs și al contestației în anulare ce face obiectul prezentei cauze, că acesta a fost singurul motiv de recurs invocat de către recurent și că, prin contestația în anulare, contestatorul nu face altceva decât să reia aceleași argumente.

Verificând considerentele Deciziei nr. 429 din 19 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se observă că instanța a făcut referire la motivul de recurs invocat de recurentul-reclamant, dând dezlegare în mod explicit aspectelor reiterate în prezenta contestație în anulare.

În concluzie, instanța de control judiciar apreciază că întreaga argumentare a contestatorului duce cu evidență la concluzia că se tinde la reformarea soluției, printr-o rediscutare a cauzei, însă legea nu a urmărit să deschidă părții recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, reținând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 503 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 429 din 19 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal‚ ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2016.