ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 429/2016

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.12.2013 sub nr. 8371/3/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nelegalitatea Raportului de evaluare nr. x din 11.12.2013 întocmit de ANI în Lucrarea nr. 36962/A/II din 5.09.2013, cu consecință anulării acestuia.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 1620/22.05.2014 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Recursul declarat de reclamantul A. Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs reclamantul, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În esență, recurentul-reclamant afirmă că nu a desfășurat nicio activitate comercială, iar "A. Persoană Fizică" nu a prestat niciodată în mod efectiv activitate comercială. Mai susține recurentul că practica judiciară a statuat că legiuitorul nu are în vedere atunci când sancționează incompatibilitățile și conflictele de interese, aspecte formale, ci este interesat doar de atitudinea efectivă a persoanei implicate, de intenția frauduloasă sau nu a acestei persoane, de a-și folosi influența politică în interes propriu, prin exercitarea concomitentă și a unei funcții administrative în interes propriu, situație care nu se regăsește în cazul său.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25.09.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din 20 noiembrie 2015, completul de filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că sentința nu este susceptibilă de critici în raport cu motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care are în vedere încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Reclamantul a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul disp.art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010; Raportul de evaluare cu privire la încălcarea regimului juridic al incompatibilităților nr. 58567/G/II din 11.12.2013. S-a reținut în raportul contestat că, începând cu data de 21.06.2012, deținerea simultană a funcției de primar al comunei Tătărăștii de Jos, județul Teleorman și a calității de comerciant persoană fizică PFA constituie o încălcare a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare. Din informațiile comunicate la cererea ANI de către ORC, prin Adresa nr. 324582/7.10.2013 rezultă că, persoana evaluată a fost identificată având calitatea de persoană fizică autorizată cu nr. de ordine în Registrul Comerțului nr. F x/280/1999 și CUI x, începând cu data de 25.10.1999. În cauză este necontestat faptul că începând cu anul 2004 până în prezent, persoana evaluată a deținut funcția de primar, așa cum reiese din Adresa nr. x/4.10.2013 comunicată de Primăria comunei Tătărăștii de Jos, județul Teleorman. În acest sens au fost înregistrate: Încheierea nr. x/22.06.2004 pronunțată de Judecătoria Videle în Dosarul nr. x/2004; Sentința nr. 76/17.06.2008 pronunțată de Judecătoria Videle în Dosarul nr. x/335/2008 și Încheierea nr. x/21.06.2012 pronunțată de Judecătoria Videle în Dosarul nr. x/335/2012, prin care a fost validat mandatul de primar. Potrivit disp.art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003: "Funcția de primar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică". Rezultă în mod evident existența unei stări de incompatibilitate între calitate de "comerciant persoană fizică" și funcția de "primar". În ceea ce privește calitatea de comerciant persoană fizică, potrivit disp. art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.: "În cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C. civ. referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau după caz la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului potrivit art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului. Dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 republicată prevăd că: "Înainte de începerea activității economice, au obligația de a cere înmatricularea sau, după caz, înregistrarea în registrul comerțului următoarele persoane fizice sau juridice: persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, societățile comerciale, companiile naționale și societățile naționale, regiile autonome, grupurile de interes economic, societățile cooperative, organizațiile cooperatiste, societățile europene, societățile cooperative europene și grupurile europene de interes economic cu sediul principal în România, precum și alte persoane fizice și juridice prevăzute de lege". Așadar, chiar dacă legea specială în materie de incompatibilitate - Legea nr. 161/2003, nu oferă o definiție a noțiunii de "comerciant persoană fizică" din coroborarea disp. art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 6(1) din Legea nr. 7/2011 și art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 R, rezultă că prin aceasta se înțelege persoana fizică supusă înregistrării în registrul comerțului, deci inclusiv persoana fizică autorizată, așa cum corect a reținut și judecătorul fondului. Susținerea recurentului-reclamant în sensul că, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de normele juridice enunțate, deoarece PFA "A. Persoană Fizică" a avut o existență doar scriptică, fără a desfășura o activitate comercială efectivă este lipsită de relevanță, din moment ce legiuitorul nu s-a referit la exercitarea activității de comerciant, ci la deținerea calității de comerciant persoană fizică. Nu poate fi reținută nici critica ce vizează neexercitarea cu caracter obișnuit sau profesional a unor fapte de comerț, cu referire la dispozițiile Codului comercial, întrucât în perioada relevantă supusă evaluării, actul normativ invocat nu mai era în vigoare. Instanța de recurs, reține că textul normei cuprinsă în art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, trebuie interpretat în primul rând din punct de vedere teleologic, fiind evident încă din titlul legii că scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a preveni corupția, urmărindu-se ca persoana care deține o funcție publică/demnitate să adopte o conduită preventivă de natură să-l împiedice să ajungă în situația de exercitare a unor activități în stare de incompatibilitate. De asemenea, având în vedere că renunțarea efectivă la calitatea de "comerciant persoană fizică" s-a realizat la cererea acestuia, la data de 5.12.2013, când s-a dispus radierea din registrul comerțului, fiind emis certificatul de radiere din data de 19.12.2013, este evident că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate pe perioada cuprinsă între data validării mandatului de primar (21.06.2012) și data cererii de renunțare la calitatea de comerciant (5.12.2013). În concluzie, sentința instanței de fond este legală și temeinică, astfel că în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.