ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 635/2017

Decizia nr. 635/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. Berzeasca a chemat în judecată pe pârâtele B. Timișoara și C. Caraș-Severin, solicitând în condițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 anularea: Deciziei nr. F/CS/455 din 30 august 2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice emisă de către D.; Raportului de Inspecție Fiscală nr. F/CS/381 din 30 august 2013 încheiat de către D.; Dispoziției nr. 132 din 30 august 2013 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală emisă de către D.; Deciziei nr. 3896/497 din 26 noiembrie 2013 emisă de E. privind soluționarea contestației formulată de A. Berzasca - activitate economică; Deciziei nr. 2591 din 13 decembrie 2013 emisă de D. privind soluționarea contestației înregistrată la D. din 18 septembrie 2013; exonerarea de la restituirea sumei totale de 1.287.902 lei, reprezentând 790.421 lei diferență T.V.A., 378.918 lei majorări T.V.A. aferente creanței principale și 118.563 lei penalități de întârziere și suspendarea tuturor actelor administrative contestate mai sus, până la soluționarea definitivă a prezentei acțiuni.

1.2. Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 257 pronunțată în data de 14 octombrie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. Berzeasca, împotriva pârâtelor B. Timișoara, și A.J.F.P. Caraș-Severin, a anulat Decizia nr. F/CS/455 din 30 august 2013, Raportul de inspecție fiscală nr. F/CS/381 din 30 august 2013, Decizia nr. 3896/497 din 26 noiembrie 2013 și nr. 2591 din 13 decembrie 2013 emise de pârâte, exonerând reclamanta de la plata debitului fiscal în sumă de 1.287.902 lei, dispunând totodată suspendarea executării actelor administrative anulate până la soluționarea definitivă a acțiunii

.

1.3. Cererea de recurs;

Împotriva sentinței nr. 257 pronunțate în data de 14 octombrie 2015 de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta C. Caraș-Severin, care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei, cu consecința menținerii actelor administrative emise de F. Caraș-Severin ca fiind legale și temeinice.

1.4. Apărările intimatei;

Legal citată, intimata A. Berzasca a depus întâmpinare prin care a invocat, mai întâi, excepția nulității recursului, pentru nemotivare,solicitând, în situația în care se va trece peste această excepție, respingerea recursului ca nefondat.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N.C.P.C., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.

Intimata A. Berzasca a depus punct de vedere referitor la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, arătând că se impune pronunțarea unei decizii, fără citarea părților, prin care să se anuleze ca nemotivat recursul formulat de pârâta C. Caraș-Severin.

Prin rezoluția din data de 1 iunie 2016, s-a stabilit termen la data de 24 ianuarie 2017, în complet filtru, fără citarea părților, în vederea examinării recursului în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat.

Termenul a fost preschimbat, prin încheierea din 29 martie 2016, pentru data de 21 februarie 2017.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar;

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, se constată că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În raport cu dispozițiile art. 488 C. proc. civ., se constată că argumentele expuse de recurentă nu se încadrează în nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă C. Caraș-Severin nu a invocat motive ce pot fi încadrate la motivele de casare prevăzute de lege, nu a adus nici o critică sentinței recurate, reluând în mare parte ad litteram apărările formulate prin întâmpinarea depusă la instanța de fond.

Potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2), în situația în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, intervine

sancțiunea nulității.

Pentru

considerentele

expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, constituită în Complet de filtru, va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă A. Berzasca, și va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă A. Berzasca.

Anulează recursul declarat de pârâta C. Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 257 din 14 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2017.