ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1014/2016

Circumstanțele cauzei; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SIF A. SA, în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat anularea Deciziei B. nr. 564 din 02 august 2013, prin care a fost respinsă solicitarea SIF A. SA de avizare a modificării Statutului societății ca urmare a Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 5 din data de 28 iunie 2013 și a Deciziei B. nr. 854 din 07 octombrie 2013, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă (contestația) formulată de SIF A. SA împotriva Deciziei nr. 564 din 02 august 2013; obligarea B. să emită decizia de avizare a modificării Statutului SIF A. SA în conformitate cu Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 5 din data de 28 iunie 2013.

Hotărârea Curții de apel; Prin sentința civilă nr. 1799 din 05 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SIF A. SA, în contradictoriu cu pârâta B.

Recursul exercitat în cauză; Împotriva sentinței civile nr. 1799 din 05 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SIF A. SA, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În recursul declarat, se arată, în esență, că soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii recurate este rezultatul unei motivări contradictorii și a interpretării și aplicării greșite de către prima instanță a normelor și principiilor de drept material care reglementează modificarea actelor constitutive ale societăților, în general, și ale societăților de investiții financiare, în particular, în acest sens indicând următoarele: - Interpretarea și aplicarea greșită a art. 115 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care în opinia recurentei - reclamante nu este incident în speță, în condițiile inexistenței unei voințe a acționarilor de a stipula cerințe de cvorum sau de majoritate mai mari decât cele prevăzute de lege. - Interpretarea greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 32/2012, care trebuie coroborate cu cele ale Legii nr. 31/1990, ale Legii nr. 297/2004 și ale legislației secundare adoptate de B. - Greșita interpretare a prevederilor art. 19 alin. (2) din Statutul SIF A. SA, conform cărora „Orice acte normative apărute ulterior care înlătură sau restrâng limitările expres prevăzute în prezent pentru societățile de investiții financiare, clauzele din prezentul statut se vor considera modificate prin efectul legii." În esență, recurenta - reclamantă a reținut că nu consiliul de administrație al SIF A. SA a modificat actele constitutive ale societății, ci legea, consiliul de administrație doar a constatat această modificare ope legis și a adaptat textul actului constitutiv la textul normelor legale imperative ale Legii nr. 31/1990 și ale O.U.G. nr. 32/1990. Drept considerente contradictorii, recurenta - reclamantă le-a indicat pe cele referitoare la posibilitatea desfășurării adunărilor generale extraordinare ale acționarilor la C. și a modificării actelor constitutive prin hotărâri ale acestor adunări generale extraordinare, din perspectiva art. 19, alin. (2) din Statutul SIF A. SA, coroborat cu dispozițiile art. 115 din Legea nr. 31/1990, art. 80, 201 și 202 din O.U.G. nr. 32/2012 și ale art. 120 din Legea nr. 297/2004 a pieței de capital.

Apărările intimatei; Prin întâmpinarea depusă la dosar, B. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual fiecăreia dintre criticile formulate de recurenta - reclamantă. În esență, intimata - pârâtă a arătat că instanța de fond a analizat speța având în vedere dispozițiile legale aplicabile și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind în mod legal și temeinic că refuzul B. de avizare a modificării Statutului societății a fost justificat și întemeiat pe dispozițiile legale incidente în materie. A fost depus la dosar un răspuns la întâmpinate, prin care recurenta - reclamantă a reluat argumentele din motivarea recursului.

Procedura derulată în recurs; Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ. a fost analizat de completul de filtru și comunicat părților conform dispozițiilor încheierii din data de 23 octombrie 2015, în temeiul alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din data de 22 ianuarie 2016, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru dezbateri contradictorii, în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului; Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor prevăzute în art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Prin Decizia nr. 564 din 2 august 2013, B. a respins cererea formulată de SIF A. SA, de avizare a modificării Statutului societății, urmare a Hotărârii nr. 5/28 iunie 2013, prin care Consiliul de Administrație a stabilit următoarele: Art. 1. Se aprobă adaptarea Statutului SIF A. SA la noile prevederi ale legii pieței de capital așa cum sunt reglementate prin O.U.G. nr. 32/2012, prin modificarea art. 6 alin. (18) din Statut astfel: "Condițiile pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare și pentru luarea hotărârilor sunt cele prevăzute de Legea nr. 31/1990". Art. 2. Direcția Juridică și Direcția Dezvoltare vor întreprinde demersurile necesare pentru comunicarea și aplicarea prezentei Hotărâri. Plângerea prealabilă formulată împotriva deciziei administrative menționate mai sus a fost respinsă de B. prin Decizia nr. 854 din 7 octombrie 2013. În esență, refuzul avizării a fost întemeiat pe împrejurarea că obligația de adaptare a documentelor de constituire și funcționare la prevederile O.U.G. nr. 32/2012, în termenul de 12 luni de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, prevăzut în art. 201 alin. (4) din actul normativ în discuție, nu se aplică societăților de tip închis, din care fac parte și societățile de investiții financiare, nefiind menționată în cuprinsul art. 202 alin. (4) din O.U.G. nr. 32/2012, care extinde aplicabilitatea în cazul C. doar pentru anumite prevederi indicate expres: „prevederile art. 69 alin. (2) și art. 70 se vor aplica corespunzător fondurilor închise de investiții, iar prevederile art. 72 alin. (1) și alin. (3), art. 79 alin. (1) și art. 80 se vor aplica în mod corespunzător societăților de investiții de tip închis." În altă ordine de idei, autoritatea emitentă a reținut că incidența regulilor statuate prin Legea nr. 31/1990 pentru desfășurarea și adoptarea hotărârilor adunării generale a acționarilor era prevăzută și în art. 100 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 a pieței de capital, text abrogat urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 32/2012 și preluat în art. 80 alin. (1) din noul act normativ, astfel că nu poate fi considerat un element nou care să impună adaptarea documentației, conform art. 201 alin. (4) din ordonanța de urgență. În fine, B. a reținut că redactarea actuală a Statutului SIF A. SA (care se dorește a fi modificată) stabilește un cvorum de prezență de 3/4 din capitalul social la prima convocare și de 1/2 la a doua convocare și o majoritate de vot de 1/2 din capitalul social și de 1/3 la a doua convocare, reproducând dispozițiile art. 115 din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data adoptării normei statutare. Prin Legea nr. 441/2006 limitele de cvorum și de vot prevăzute de art. 115 din Legea nr. 31/1990 au fost diminuate, după cum urmează: „Art. 115 (1) Pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare este necesară la prima convocare prezența acționarilor deținând cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar la convocările următoare, prezența acționarilor reprezentând cel puțin o cincime din numărul total de drepturi de vot. (2) Hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deținute de acționarii prezenți sau reprezentați. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societății, de reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societății se ia cu o majoritate de cel puțin două treimi din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentați. (3) În actul constitutiv se pot stipula cerințe de cvorum și de majoritate mai mari.” Reținând că pragurile se cvorum și de majoritate de vot se încadrează în limitele prevăzute în noul conținut al art. 115 din Legea nr. 31/1990 - datând din 2006 - B. a apreciat că acesta este un argument în plus în sensul că nu se pune problema unei modificări a Statutului, operată prin decizia Consiliului de Administrație, în scopul încadrării în prevederile legale. Acesta fiind contextul juridic al cauzei, instanța de control judiciar constată că soluția primei instanțe, care a considerat legale deciziile administrative contestate, a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative incidente, nefiind susceptibilă de casare prin prisma motivului de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prima instanță a reținut corect că, de vreme ce art. 115 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 permite stipularea, în actele constitutive, a unor cerințe de cvorum și de majoritate mai mari decât cele prevăzute în primele alineate ale aceluiași articol, nu se poate recurge artificial la mecanismul de adaptare a documentației prevăzut în art. 201 alin. (4) din O.U.G. nr. 32/2012, pentru o modificare a normei statutare prin decizie a consiliului de administrație, iar o modificare prin efectul legii, conform art. 19 alin. (2) din Statutul SIF A. SA, nu poate fi reținută, pentru ca textul menționat din statut se referă la modificări intervenite în regimul juridic al societăților de investiții financiare „care înlătură sau restrâng limitările expres prevăzute în prezent”. Or, chiar făcând abstracție de caracterul general al normelor cuprinse în art. 119 din Legea nr. 31/1990, aplicabile tuturor societăților pe acțiuni, nu poate fi reținută o restrângere sau înlăturare a limitărilor legate de cvorum și de majoritate, care să atragă modificarea de drept a prevederilor statutare, pentru că, așa cum s-a arătat și anterior, art. 115 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 permite ca în actele constitutive să se stipuleze cerințe de cvorum și de majoritate mai mari decât cele minime prevăzute în art. 115 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990. Din perspectiva criticilor încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentința recurată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, exprimate clar, logic și convingător, cu respectarea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. În contextul analizei argumentului reclamantei, în sensul că refuzul B. de a aviza modificările statutare are ca efect încălcarea dreptului fundamental al acționarilor de a ține o adunare generală extraordinară și de a adopta hotărâri esențiale pentru societate, precum și a obiectivului fundamental al autorității, de protejare a drepturilor și intereselor investitorilor de pe piața de capital, Curtea de apel a reținut că acționarii ar putea adopta hotărâri de competența adunărilor generale extraordinare și în actualele condiții statutare; atâta timp cât acționarii sunt informați în mod corespunzător cu privire la întrunirea adunării generale și cu privire la ordinea de zi a acesteia, este în sarcina lor de a face demersurile necesare pentru a-și exercita dreptul de vot, fie în mod direct, fie printr-un reprezentant. Contrar susținerilor recurentei - reclamante, judecătorul fondului nu și-a întemeiat soluția pe un considerent contradictoriu celui reprodus mai sus, în sensul că ar fi reținut cu caracter de certitudine imposibilitatea practică de desfășurare a adunărilor generale extraordinare ale C., ci a prezentat o serie de norme speciale prin care, luând în considerare specificul organizării și funcționării acestui tip de societăți, legiuitorul a flexibilizat regimul juridic al modificării actelor constitutive și a conferit consiliului de administrație o competență subsidiară, prevăzută prin norme derogatorii, de strictă interpretare. Considerentul apreciat de recurenta - reclamantă ca fiind contradictoriu a fost inserat în următorul context: „Având în vedere imposibilitatea practică de desfășurare a adunărilor generale extraordinare la C., legiuitorul a prevăzut în teza a II-a a art. 2 din Legea nr. 11/2012 că statutele sau actele constitutive se consideră modificate de drept, în sensul respectării limitei de 5% din capitalul social, în cazul în care C. nu reușesc să le modifice în condițiile primei teze (adică prin hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor).” Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinței, prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.