ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1570/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF): - anularea în totalitate a Deciziei nr. 175 din 04 februarie 2014 emisă de ASF prin care, în calitate de acționar majoritar al SC B. SA Galați, acționar al SC C. SA Roman, a fost sancționată cu amendă în cuantum de 51.000 RON; și - suspendarea executării deciziei respective până la pronunțarea instanței de fond.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 2516 din 26.09.2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., administrator la SC B. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca nefondată.

Cererea de recurs și motivele înfățișate Împotriva Sentinței civile nr. 2516 din 26.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în termen legal a declarat recurs reclamanta A., în calitate de administrator la SC B. SA Galați. În cuprinsul cererii de recurs recurenta-reclamantă nu a invocat în mod expres motivul de nelegalitate pe care își fundamentează criticile dezvoltate împotriva hotărârii instanței de fond. Prin raportul întocmit în cauză s-a apreciat în sensul că, criticile și susținerile dezvoltate de către recurenta-reclamantă pot fi circumscrise motivului de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Se reține că, în esență, recurenta-reclamantă a criticat următoarele aspecte în raport cu hotărârea atacată, apreciată ca fiind nelegală, ca și decizia contestată: - prin cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat că, în calitate de administrator al SC B. SA Galați nu a acționat concertat cu D. și SC E. SA Galați, întrucât din structura acționariatului de la SC C. SA Roman rezultă că SC B. SA Galați era acționar la acest emitent cu un număr de 1.215.045 acțiuni, reprezentând 26,6422% din capitalul social al acestui emitent, deci nu era depășit pragul impus de legea pieței de capital, contrar celor reținute de prima instanță; Decizia nr. A175 din 04 februarie 2014 emisă de ASF București este nelegală, în esență pe considerentul că CJUE a pronunțat o hotărâre preliminară în raport cu Directiva Parlamentului European și a arătat că pentru a fi calificată drept piață reglementată, o piață de instrumente financiare trebuie să fie autorizată ca piață reglementată; pentru funcționarea pieței reglementate este obligatorie autorizarea și păstrarea acestei autorizații, ori piața Rasdaq nu a obținut și nu deține nici la acest moment autorizație, astfel că nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 297/2004, Titlul V, Capitolul 1, Secțiunea a VI-a care stabilesc clar prin art. 202, 203, 204, 205, că prevederile referitoare la oferta publică obligatorie de preluare se aplică numai unei piețe reglementate; - sentința atacată nu cuprinde analiza tuturor aspectelor precizate în cererea de chemare în judecată și nu a analizat precizările din răspunsul la întâmpinarea depusă de ASF București; instanța de fond nu s-a pronunțat nici cu privire la faptul că ASF București nu a făcut dovada referitoare la procentul din drepturile de vot asupra SC C. SA Roman deținut de fiecare acționar menționat și prezumat că acționează în mod concertat față de acest emitent; - instanța de fond nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la autorizarea și păstrarea acestei autorizații de către piața Rasdaq; drept dovadă a faptului că piața Rasdaq nu este reglementată este apariția Legii nr. 151 din 22.10.2014 care a fost promulgată ca urmare a lipsei cadrului legal. În considerarea aspectelor dezvoltate, recurenta reclamantă a arătat că, în aprecierea sa, instanța de fond a dat o interpretare eronată dispozițiilor pieței de capital și incidente cauzei deduse judecății, motiv pentru care se impune admiterea cererii de recurs, casarea sentinței atacate și anularea Deciziei nr. 175 din 04 februarie 2014, emisă de intimata ASF București.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate. La data de 06.02.2015, recurenta a depus la dosarul de recurs un document intitulat "Precizări la cererea de recurs", cu privire la care intimata pârâtă a solicitat a nu fi avut în vedere, în măsura în care cuprinde motive noi de recurs, ce apar astfel a fi depuse tardiv, față de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Procedura derulată în recurs 5.1. În cauză, în baza dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului iar prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 14 octombrie 2015, completul de filtru a dispus comunicarea raportului, cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra acestuia, în termen de 10 zile de la comunicare. 5.2 La termenul din Camera de Consiliu din data de 06 aprilie 2016, reținându-se că prin raportul întocmit s-a menționat că recursul a fost declarat admisibil în principiu, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților. 5.3 La data de 05.10.2016 recurenta reclamantă a depus la dosar note de ședință și înscrisuri spre a fi avute în vedere în susținerea concluziilor orale, în cuprinsul cărora a solicitat instanței de recurs, pe de o parte, să facă aplicarea dispozițiilor art. 514 C. proc. civ., sens în care să sesizeze colegiul de conducere al Înaltei Curți cu propunerea de promovare a unui recurs în interesul legii, prin raportare la soluția contrară privind statutul pieței Rasdaq, soluționată diferit la nivelul Înaltei Curți, iar, pe de altă parte, să facă aplicarea dispozițiilor art. 519 C. proc. civ., sens în care instanța de recurs însăși să sesizeze prin încheiere completul specializat pentru rezolvarea de principiu a chestiunii de drept cu care a fost investită, respectiv "Stabilirea aplicării art. 203 și următoarele din Titlul V Cap. I - Secțiunea 6 al Legii nr. 297/2004, privind piața de capital, în legătură cu acțiunile care sunt listate pe piața Rasdaq, în contextul intrării în vigoare a Legii nr. 151/2014 care prevede desființarea acestei piețe și în lipsa autorizării acesteia în perioada 20.01.2007 - 28.10.2015". Intimata ASF a formulat răspuns la notele de ședință depuse de recurenta reclamantă în cuprinsul cărora a invocat excepția de tardivitate a completării motivelor de recurs prin notele de ședință și totodată a arătat că apreciază ca fiind neîntemeiată solicitarea recurentei de aplicare a prevederilor art. 514, respectiv a art. 519 C. proc. civ. Asupra acestor din urmă cereri, părțile și-au prezentat concluziile orale în ședința publică din 20 ianuarie 2017, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, iar instanța s-a pronunțat la data de 16 februarie 2017, în sensul respingerii ambelor solicitări, pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul respectivei încheieri.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, și față de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, incluzând dezlegările date în cursul soluționării căii de atac cu care a fost investită, Înalta Curte apreciază că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Cu titlul prealabil, Înalta Curte arată că în examinarea legalității hotărârii primei instanțe sunt avute în vedere numai criticile cuprinse în cererea de recurs inițială, apreciate ca fiind formulate și înregistrate de recurenta-reclamantă cu respectarea termenului și a prevederilor legale cuprinse în art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, art. 485 și art. 486 alin. (3) C. proc. civ. Instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea recurentei-reclamante, având ca obiect anularea actului administrativ emis de intimata ASF, prin care a fost sancționată cu amenda în cuantum de 51.000 RON, în calitatea sa de acționar majoritar al SC B. SA, acționar al SC C. SA Roman, pentru nedepunerea documentelor aferente ofertei publice de preluare (OPP) obligatorie, adresată acționarilor SC C. SA Roman . Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reținut, în esență, că probele cu înscrisuri administrate în cauză, în ceea ce privește depășirea pragului de 33% din drepturile de vot asupra SC C. SA Roman sunt concludente, apreciind astfel legalitatea și temeinicia actului contestat. Totodată, cu privire la natura de piață reglementată a Rasdaq, prin raportare chiar la jurisprudența CJUE, prima instanță a arătat că este esențial ca o piață de instrumente financiare să fie autorizată ca piață reglementată, iar funcționarea acesteia să se facă în conformitate cu cerințele prevăzute în Titlul III din Directiva europeană 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului, pentru calificarea acesteia ca piață reglementată, în timp ce din această perspectivă nu prezintă relevanță împrejurarea că operatorul unei piețe a fuzionat cu cel al unei piețe reglementate pentru că o astfel de condiție nu a fost prevăzută de normele comunitare. Trecând la analiza punctuală a motivelor de recurs înfățișate de recurenta reclamantă, cu privire la care s-a apreciat de către instanța de recurs prin raportul întocmit în cauză că pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține ca nu sunt întemeiate criticile vizând pretinsa lipsa de analiză de către prima instanță a modului de dobândire al acțiunilor deținute de recurenta reclamantă și relația de concertare între recurentă și ceilalți acționari. Rezultă din chiar considerentele sentinței atacate că judecătorul fondului s-a raportat la actele și înscrisurile depuse la dosar, ca și la susținerile intimatei, potrivit cu care situația de concertare, în concret, cu referire la societatea în discuție, a fost anterior constatată în alte acte administrative individuale, definitive (Ordonanța CNVM nr. 28/29.01.2013, Decizia ASF nr. A/409 din 17 septembrie 2013). Din cuprinsul acestor documente, în mod corect s-a reținut că recurenta, în calitate de acționar indirect, împreună cu persoanele cu care acționa concertat depășeau la momentul emiterii actului administrativ individual pragul legal de 33%, prevăzut de art. 203 din Legea nr. 297/2004. Nefondată este și susținerea referitoare la împrejurarea că persoana față de care autoritatea intimată, prin actul administrativ atacat, a stabilit o obligație de a face este persoana juridică și nu persoana fizică, respectiv recurenta-reclamantă, în condițiile în care probatoriul administrat și situația factuală au evidențiat influența semnificativă, respectiv controlul exercitat asupra persoanei juridice de către recurentă, în calitatea sa de acționar majoritar direct, fapt ce atrage după sine și obligația de lansare a ofertei publice de preluare la emitentul SC C. SA Roman. De altfel, din perspectiva legalității emiterii actului atacat, întemeiat în drept pe prevederile art. 2732 alin. (1) pct. (i) lit. c) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, prezintă relevanță și împrejurarea de fapt dar și de drept, reiterată de către intimata ASF în recurs, în sensul că recurenta reclamantă a fost identificată ca făcând parte din grupul F. prin acte individuale anterioare emise de CNVM, respectiv prin ordonanțele nr. 376 din 25 august 2011 și nr. 378 din 25 august 2011 și-a mai fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor art. 203 din Legea nr. 297/2004 printr-o serie de ordonanțe CNVM emise în cursul anilor 2011 și 2012, expres arătate în cuprinsul întâmpinării lor formulate în cauză. Nefondate sunt în opinia instanței de control judiciar și susținerile recurentei vizând piața Rasdaq. În completarea considerațiunilor cuprinse în încheierea din data de 16 februarie 2017 pe acest aspect, Înalta Curte arată, în acord cu jurisprudența cristalizată în această materie la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal, că piața Rasdaq este și a fost o piață cu reguli. În condițiile în care Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare nu conține dispoziții tranzitorii exprese cu privire la prevederile aplicabile societăților tranzacționate pe piața Rasdaq până la momentul restructurării acestei piețe, în considerarea competențelor statutare ale CNVM și în prezent ale ASF, de supraveghere și reglementare a piețelor de instrumente financiare dar și de protejare a investitorilor care tranzacționează în cadrul acestor piețe, autoritatea competentă a reglementat funcționarea acesteia în baza autorizației emise sub imperiul Legii nr. 52/1994. Astfel, deși piața Rasdaq nu a fost încadrată în una din categoriile de locuri de tranzacționare prevăzute de directivele europene și de Legea nr. 297/2004, în considerarea statutului specific al acestei piețe pe care investitorii realizează tranzacții cu instrumente financiare, prin regulile și măsurile dispuse autoritatea pieței de capital a urmărit asigurarea protecției investitorilor, a unei funcționări adecvate și coerente a pieței, precum și garantarea transparentei tranzacțiilor desfășurate în cadrul acesteia, obiective expres prevăzute și urmărite atât de legislația națională, cât și de normele comunitare aplicabile în domeniul pieței de capital, astfel că susținerea potrivit cu care piața Rasdaq nu este reglementată nu poate fi reținută. Împrejurarea că obiectul de reglementare al Legii nr. 151/27.10.2014 vizează clarificarea statutului juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe piața Rasdaq, act normativ în mod evident inaplicabil în cauză, fiind intrat în vigoare la o dată ulterioară datei emiterii actului individual supus controlului de legalitate, nu este de natură a demonstra nelegalitatea acestuia din urmă, mai cu seamă că societatea emitentă era neîndoios, la momentul emiterii actului administrativ, o societate tranzacționată pe piața Rasdaq. Prin urmare, față de toate considerentele expuse, Înalta Curte reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ce nu se impune a fi reformată, nefiind incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. întrucât prin motivele de recurs înfățișate nu s-a răsturnat prezumția de legalitate a actului administrativ atacat, privind obligația de promovare a ofertei publice de preluare obligatorie a emitentului, act emis cu respectarea dispozițiilor legale incidente. Astfel, potrivit art. 2732 alin. (1) pct. i) lit. c) din Legea nr. 297/2004, privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 203 referitoare la inițierea în termenul prevăzut de lege a unei oferte publice de preluare obligatorie constituie contravenție și se sancționează pentru persoanele fizice cu amendă de la 50.001 RON la 500.000 RON, în cazul în care termenul legal a fost depășit cum mai mult de 60 de zile, cu mențiunea că recurenta-reclamantă a fost sancționată anterior cu avertisment, prin Decizia ASF nr. A/409 din 17 septembrie 2013, când s-a pus în vedere că, în cazul în care obligația instituită nu va fi dusă la îndeplinire, se vor aplica sancțiuni conform prevederilor legale. Concluzionând, Înalta Curte, potrivit art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul de față.