ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2017

Decizia nr. 629/2017

Asupra conflictului negativ de față,

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. Suceava și C., obligarea pârâților la:

(i) Încheierea actelor adiționale la cele 23 de contracte - acte administrative potrivit prevederilor Legii nr. 407/2006 modificată prin Legea nr. 149/2015, potrivit prevederilor detaliate la pag. 2, pct. 1 - 5 din acțiune;

(ii) Plata daunelor cauzate proprietarilor de terenuri începând de la data intrării în vigoare a legii până la data întocmirii actelor adiționale la contractele menționate;

(iii) Plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Suceava;

Prin sentința nr. 1028 din 8 septembrie 2016, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, invocată de reclamantă,și a declinat în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, soluționarea în primă instanță a prezentei cauze.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că acțiunea reclamantului, așa cum a fost ea precizată, are ca obiect principal modificarea unor contracte încheiate cu pârâții, printre aceștia din urmă numărându-se și C., care este parte în contract după cum rezultă și din înscrisul de confirmare a acestuia aflat la dosar.

Drept urmare, actele a căror modificare s-a cerut în conformitate cu Legea nr. 407/2006 au devenit acte administrative emise de o autoritate publică centrală, litigiul soluționându-se pe fond de secția de contencios administrativ ale Curții de Apel.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Suceava;

Prin sentința nr. 289 din 12 decembrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

În motivarea acestei soluții, Curtea a constatat că actul administrativ în discuție a fost încheiat între D. Suceava - ale cărei atribuții au fost preluate inițial de E. Suceava și apoi de B. Suceava - și A. Suceava, așadar între o autoritate publică județeană și o asociație județeană, astfel încât competența de soluționare a cauzei, determinată în raport de nivelul autorității publice implicate, aparține Tribunalului Suceava.

Nu s-a luat în considerare adresa prin care C. comunică reclamantei că această entitate este parte în contractul de gestionare a faunei cinegetice, în condițiile în care, potrivit art. 9 alin. (2) pct. III lit. a) din Ordinul nr. 456/2016, inspectorul șef din cadrul B. încheie și reziliază, în condițiile legii, contracte de gestionare a fondurilor cinegetice și actele adiționale, la dosarul cauzei fiind depus un asemenea act adițional, în care părți contractante apar B. Suceava și A. Suceava, act încheiat la data de 11 martie 2016, după formularea cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamanta A. Suceava a învestit inițial instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care solicita obligarea pârâtei B. Suceava la modificarea unor contracte administrative încheiate pentru gestionarea unor fonduri cinegetice din județul Suceava, în vederea punerii acestora în acord cu prevederile Legii nr. 149/2015.

Pentru termenul din 9 iunie 2016, reclamanta a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că, urmare a punerii în aplicare a Ordinului nr. 222 din 11 februarie 2016 al C., contractele de gestionare a fondurilor cinegetice încheiate cu fostul D. Suceava au fost modificate în sensul că parte contractantă a devenit C.

Tribunalul Suceava s-a raportat la aceste înscrisuri și a constatat că, având în vedere faptul că una din părțile contractante este o autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel.

Ordinul nr. 222/2016 modifică

modelul-cadru al contractului de gestionare a faunei cinegetice de pe suprafața fondurilor de vânătoare, în sensul că, în calitate de administrator care încheie contractul, va fi menționată autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare, prin structurile teritoriale de specialitate, în speță

C., prin B..

Potrivit art. 7 alin. (1)

din H.G. nr. 38/2015, atribuțiile C. sunt exercitate direct sau prin organisme tehnice specializate, autorități ori instituții publice aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea sa

.

Așa cum a reținut și Curtea de Apel Suceava, potrivit art. 4 din Ordinul nr. 456/2016, „gărzile, în desfășurarea activității de implementare, monitorizare și controlul regimului silvic și cinegetic, îndeplinesc pe raza județelor arondate rolul de autoritate de stat, de sinteză, coordonare, inspecție și control în aceste domenii”, iar potrivit art. 9 alin. (2) pct. III lit. a) din Ordinul nr. 456/2016, inspectorul șef din cadrul B. „încheie și reziliază, în condițiile legii, contracte de gestionare a fondurilor cinegetice și actele adiționale”.

Din această perspectivă, se constată că autoritatea publică căreia ar urma să-i revină obligația efectuării demersurilor solicitate de reclamantă este, în speță, B. Suceava, așa cum a fost, de altfel, indicat inițial în cererea introductivă de instanță, respectiv o autoritate publică județeană.

Această împrejurare este de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, sub aspectul competenței de soluționare a cauzei, în primă instanță, de către tribunal, secția de contencios administrativ și fiscal.

Este lipsit de relevanță, din perspectiva stabilirii competenței, introducerea în cauză a pârâtului C., câtă vreme litigiul privește, în esență, exercitarea atribuțiilor delegate prin lege în sarcina unei autorități locale.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4)C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. Suceava, în contradictoriu cu pârâții B. Suceava și C., în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2017.