ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 582/2017

Decizia nr. 582/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1556 din 5 octombrie 2016 Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de contestatoarea SC A. SRL, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 34/2006 și a respins contestația în anulare formulată de către contestatoarea SC A. SRL, împotriva Deciziei civile nr. 879/2016 pronunțată în Dosarul nr. x/100/2014 al Curții de Apel Cluj.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Sesizarea Curții Constituționale nu servește soluționării contestației în anulare, deci nu există legătura cu cauza cerută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, prioritar fiind a se determina dacă calculul s-a făcut în raport de textul legal în forma acestuia de la data pronunțării instanței de recurs, pentru a se verifica dacă acea instanță a săvârșit o greșeală materială în calculul termenului.

Pornind de la elementele de calcul oferite de texte, instanța de recurs a aplicat textul incident, arătând, în cuprinsul hotărârii atât momentul de început cât și cel de sfârșit al termenului, neidentificându-se vreo eroare de calcul.

Pentru aceste considerente, Curtea de apel a apreciat că nu se impune sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea SC A. SRL în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

Examinând cauza și hotărârea atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din N.C.P.C.:

„(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Art. 487 alin. (1) din N.C.P.C. prevede că: „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.”

Conform art. 489 alin. (1) din N.C.P.C.: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).”

Având în vedere textele legale sus citate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta își întemeiază cererea.

Este adevărat că, ulterior, recurenta a depus la dosar motivele recursului dar peste termenul prevăzut de lege, respectiv 48 de ore de la pronunțare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 29 alin. (2) alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din N.C.P.C., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1556/2016 din 5 octombrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2017.