ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1244/2017

Decizia nr.

1244/2017

Deliberând asupra contestației declarată de către condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 158/P din data de 6 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 158/P din 6 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în

temeiul prevederilor art. 597 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul A.

, împotriva sentinței penale nr. 67/P/2016 a Curții de Apel Constanța, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 313 din 28 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut următoarele:

La data de 25 august 2017 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/118/2017 contestația la executare a sentinței penale nr. 67/P/2016 a Curții de Apel Constanța formulată de contestatorul condamnat A.

, în temeiul prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În motivarea contestației la executare, contestatorul condamnat A. a susținut că, potrivit sentinței penale nr. 67/P/2016 a Curții de Apel Constanța, există nelămuriri privind corespondența dintre legea penală italiană și legea penală aplicată în România, inclusiv sub aspectul stabilirii legii penale mai favorabile, din perspectiva prevederilor art. 5 C. pen. român și art. 6 C. pen. român, dar și neconcordanțe între pedepsele aplicate prin hotărârile de condamnare din Italia și acelea stabilite conform legii penale române, urmare recunoașterii hotărârilor străine de condamnare a sa.

În concluzie, contestatorul condamnat A. a solicitat admiterea contestației la executare de față, reducerea cuantumului pedepselor aplicate prin hotărârile de condamnare străine la limita maximă de 10 ani închisoare pentru faptele incriminate de art. 209, art. 210 și de art. 213 C. pen. român și apoi contopirea acestora conform C. pen. din 1969, ca lege penală mai favorabilă, precum și deducerea perioadei executate până la zi.

Contestatorul condamnat a depus la dosarul cauzei un memoriu, iar instanța de judecată a dispus atașarea dosarului cauzei în care s-a pronunțat sentința penală nr. 67/P/2016 a Curții de Apel Constanța, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 313 din 28 august 2016

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând actele și lucrările dosarului raportat la susținerile din contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A., cât și din oficiu Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 67/P/2016 a Curții de Apel Constanța, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 313 din 28 august 2016

a Înaltei Curți de Casație și Justiție

, au fost recunoscute și puse în executare pe teritoriul României sentința penală nr. 135/05 din 09 decembrie 2015 a Tribunalului din Pistoia - Italia, rămasă definitivă la 20 ianuarie 2016, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A.

pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 3 din Legea nr. 75/1958 și plata sumei de 150 euro amendă, precum și sentința penală nr. 9/2012 din 28 martie 2012 a Curții de Apel cu Jurați din Florența - Italia, rămasă definitivă la 22 noiembrie 2013 prin care i s-a aplicat persoanei condamnate

A. pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea în concurs a 5 infracțiuni de trafic și comerț de sclavi, o infracțiune de aducere în sclavie și o infracțiune de favorizare și exploatarea activității de proxenetism, toate prevăzute de art. 110, art. 600, art. 601 alin. (1), art. 602 alin. (2) și de art. 81 alin. (2) C. pen. italian, de art. 3 pct. 8 din Legea nr. 75/1958.

S-a mai reținut prin sentința penală nr. 67/P din 26 mai 2016 a Curții de Apel Constanța că infracțiunile pentru care a fost condamnat A. prin cele două hotărâri ale instanțelor din Italia au corespondent în legea penală română fiind incriminate ca infracțiunile de sclavie prev. de art. 209 alin. (1) C. pen. român, cu aplicarea art. 5 C. pen. român, de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. român, cu aplicarea art. 5 C. pen. român și proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen. român, cu aplicarea art. 5 C. pen. român (două infracțiuni), toate în concurs real, prev. de art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen. român.

Prin sentința penală nr. 67/P din 26 mai 2016 a Curții de Apel Constanța s-a reținut, de asemenea, că în cauza privind recunoașterea celor două hotărâri ale autorităților judiciare italiene între România și Italia sunt aplicabile dispozițiile Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la data de 21 martie 1983, care exclude procedura conversiei pedepselor și că pedepsele aplicate persoanei condamnate A. conform legii penale italiene se înscriu în limitele legale de pedeapsă prevăzute de C. pen. român pentru infracțiunile corespunzătoare din legea penală română, neimpunându-se adaptarea lor în privința naturii și întinderii lor.

Raportat la cele reținute anterior rezultă, că prin sentința penală nr. 67/P din 26 mai 2016 a Curții de Apel Constanța, rămasă definitivă, au fost analizate din perspectiva corespondenței incriminării infracțiunile pentru care a fost condamnat A. prin hotărârile statului italian, inclusiv din punct de vedere al legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 C. pen. român, stabilindu-se că N.C.P. este legea română mai favorabilă, în considerarea limitelor legale de pedeapsă mai reduse față de V.C.P. român.

Drept urmare, rezultă, cu evidență, că nu există nicio nelămurire cu privire la corespondența dintre legea penală italiană și legea penală română, Curtea de Apel Constanța stabilind textele de incriminare corespunzătoare din legea penală română dar și care este legea penală mai favorabilă, prin sentința penală nr. 67/P din 26 mai 2016 rămasă definitivă.

Pedeapsa de 20 ani și 9 luni închisoare (7.570 zile închisoare), pentru care s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în România, în vederea executării ei, a fost stabilită prin Ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 1868 din 13 decembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul din Florența, potrivit căreia la pedeapsa de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 9/2012 din 28 martie 2012 a Curții de Apel cu Jurați din Florența s-a adăugat restul de pedeapsă neexecutat de 9 luni închisoare, din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 135/05 din 09 decembrie 20105 a Tribunalului din Pistoria și care a fost revocată conform prevederilor art. 168 alin. (1) pct. 1 C. pen. italian, în privința beneficiului suspendării condiționate a pedepsei, urmare săvârșirii în termenul de încercare de 5 ani a infracțiunilor ce au determinat condamnarea prin sentința penală nr. 9/2012 din 28 martie 2012 a Curții de Apel cu Jurați din Florența.

În privința pedepselor aplicate prin hotărârile străine lui A. s-a reținut, că se înscriu în limitele prevăzute de legea penală română și că nu este necesară adaptarea lor în privința naturii și întinderii lor.

Astfel, stabilindu-se că legea penală română mai favorabilă este N.C.P., conform Deciziei nr. 265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale a României, inclusiv aplicarea regulilor concursului de infracțiuni se face potrivit legii penale mai favorabile iar pedeapsa rezultantă posibil de aplicat pentru cele cinci infracțiuni concurente din sentința penală nr. 9/2012 din 28 martie 2012 a Curții de Apel cu Jurați din Florența, este mai mare decât pedeapsa de 20 ani și 9 luni închisoare, aplicată prin hotărârea străină de condamnare amintită anterior.

Rezultă, că nu pot fi primite cererile contestatorului inculpat A. de aplicare a regulilor concursului de infracțiuni potrivit V.C.P. român și a art. 6 C. pen. român, motivat, în esență, de faptul că Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 300/2013 este o lege specială în raport de C. pen. român și dispozițiile ei se aplică în mod prioritar, iar legea penală identificată ca fiind mai favorabilă trebuie aplicată în mod unitar, nefiind posibilă combinarea dispozițiilor N.C.P. cu acelea ale V.C.P.

Din pedeapsa de 20 ani și 9 luni închisoare, pe care o execută în prezent contestatorul condamnat A. prin sentința penală nr. 67/P din 26 mai 2016 a Curții de Apel Constanța, s-au dedus perioadele executate în arest preventiv de la 07 septembrie 2005 la 06 decembrie 2005, cele 1.771 zile închisoare executate în arest preventiv și detenție de la 10 iulie 2010 și până la 20 mai 2015, precum și timpul executat în continuare și până la zi.

Pentru considerentele din precedent Curtea a constatat, că nu există nicio nelămurire sau impediment la executarea pedepsei de 20 ani și 9 luni închisoare aplicată contestatorului inculpat A. prin sentința penală nr. 67/P din 26 mai 2016 a Curții de Apel Constanța, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 313 din 28 august 2016 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Împotriva acestei hotărâri, condamnatul A. a formulat contestație

, susținând că în mod greșit s-a reținut că nu se poate da curs legii penale mai favorabile decât în mod unitar, nefiind posibilă combinarea dispozițiilor N.C.P. cu acelea ale V.C.P., în acest sens făcând trimitere la Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A mai susținut că pedeapsa de 20 ani închisoare i s-a aplicat prin cumul aritmetic, iar perioada de trei luni, din pedeapsa de 9 luni închisoare, executată în Italia nu i-a fost dedusă.

II. Examinând contestația formulată în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Preparator, din analiza situației juridice a pedepselor aplicate condamnatului contestator Înalta Curte se reține că prin sentința penală nr. 67/P din 26 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, s

ecția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a admis sesizarea Ministerului Public privind solicitarea autorității judiciare din Italia de recunoaștere și punere în executare pe teritoriul României a sentinței penale nr. 135 din 05 din data de 9 decembrie 2005 emisă de Tribunalul din Pistoia, rămasă definitivă la 20 ianuarie 2006 și a sentinței penale nr. 9/2012 din 28 martie 2012 emisă de Curtea de Apel cu Jurați din Florența, rămasă definitivă la 22 noiembrie 2013 referitoare la persoana condamnată A.

În temeiul prevederilor art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 s-a dispus:

i. recunoașterea și punerea în executare pe teritoriul României

a sentinței penale nr. 135/05 din data de 9 decembrie 2005 prin care s-a aplicat persoanei condamnate A., pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 3 din Legea nr. 75/1958 și la plata sumei de 150 euro amendă și;

ii. recunoașterea și punerea în executare pe teritoriul României

a sentinței penale nr. 9/2012 din 28 martie 2012 emisă de Curtea de Apel cu Jurați din Florența, rămasă definitivă la 22 noiembrie 2013 prin care s-a aplicat persoanei condamnate A., pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru săvârșirea unui număr de 5 infracțiuni de trafic și comerț de sclavi, în concurs, aducere în stare de sclavie, în concurs, favorizarea și exploatarea activității de proxenetism în concurs, prev. de art. 110, art. 600, art. 601 alin. (1), art. 602 alin. (2), art. 81 alin. (2) toate C. pen. italian, art. 3 pct. 8 din Legea nr. 75/1958.

Cele două hotărâri ale instanțelor din Italia au corespondent în legea penală română, cum în mod corect s-a reținut de către instanța națională și sunt incriminate ca infracțiuni, astfel:

- sclavie prev. de art. 209 alin1 C. pen. român cu aplicarea art. 5 C. pen. român;

- trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. român, cu aplicarea art. 5 C. pen. român;

- proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen. român, cu aplicarea art. 5 C. pen. român (două infracțiuni), toate în concurs real, prev. de art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen. român.

În raport de cele reținute, Înalta Curte constată că instanța națională a realizat în mod legal corespondența dintre faptele pentru care condamnatul A. a primit pedepsele în Italia și cele pe care legea penală română aplicabilă le prevede.

În acest punct de analiză, Înalta Curte reține că pedepsele aplicate condamnatului potrivit legislației italiene se înscriu în limitele legale prevăzute de legislația română, așa încât nu era necesară realizarea unei conversii a pedepselor.

Din punct de vedere al legii penale mai favorabile, instanța națională a procedat în mod legal atunci când a stabilit că prevederile C. pen. în vigoare reprezintă legea română mai favorabilă, deoarece în mod evident stabilesc limite legale de pedeapsă mai reduse față de prevederile C. pen. anterior.

Instanța națională a dat valență aplicării globale a legii penale mai favorabile, așa cum s-a statuat prin Decizia nr. 265/06 mai 2014 a Curții Constituționale a României, deci inclusiv și regulilor de aplicare a concursului de infracțiuni, așa încât este dincolo de orice altă interpretare că pedeapsa ce ar fi rezultat prin aplicarea regulilor C. pen. ar fi fost defavorabile condamnatului, care este condamnat la o pedeapsă rezultantă de 20 ani și 9 luni închisoare, pedeapsă ce este în limitele legii penale mai favorabile din România, respectiv C. pen. anterior.

Cu alte cuvinte, instanța fiind chemată să rezolve sub legea nouă un raport de drept penal născut sub legea veche, trebuie să-l soluționeze fie potrivit legii vechi, fie celei noi, cu întreg angrenajul de principii și instituții pe care le conține fiecare, fiind aplicabilă aceea dintre legile care, în ansamblul dispozițiilor sale, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpat.

Așadar, susținerile contestatorului condamnat A., prin care invocă combinarea dispozițiilor legale C. pen. și C. pen. anterior, contravin celor statuate cu caracter obligatoriu de către Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 265/06 mai 2014 și pe cale de consecință contestația este nefondată.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația declarată de condamnatul A., împotriva sentinței penale nr. 158/P din 6 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, și va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare declarată de condamnatul A., împotriva sentinței penale nr. 158/P din 6 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130

lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2017.