ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 254/RC/2017
Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 356 din data de 25.03.2016 pronunțată de Judecătoria Constanța, secția penală, în Dosarul nr. x/212/2015 a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art. 92 alin. (1) C. pen. s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani. În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. a fost obligat inculpatul să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
Potrivit art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la una din următoarele unități: SC B. SA sau Serviciul Public de Gospodărire Comunală oraș Pantelimon, pe o perioadă de 60 zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. În baza art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (500 lei din faza de urmărire penală și 800 lei din faza de judecată).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 26.11.2014, inculpatul A. a condus în incinta Portului Constanța ansamblul auto, având o îmbibație alcoolică de 2,20 g/l alcool pur în sânge (proba I), respectiv 1,95 g/l alcool pur în sânge (proba II), conform Buletinului de Analiză Toxicologică - Alcoolemie din data de 05.12.2014. Cu această ocazie, conducând dinspre poarta de acces nr. 7 în direcția porții de acces nr. 1, în dreptul Porții nr. 5, inculpatul a oprit și a efectuat manevra de mers înapoi, pentru a permite trecerea unui alt vehicul, ocazie cu care a acroșat partea dreaptă a cabinei capului de tractor din ansamblul de vehicule, ce era staționat, provocând mai multe avarii.
Deoarece inculpatul prezenta halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul Drager, rezultând o alcoolemie de 0,94. Având în vedere valoarea concentrației de alcool în aerul expirat, inculpatul A. a fost condus de către organele de poliție la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, unde i-au fost recoltate două probe biologică, stabilindu-se că acesta avea o îmbibație alcoolică de 2,20 g/l alcool pur în sânge (proba I), respectiv 1,95 g/l alcool pur în sânge (proba II), conform Buletinului de Analiză Toxicologică - Alcoolemie din data de 05.12.2014.
Referitor la natura de drumuri publice a drumurilor din Portul Constanța, în timpul urmăririi penale a fost emisă adresa nr. 1413 din 07 aprilie 2015 din care reiese în conformitate cu prevederile art. 222 pct. (1) din Regulamentul Portuar al porturilor maritime românești aflate în administrarea Companiei Naționale „Administrația Porturilor Maritime” SA Constanța în vigoare de la 22.11.2012 drumurile aflate în interiorul porturilor sunt drumuri tehnologice de incintă, circulația pe aceste drumuri efectuându-se în conformitate cu prevederile prezentului regulament, O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice precum și a celorlalte prevederi legale.
S-a apreciat că aspectele menționate anterior se coroborează cu rezultatul buletinului de analiză toxicologică din data de 05.12.2014 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța.
S-a mai reținut că în timpul judecății, inculpatul, prin apărător, a susținut că Regulamentul Portuar al porturilor maritime românești aflate în administrarea Companiei Naționale „Administrația Porturilor Maritime” SA Constanța nu este publicat în Monitorul Oficial, prin urmare, nu produce efecte juridice și nu i se poate imputa inculpatului faptul că nu cunoștea că drumurile din port sunt drumuri publice.
Față de această susținere, prima instanță a reținut că prin Ordinul nr. 636/2010, publicat în M. Of., s-a instituit obligativitatea în sarcina porturilor de a-și întocmi un regulament portuar propriu, iar acest ordin prevede în anexa sa, la cap. VII faptul că porturile trebuie să reglementeze accesul și circulația în port.
Având în vedere acest aspect, s-a apreciat că normele prevăzute de Regulamentul Portuar al Portului Constanța erau previzibile și accesibile, mai ales că este de notorietate că drumurile din incinta portului sunt drumuri publice.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., instanța de fond a reținut că elementul material constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
S-a apreciat că fapta inculpatului care a constat în aceea că a condus în incinta Portul Constanța ansamblul auto, având o îmbibație alcoolică de 2,20 g/l alcool pur în sânge (proba I), respectiv 1,95 g/l alcool pur în sânge (proba II), conform Buletinului de Analiză Toxicologică - Alcoolemie din data de 05.12.2014 realizează elementul material al infracțiunii. S-a reținut că legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțurile diminuate, ceea ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic. Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen. întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei lor și desi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui prin săvârșirea faptei.
Împotriva sentinței penale nr. 356 din data de 25.03.2016 pronunțată de Judecătoria Constanța, secția penală, au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și inculpatul A.
În motivarea apelului, procurorul a criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului A., apreciind că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare este insuficientă pentru îndreptarea inculpatului față de alcoolemia foarte mare, de 2,20 g‰, conducerea unui utilaj mare - cap tractor și semiremorcă, iar datorită stării în care se afla, la o manevră, a intrat în coliziune cu un vehicul care era parcat pe margine.
În susținerea apelului, inculpatul A. a solicitat, în principal, achitarea sa, motivând că nu a circulat cu autovehiculul pe drum public, traseele din incinta portului Constanța nefiind astfel clasificate, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul amânării aplicării acesteia, cu consecința păstrării dreptului de a conduce, având în vedere raportul de evaluare întocmit în cauză, circumstanțele sale personale - lipsa antecedentelor penale, a avut o atitudine sinceră, a achitat de îndată contravaloarea pagubelor, precum și faptul că de la momentul faptei au trecut aproximativ 2 ani, interval de timp care a acționat ca o sancțiune - nu a mai condus, a fost lipsit de singura meserie pe care știe să o exercite.
Prin decizia penală nr. 1255/P din 08.12.2016, pronunțată în Dosar nr. x/212/2016, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și apelantul-inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 356 din 25 martie 2016 a Judecătoriei Constanța. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus ca apelantul inculpat A. să suporte plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 350 lei.
Împotriva hotărârii instanței de apel la data de 16 februarie 2017 a declarat prezentul recurs în casație inculpatul A.
Dosarul având ca obiect recursul în casație declarat de inculpatul A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 martie 2017, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 25 aprilie 2017 și repartizat aleatoriu completului C2 - filtru.
Prin încheierea din 25 aprilie 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1255/P din 08 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/212/2015. S-a stabilit termen pentru judecarea pe fond a recursului în casație la data de 06 iunie 2017.
S-a reținut că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1255/P din 08 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost formulată în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea către acesta a deciziei instanței de apel, prevăzut la art. 435 C. proc. pen. (decizia a fost comunicată la data 23 ianuarie 2017, iar cererea de recurs a fost formulată la 16 februarie 2017). Decizia penală nr. 1255/P din 08 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, stabilită prin dispozițiilor art. 434 C. proc. pen. Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 C. proc. pen. privind calitatea procesuală a persoanei care poate promova recurs în casație, s-a constatat că cererea este formulată de inculpat, iar prin decizia instanței de apel a fost respins apelul declarat de acesta. În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.
În motivarea cererii de recurs în casație, recurentul-inculpat A. a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul greșitei aplicări a legii, susținând că în mod eronat instanța de apel a înlăturat apărarea acestuia, în raport de susținerea sa în sensul că nu a condus pe drumurile publice, raportat la prevederile art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora, expresia de drum public are înțelesul de orice cale de comunicare terestră, destinată traficului rutier, dacă este deschisă circulației publice.
A mai arătat că instanța de apel a apreciat în mod greșit că în această definiție se încadrează și drumurile din incinta Portului Constanța care nu au caracterul unei simple curți interioare, ci este o zonă complexă, având căi special amenajate pentru traficul pietonal și rutier. Împrejurarea că atât accesul persoanelor, cât și al autovehiculelor este condiționat de îndeplinirea anumitor cerințe (permise de intrare, taxe), nu exclude caracterul public al căilor de comunicare terestră și nici implicit, nici aplicarea Codului rutier.
Recurentul inculpat a invocat dispozițiile art. 3 din Ordonanța nr. 43/1997 rep., potrivit cărora, din punct de vedere al destinației, drumurile se împart în: - drumuri publice - drumuri de utilitate publică și/sau de interes public destinate circulației rutiere și pietonale, în scopul satisfacerii cerințelor generale de transport, ale economiei, ale populatei și de apărare a țării ; acestea sunt proprietate publică și sunt întreținute din fonduri publice, precum și din alte surse legal constituite; - drumuri de utilitate privată - drumuri destinate satisfacerii cerințelor proprii de transport rutier și pietonal spre obiective economice, forestiere, petroliere, miniere, agricole, energetice, industriale și alte de asemenea, de acces în incinte, ca și cele din interiorul acestora, precum și cele pentru organizările de șantier; ele sunt administrate de persoane fizice sau juridice care le au în proprietate sau administrare. De asemenea, recurentul inculpat a mai invocat dispozițiile art. 4 din Ordonanța nr. 43/1997 care din punct de vedere al circulației împart drumurile în drumuri deschise circulației publice și drumuri închise circulației publice. A mai precizat că dispozițiile art. 222 din Regulamentul Portuar, potrivit cărora, circulația pe drumurile tehnologice de incintă portuară se efectuează în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 195/2002 nu poate produce efecte juridice, deoarece acest regulament nu a fost publicat în M. Of. Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța nu are competența de a reglementa în domeniul O.U.G. nr. 195/2002. Acest act normative nu stabilește o competență de reglementare la nivelul Ministerului Transporturilor ale cărui atribuțiunii, de altfel, sunt limitativ stipulate în art. 122 și, pe cale de consecință, acesta nu poate delega instituția menționată, nefiind abilitat prin lege să reglementeze în ceea ce privește regimul de circulație al vehiculelor și pietonilor pe drumurile tehnologice de incintă, astfel încât, nu există prerogative reglementare de nivel secundum sau tertium lege.
Recurentul inculpat a solicitat în temeiul art. 440 C. proc. pen. admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării recursului în casație. Pe fond, a solicitat în baza prevederilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) și C. proc. pen., admiterea cererii de recurs în casație și rejudecând, casarea deciziei atacate și achitarea sa pentru infracțiunea de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe” prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a laturii subiective.
Prin raportare la aspectele invocate de inculpat și argumentele dezvoltate de acesta, prin apărător, s-a considerat că acestea se circumscriu cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pentru respectarea dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 21 alin. (3) din Constituția României se impune ca examinarea și pronunțarea asupra fondului cauzei să fie făcută într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin art. 440 C. proc. pen.
Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:
Examinarea efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casație vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege. De aceea, controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen. Această limitare a recursului în casație doar la anumite probleme de drept nu îngrădește accesul la justiție prin încălcarea dreptului la un recurs efectiv (art. 13 din Convenție), atâta timp cât inculpatului i s-a oferit posibilitatea de a exercita o cale ordinară de atac efectivă (apelul) în cadrul căreia și-a putut susține toate apărările, atât în fapt, cât și în drept. Instanța europeană a subliniat că efectivitatea unei căi de atac nu depinde de certitudinea unei soluții favorabile pentru reclamant, ceea ce interesează pe temeiul art. 13 este însăși existența ei (Vilvarajah și alții c. Regatului Unit).
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.
Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.
Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât, nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.
Recurentul inculpat a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală, și a motivat, în esență, că nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii, întrucât în mod greșit instanța de apel a apreciat că drumurile din incinta portului Constanța sunt drumuri deschise circulației publice deoarece acestea nu sunt cuprinse în anexele actualizate la Hotărârea nr. 540/2000. De asemenea, a mai susținut că art. 222 din Regulamentul Portuar, potrivit cărora circulația pe drumurile tehnologice de incintă se efectuează în conformitate cu O.U.G. nr. 195/2002 nu poate produce efecte juridice deoarece acest Regulament portuar nu a fost publicat în M. Of.
Examinând recursul în casație, se constată că în cuprinsul acestuia se formulează critici cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii reținută în sarcina inculpatului sub aspectul elementului material în sensul că nu a condus un vehicul pe drumul public.
Înalta Curte reține că inculpatul A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța nr. 18579/P/2014, pentru săvârșirea infracțiunii de „conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe” prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. Prin sentința penală nr. 356 din 25 martie 2016, Judecătoria Constanța a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, iar în baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în baza art. 92 alin. (1) C. pen., stabilind un termen de supraveghere de 2 ani, soluție ce a fost menținută prin respingerea apelurilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța și inculpatului, ca nefondate, prin decizia penală nr 1255/P din 8 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.
Înalta Curte observă că fapta concretă reținută în sarcina inculpatului constă în aceea că la data de 26 noiembrie 2014, a condus în incinta Portului Constanța ansamblul auto încărcat cu cereale, având o îmbibație alcoolică de 2,20 g/l alcool pur în sânge (proba I), respectiv 1,95 g/l alcool pur în sânge (proba II), conform Buletinului de Analiză Toxicologică - Alcoolemie din data de 05.12.2014.
Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că elementul material constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prevalării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Înalta Curte constată că fapta inculpatului, care a condus în incinta Portului Constanța ansamblul auto având o îmbibație alcoolică de 2,20 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,95 g/l alcool pur în sânge realizează elementul material al infracțiunii, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei, aceasta din urmă constând în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol din cauza aflării pe drumurile publice.
Susținerea apărării în sensul că nu ar fi condus pe un drum public este contrazisă de dispozițiile art. 6 pct. 14 din O.U.G nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care definesc drumul public ca fiind orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile.
Totodată, Înalta Curte reține, în acord cu instanțele anterioare, ca fiind relevantă în cauză adresa emisă de Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA Constanța, aflată la dosar urmărire penală în care se precizează că în conformitate cu prevederile art. 222 pct. 1 din Regulamentul Portuar al porturilor maritime românești aflate în administrarea Companiei Naționale „Administrația Porturilor Maritime” SA Constanța în vigoare de la 22.11.2012 drumurile aflate în interiorul porturilor sunt drumuri tehnologice de incintă, circulația pe aceste drumuri efectuându-se în conformitate cu prevederile prezentului regulament, O.U.G nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice precum și a celorlalte prevederi legale. De asemenea, conform prevederilor din Regulamentul Portuar al porturilor maritime românești aflate în administrarea Companiei Naționale pe data de 26.11.2014 autovehiculele care se deplasau pe arterele de circulație din portul Constanța se supuneau prevederilor O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
De asemenea și Ordonanța nr. 43/1997 privind regimul drumurilor la art. 3 prevede că din punct de vedere al destinației drumurile se împart în: drumuri publice - drumuri de utilitate publică și/sau de interes public destinate circulației rutiere și pietonale, în scopul satisfacerii cerințelor generale de transport ale economiei, ale populației și de apărare a țării; acestea sunt proprietate publică și sunt întreținute din fonduri publice, precum și din alte surse legal constituite. Art. 4 prevede că din punct de vedere al circulației drumurile se împart în drumuri deschise circulației publice, care cuprind toate drumurile publice și acele drumuri de utilitate privată care asigură, de regulă, accesul nediscriminatoriu al vehiculelor și pietonilor; drumuri închise circulației publice, care cuprind acele drumuri de utilitate privată care servesc obiectivelor la care publicul nu are acces, precum și acele drumuri de utilitate publică închise temporar circulației publice
Față de critica apărării în sensul că Regulamentul Portuar al porturilor maritime românești aflate în administrarea Companiei Naționale „Administrația Porturilor Maritime” SA Constanța nu era publicat în M. Of., Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de control judiciar că prin Ordinul nr. 636/2010, publicat în M. Of., s-a instituit obligativitatea în sarcina porturilor de a-și întocmi un regulament portuar propriu, iar acest ordin prevede în anexa sa, la cap. VII faptul că porturile trebuie să reglementeze accesul și circulația în port.
În sfârșit, se mai constată că Regulamentul de exploatare a porturilor maritime („Regulamentul portuar”) - așa cum se menționează în preambul - a fost întocmit în conformitate cu art. 24 alin. (2)-(5) din O.G. nr. 22/1999.
În consecință, este neîntemeiată critica recurentului în sensul că norma de drept nu era previzibilă, nu era cunoscută ori nu era clară.
Prin urmare, Înalta Curte constata că, în cauză, în mod corect au reținut instanța de fond și instanța de control judiciar că acțiunea inculpatului care a condus în incinta Portului Constanța se circumscrie noțiunii de „drum public”, în sensul O.U.G. nr. 195/2002, fiind o cale de comunicație terestră special amenajată fiind deschisă circulației publice, ce are căi special amenajate pentru traficul pietonal și rutier.
Înalta Curte constată că fapta astfel cum a fost reținută de ambele instanțe întrunește elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. (elementul material al infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prevalării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge) este prevăzută de legea penală, iar criticile formulate de inculpat prin prisma cazului de casare prev de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu sunt fondate.
Față de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1255/P din data de 08 decembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/212/2012.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1255/P din data de 08 decembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/212/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 65 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2017.