ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 169/2018

Decizia nr. 169/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. x/63/2017, în data de 18 ianuarie 2017, reclamanții A. și B. - reprezentați de Sindicatul "C." - au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, acesta să fie obligat să le acorde o despăgubire egală cu diferențele salariale dintre salariul stabilit începând cu luna august 2016 și cele de care au beneficiat efectiv în perioada aprilie 2015 - iulie 2016 - sumele cuvenite urmând a fi actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective -, și să le achite dobânda legală aferentă.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 1719 din 11 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, declinându-se competența în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dolj a reținut în esență că, în speță, litigiul a fost declanșat de funcționarii publici care-și desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale și nu de organizația sindicală ai cărei membri sunt, astfel încât competența teritorială - una exclusivă -, a instanței investită a soluționa cauza trebuie stabilită în raport de domiciliile respectivilor funcționari publici și nu de sediul Sindicatul "C.". De asemenea, s-a arătat că dat fiind că domicilii reclamantelor - indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată -, sunt situate în raza de competență teritorială a unor Tribunale diferite (reclamanta A. fiind domiciliată în mun. Ploiești, jud. Prahova în timp ce reclamanta B. își are domiciliul în orașul Bragadiru, jud. Ilfov), instanța va lua în considerare domiciliul primeia dintre persoanele reclamante.

2.2. Învestit cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, prin Sentința civilă nr. 2424 din 26 octombrie 2017, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat în favoarea Tribunalului Dolj competența de soluționare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Prahova a reținut în esență că Sindicatul "C." a acționat în calitate de reclamant, astfel că pentru determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii, urmează să se țină seama de sediul sindicatului și nu de domiciliul membrilor săi în numele cărora a formulat acțiunea.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin acțiune, reclamantul Sindicatul "C." în numele membrilor de sindicat A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului să le acorde o despăgubire egală cu diferențele salariale dintre salariul stabilit începând cu luna august 2016 și cele de care acestea au beneficiat efectiv în perioada aprilie 2015 - iulie 2016, sume actualizate cu inflația la data plății efective, plus dobânda legală;

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În cauză, este de observat faptul că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul "C.", acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

"Art. 28. - (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres".

În condițiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 își aveau corespondentul în dispozițiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Astfel fiind, întrucât Sindicatul "C." are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său din Craiova, jud. Dolj, aflat în circumscripția Tribunalului Dolj.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul "C." - în numele membrilor de sindicat A. și D. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT