ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1399/2015

Decizia nr. 1399/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2/2009 din data de 5 ianuarie 2009 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CN B. SA cu sediul în București, sector 1, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.239.683,64 lei reprezentând sume alocate de la buget de stat în anul 2003 în scopul rambursării creditelor externe de care a beneficiat, sume rămase nejustificate, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente.

Prin sentința nr. 5150 din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CN B. SA, prin care solicita obligarea acesteia la plata sumei de 1.239.683,64 lei, reprezentând sume alocate de la buget de stat în anul 2003 în scopul rambursării creditelor externe de care a beneficiat, sume rămase nejustificate, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente. De asemenea, instanța de judecată a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție a SN C. SA și D.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul A.

Prin Decizia nr. 1665 din 14 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 5150 din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a modificat sentința atacată, în sensul că s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CN B. SA, s-a admis cererea de chemare în garanție a SN C. SA și a D., formulată de pârâta CN B. SA și a fost obligată pârâta CN B. SA la plata sumei de 1.239.683,64 lei reprezentând sume alocate de la bugetul de stat în anul 2003, în scopul rambursării creditelor externe, de care a beneficiat în temeiul unor credite externe, rămase nejustificate și a dobânzilor și a penalităților de întârziere aferente către A. și chemata în garanție SN C. SA la plata aceleiași sume către pârâta CN B. SA.

Împotriva Deciziei nr. 1665 din 14 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, CN E. SA a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ. susținând, în esență, că hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu societatea, în condițiile în care nu a fost citată în nicio etapă a judecății; se mai susține că nefiind parte în proces nu a avut posibilitatea de a se apăra.

Înalta Curte sesizată cu cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ. și procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată formulată în Dosarul nr. x/2/2009, care a fost pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, A. a solicitat plata de către CN B. SA a sumei de 1.239.683,64 lei reprezentând sume rămase nejustificate în urma rambursării creditelor externe de care a beneficiat CN B. SA în cursul anului 2003, precum și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente.

Ulterior pârâta CN B. SA a formulat cerere de chemare în garanție a SN C. SA și D.

Instanța de fond, respectiv Curtea de Apel București, prin sentința pronunțată în Dosarul nr. x/2010, a respins cererea de chemare în judecată formulată de A. și a respins și cererea de chemare în garanție a SN C. SA și a D. formulată de CN B. SA.

Cu ocazia promovării recursului formulat de A., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1665 din 27 martie 2012, irevocabilă, a modificat sentința pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii A., și în subsidiar a admis cererea de chemare în garanție a SN C. SA și a D., formulată de CN B. SA.

Așadar, față de cele anterior menționate și având în vedere și cadrul procesual în care s-a desfășurat judecata, atât în faza judecății pe fond cât și în faza recursului, reiese că revizuenta CN E. SA nu a fost parte.

În conformitate cu dispozițiile art. 322-328 C. proc. civ., cererea de revizuire se poate formula doar de către părțile în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea contestată, pentru motivele limitativ prevăzute în prevederile legale anterior menționate.

Potrivit art. 322 pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Textul prevede, așadar, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții.

Față de cele anterior menționate, reiese că niciunul din motivele invocate de către revizuentă nu se regăsesc printre cele enumerate limitativ în art. 322 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de CN E. SA împotriva Deciziei nr. 1665 din 27 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2015.