ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1690/2017

Decizia nr. 1690/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat a se constata nesoluționarea în termenul legal a cererii A1, plângerii A2, respectiv cererea I din petiția nr. 966 din 30 iunie 2015 adresată Guvernului, cererea I din petiția nr. 612066 din 30 iunie 2014 adresată Ministerului Finanțelor Publice, respectiv plângerea I din petiția 1258 din 11 august 2014 adresată Guvernului, plângerea I din petiția nr. 613134 din 11 august 2014 adresată Ministerului Finanțelor Publice.

Ulterior, reclamantul și-a modificat succesiv obiectul cererii de chemare în judecată iar la termenul din 19.05.2015 instanța a luat act de ultima modificare, în sensul că înțelege a se judeca în contradictoriu doar cu pârâtul Guvernul României nu și cu Ministerul Finanțelor Publice și că, prin prezenta acțiune, solicită a se constata refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea nr. 966 din 30 iunie 2014, prin direcționarea sa către o autoritate necompetentă să o rezolve, precum și obligarea acestuia la plata sumei de 900 lei despăgubiri materiale, obiect confirmat de parte și la termenul de judecată din data de 30.06.2015.

Încheierea atacată cu recurs

Prin încheierea de ședință din data de 30 iunie 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. (6) C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2/2014 aflat în procedură de filtru la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recursul

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului și casarea acestei încheieri, ca fiind nelegală.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut, în esență, că în mod nelegal instanța de fond a dispus suspendarea judecății prezentului dosar, reținând în mod greșit că există o legătură cu Dosarul nr. x/2/2014 aflat în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, obiectul dosarelor fiind diferit.

Astfel, obiectul dosarului de față constă în cererea I din petiția nr. 966 din 30 iunie 2015 adresată Guvernului și despăgubiri materiale, iar obiectul Dosarului nr. x/2/2014 constă în cererea II din petiție și despăgubiri morale.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin cererea adresată primei instanțe, astfel cum a fost modificată, reclamantul a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Guvernul României de a soluționa cererea nr. 966 din 30 iunie 2014, prin direcționarea sa către o autoritate necompetentă să o rezolve, precum și obligarea acestuia la plata sumei de 900 lei despăgubiri materiale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014, reclamantul A. a solicitat în, contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestora să răspundă favorabil cererii A1: - cererea II din petiția nr. 966 - 30.06.2014 pentru Guvern, petiției nr. 612066 - 30.06.2014 pentru Ministerul Finanțelor A2: petiției nr. 1258 - 11.08.2014 pentru Guvern,plângerii II din petiția nr. 613134 - 11.08.2014 pentru Ministerul Finanțelor Publice.

Prin sentința civilă nr. 151 din 26 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâtul Guvernul României să răspundă petiției înregistrată sub nr. 966 din 30 iunie 2014 și să comunice acest răspuns reclamantului, respingând în rest acțiunea, ca neîntemeiată, dosarul aflându-se în prezent în procedura de filtru la instanța de control judiciar, respectiv la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea recursului.

În acest context, constatând că instanța învestită cu soluționarea acestui dosar s-a pronunțat inclusiv cu privire la cererea reclamantului privind obligarea pârâtului Guvernul României la soluționarea petiției nr. 966 din 30 iunie 2014, cerere ce face obiectul dosarului de față, în mod legal și temeinic, pentru a nu fi încălcate drepturile părților, instanța de fond a aplicat prevederile art. 138 alin. (6) C. proc. civ., dispunând suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului anterior menționat.

Rațiunea soluției adoptate prin încheierea recurată, anume suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a unei cauze cu obiect identic, este tocmai optima administrării justiției și prevenirii pronunțării unor hotărâri contradictorii, cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Dispozițiile art. 138 alin. (1) și (6) C. proc. civ. statuează că „nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri distincte”, iar „când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanțelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluționarea recursului.”

Reținându-se, astfel, că, prin încheierea recurată, instanța de fond a dat efect, în mod corect, dispozițiilor legale sus-citate și nu există motive de casare a acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 30 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2017.