ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2018

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 mai 2017 sub nr. x/104/2017 pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul București Rahova, să se dispună obligarea pârâtelor la acordarea dreptului de a purta uniforma specifică de penitenciare, potrivit OMJ nr. 2908/C/2013 privind aprobarea Regulamentului pentru descrierea, compunerea și modul de purtare a uniformelor și echipamentului specific pentru funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și a regulilor de acordare a drepturilor de echipament.

Prin Sentința nr. 1472/2017 pronunțată în data de 11 octombrie 2017, Tribunalul Olt a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competenta de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul București Rahova, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Olt a reținut următoarele:

Reclamantul, fost ofițer în cadrul Penitenciarului București Rahova până la data de 31 decembrie 2016, a solicitat acordarea dreptului de a purta uniformă specifică de penitenciare după data încetării raporturilor de serviciu potrivit OMJ nr. 2908/C/2013 privind aprobarea Regulamentului pentru descrierea, compunerea și modul de purtare a uniformelor și echipamentului specific pentru funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și a regulilor de acordare a drepturilor de echipament.

Temeiul legal al solicitării reclamantului este reprezentat de dispozițiile art. 32 al Capitolului II - Reguli privind aplicarea normelor de echipament din Anexa 4 la regulamentul anterior indicat, conform cărora ministrul justiției deține competența de a stabili, prin ordin al ministrului justiției, care sunt funcționarii publici cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare în privința cărora operează excepția de la interdicția generală de a mai purta uniforma de serviciu odată cu încetarea raporturilor de serviciu prin pensionare, iar directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor îi revine competența de a formula propunerea de acordare a dreptului de a purta uniforma specifică de penitenciare după încetarea raporturilor de serviciu prin pensionare, la cererea scrisă a persoanei interesate.

În speță, obiectul litigiului este reprezentat de refuzul unei autorități administrative centrale, respectiv a ministrului justiției de a emite actul administrativ - Ordinul - privind acordarea dreptului de a purta uniforma specifică de penitenciare după încetarea raportului de serviciu prin pensionare la cererea reclamantului, aceasta atrăgând competența art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea 554/2004.

Având în vedere dispozițiile legale precizate, s-a constatat că instanța competentă pentru soluționarea cauzei este Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/54/2017 la data de 16 noiembrie 2017 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 656/2017 pronunțată în data de 6 decembrie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul București Rahova, în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, competentă să soluționeze conflictul și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că reclamantul a solicitat acordarea dreptului de a purta uniformă specifică de penitenciare după data încetării raporturilor de serviciu potrivit OMJ nr. 2908/C/2013.

Temeiul cererii reclamantului îl constituie așadar ordinul sus-menționat și are la bază raporturile de serviciu ale acestuia, în considerarea cărora se și acordă dreptul de a purta uniformă specifică de penitenciare (ministrul justiției deține competența de a stabili, prin ordin, care sunt funcționarii publici cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare în privința cărora operează excepția de la interdicția generală de a mai purta uniforma de serviciu odată cu încetarea raporturilor de serviciu prin pensionare).

Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Așadar, prin derogare de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin lege organică specială s-a stabilit, cu privire la cauzele având ca obiect raporturile de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică este locală, județeană sau centrală, competența de soluționare în favoarea tribunalului.

În cauza, dreptul de a purta uniformă specifică de penitenciare acordându-se tocmai în considerarea și în temeiul raporturilor de serviciu ale funcționarului public, văzând și disp. art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a admis excepția necompetenței materiale a instanței și se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, reclamantul optând pentru instanța de la domiciliul său.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin acțiunea formulată reclamantul A. a solicitat acordarea dreptului de a purta uniformă specifică de penitenciare după data încetării raporturilor de serviciu (31 decembrie 2016) potrivit OMJ nr. 2908/C/2013 privind aprobarea Regulamentului pentru descrierea, compunerea și modul de purtare a uniformelor și echipamentului specific pentru funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și a regulilor de acordare a drepturilor de echipament.

Litigiul dedus judecății are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, întrucât dreptul de a purta uniformă specifică de penitenciare se acordă tocmai în considerarea acestui raport, atrăgând incidența dispozițiilor art. 32 al Capitolului II - Reguli privind aplicarea normelor de echipament din Anexa 4 la OMJ nr. 2908/C/2013.

Potrivit art. 32 alin. (1) din Anexa 4 la OMJ nr. 2908/2013, după încetarea raporturilor de serviciu, funcționarii publici nu mai au dreptul de a purta uniforma specifică de penitenciare, cu excepția personalului căruia i s-a acordat acest drept prin ordin al ministrului justiției. Conform alin. (2) din articolului menționat mai sus, acordarea dreptului de a purta uniforma specifică de penitenciare după încetarea raporturilor de serviciu se face la propunerea directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, în baza unei solicitări scrise din partea persoanei respective.

În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, și nu în raport cu dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul București Rahova, în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - NN