ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2446/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X. și Asociația Y., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea O.U.G. nr. 95/2014, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare la 29.07.2015, prin care a invocat excepția nulității cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a apărătorului calificat al reclamanților, excepția nulității cererii pentru lipsa timbrajului și excepția inadmisibilității acțiunii.

La termenul din 20 august 2015 reclamanții au precizat că solicită și anularea O.U.G. nr. 95/2014 și au depus cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 95/2014 și a Normelor de aplicare aprobate prin H.G. nr. 99/2015.

Urmare acestei precizări, la data de 14 septembrie 2015, Guvernul României a formulat întâmpinare la cererea completatoare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în anulare a O.U.G. nr. 95/2014.

Prin sentința civilă nr. 2319 din 22 septembrie 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare și a cererii de anulare a O.U.G. nr. 95/2014, a respins cererea de suspendare și cererea de anulare a O.U.G. nr. 95/2014, formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X. și Asociația Y., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind inadmisibile și a respins cererea accesorie de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2319 din 22 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W. și X. au declarat recurs.

Prin decizia nr. 3505 din 9 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 2319 din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 95/2014 și a Normelor metodologice de aplicare a acestor acte juridice administrative unilaterale și normative, ca tardiv formulat, urmând ca recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 2319 din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, să urmeze procedura de filtru prevăzută de art. 493 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurenții nu formulează critici concrete privind nelegalitatea hotărârii instanței de fond, ci reiau criticile formulate în cererea de chemare în judecată.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din noul C. proc. civ.:

"

(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Art. 487 alin. (1) din noul C. proc. civ. prevede că:

"

Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din noul C. proc. civ.:

"

Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Având în vedere textele legale sus citate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenții își întemeiază cererea.

De asemenea, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din noul C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurenților, remarcă caracterul nesistematizat și nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate.

Deoarece recurenții nu s-au conformat exigențelor cerute de instanță, neindicând în cererea de recurs vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nu au formulat critici care să permită încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-au structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din noul C. proc. civ., se va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W. și X. împotriva sentinței civile nr. 2319 din 22 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2017.