ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2146/2017

Prin cererea înregistrată, la data de 3 iulie 2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești, modificarea Ordinului Ministrului Justiției nr. 1439/C/2014 în sensul recalculării drepturilor salariale ce i se cuvin prin includerea sporului pentru titlul științific de doctor și obligarea pârâților la plata drepturilor bănești rezultate din refuzul de includere în salariu a acestui spor, începând cu data de 19.12.2012 și până la modificarea actului administrativ contestat. Prin sentința nr. 3322 din 5 decembrie 2014, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1536 din 27 aprilie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul reclamantei A. formulat împotriva sentinței nr. 3322/2014 a Curții de Apel București, a casat sentința recurată, a admis, în parte, acțiunea reclamantei, a anulat, în parte, Ordinul Ministrului Justiției nr. 1439/C/15.04.2014, în ceea ce privește neincluderea sporului pentru titlul științific de doctor și a obligat pârâtul Ministerul Justiției să includă în drepturile salariale ale reclamantei sporul pentru titlul științific de doctor începând cu data de 15.01.2014 stabilită prin Ordinul nr. 1439/C/15.04.2014.

Prin cererea înregistrată la data de 11.05.2017, recurenta A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1536 din 27 aprilie 2017, apreciind că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra celui de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale de care a fost lipsită. Arată că, într-adevăr, pretențiile sale au fost admise în parte, însă o astfel de pronunțare a avut în vedere momentul de la care s-a dispus includerea sporului pentru titlul științific de doctor, reținându-se că acesta este ulterior celui pe care l-a precizat în cererea cu care a învestit instanța. Astfel, instanța de recurs a omis a se pronunța celui de-al doilea capăt de cerere privind indemnizarea prejudiciului, aspect care determină dificultăți în acoperirea prejudiciului. În drept, a invocat art. 444 C. proc. civ.

Examinând cererea, în raport cu motivele expuse și cu normele de drept invocate, Înalta Curte o apreciază ca nefondată, pentru considerentele ce urmează. 4.1. Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare." 4.2. Prin acțiune, reclamanta a solicitat modificarea Ordinului M.J. nr. 1439/C/2014, cu consecința recalculării drepturilor salariale, prin includerea sporului pentru titlul științific de doctor, și obligarea pârâților la plata drepturilor bănești de care a fost lipsită prin refuzul includerii acestui spor, începând cu data de 19.12.2012 și până la modificarea actului contestat. 4.3. Instanța de control judiciar a anulat, în parte, ordinul contestat și a obligat pârâtul să includă în drepturile salariale ale reclamantei sporul pentru titlul științific de doctor (sumă compensatorie) începând cu data de 15.01.2014 stabilită prin Ordinul nr. 1439/C/15.04.2014. 4.4. Nu se poate reține că al doilea capăt de cerere - privind obligarea pârâților la plata drepturilor bănești de care a fost lipsită prin refuzul includerii sporului începând cu data de 19.12.2012 și până la modificarea ordinului contestat -, ar fi fost lăsat nesoluționat prin decizia pronunțată în recurs, câtă vreme, după cum rezultă cu claritate din dispozitivul deciziei a cărei completare se solicită, instanța de recurs a dispus obligarea pârâtului Ministerul Justiției să includă sporul pentru titlul științific de doctor începând cu data de 15.01.2014 stabilită prin Ordinul nr. 1439/C/15.04.2014, ce face obiectul acțiunii. 4.

Pentru perioada anterioară acestei date, instanța de recurs, după cum a reținut în considerentele deciziei, a apreciat că acordarea sporului pentru trecut, de la data obținerii titlului științific, începând cu 19.12.2012, excedează controlului judiciar pe care instanța este chemată să-l efectueze examinând legalitatea ordinului de salarizare contestat. Astfel, în procedura de contestare a unui ordin de salarizare, instanța nu este în drept să analizeze condițiile unei eventuale răspunderi civile a angajatorului pentru neacordarea drepturilor salariale în baza unor ordine anterioare celui contestat, pentru că s-ar ajunge la eludarea procedurii administrative de contestare a ordinelor anterioare de salarizare. 4.

De asemenea, acordarea eventualelor drepturi, neprevăzute prin ordinele de salarizare anterioare și necontestate până la data emiterii ultimului ordin de salarizare, nu poate fi calificată drept un capăt de cerere accesoriu celui privind anularea ultimului ordin de salarizare, fiecare ordin stabilind drepturi cuvenite pentru perioada la care se referă. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge cererea formulată de A. de completare a dispozitivului deciziei nr. 1536 din 27 aprilie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2017.