ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1073/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1073/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința publică
de la 10 martie 2011
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
A.V.A.S. a chemat în judecată pe
intimata SC C.E.T. SA Turceni solicitând obligarea acesteia la plata sumei de
701.426,19 lei reprezentând diferență dividende aferente exercițiului financiar
al anului 2004 și penalități de întârziere calculate până la data de 10 martie
2008 pentru exercițiul financiar al anului 2004 și în continuare până la
achitarea dividendelor.
Tribunalul Gorj, secția comercială,
a admis excepția lipsei calității procesuale active a A.V.A.S. București, a
respins ca inadmisibilă excepția nulității absolute a Hotărârii AGA nr. 6 din 29
mai 2006 ridicate de pârâtă, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei O.P.S.P.I.
București și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată, așa cum
rezultă din sentința nr. 347 din 9 iunie 2010.
Instanța de fond a admis excepția
lipsei calității procesuale a A.V.A.S. întrucât prin O.U.G. nr. 88/2001 a fost
înființat O.P.S.P.I. București ca instituție publică în subordinea Ministerului
Economiei București, acesta exercitând activitățile legate de calitatea de
acționar a statului la SC C.E.T. SA Turceni și a respins excepția nulității
absolute a Hotărârii AGA nr.6 din 29 mai 2006 ca inadmisibilă, reținând că o
astfel de cerere putea fi formulată numai printr-o cererea reconvențională, cu
respectarea principiului contradictorialității.
Pe fondul cererii aceasta a fost
considerată nefondată întrucât raportul de expertiză întocmit în cauză a
stabilit că suma de 432.711,68 lei nu constituie dividendele ce trebuia să fie
achitate, astfel că nu se datorează nici suma de 268.714,51 lei drept
penalități de întârziere.
Apelul declarat de O.P.S.P.I. București
a fost respins de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 194
din 6 octombrie 2010 care, analizând motivele de apel a stabilit că au fost
respectate dispozițiile art. 129 C. proc. civ. privind rolul activ al instanței
de judecată, precum și art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și în mod corect a fost
dispusă efectuarea raportului de expertiză aplicând art. 201 alin. (1) C. proc.
civ. De asemenea a mai reținut că nu poate fi acceptată opinia apelantului cum
că tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului, în condițiile în care s-a
reținut care este situația de fapt concretă.
La data de 8 noiembrie 2010
reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de fond, întemeiat
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., solicitând
admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre
rejudecare.
După prezentarea situației de fapt
și a stadiilor procesuale, recurentul a susținut că sunt incidente în cauză
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât hotărârea recurată este
lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. A arătat în
acest sens că instanța de apel, ca și instanța de fond, și-a fundamentat
soluția pe baza constatărilor expertului menționate în raportul de expertiză și
că nu s-a intrat în cercetarea fondului cauzei.
Conform art. 137 C. proc. civ.,
Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată din oficiu, privind
nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:
Potrivit art. 302
1
alin.
(1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea
nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea
lor.
Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ. prevede că motivele
de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de judecată
și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului
dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele
prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Raportând textele legale menționate mai sus la cererea de
recurs, Curtea constată că aceasta nu conține motive de nelegalitate a deciziei
atacate, nemulțumirea recurentului nefiind motivată, acesta exprimându-și doar
nemulțumirea față de necercetarea fondului cauzei și de soluționarea litigiului
în baza raportului de expertiză, fără a preciza în ce constă nelegalitatea
soluției pronunțate de instanța de apel, astfel că în recursul său nu au fost
dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele
art. 304 C. proc. civ.
Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă
numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 302
1
alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub
sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum
recurentul nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere,
deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă
aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate de
recurent nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C.
proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3)
C. proc. civ., Curtea va admite excepția invocată și va constata nulitatea
cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs
formulată de reclamantul O.P.S.P.I. București
împotriva deciziei nr. 194 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova,
secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 10 martie 2011.