ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.03.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1073/2011

HOTĂRÂRE
10.03.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1073/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică

de la 10 martie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

A.V.A.S. a chemat în judecată pe

intimata SC C.E.T. SA Turceni solicitând obligarea acesteia la plata sumei de

701.426,19 lei reprezentând diferență dividende aferente exercițiului financiar

al anului 2004 și penalități de întârziere calculate până la data de 10 martie

2008 pentru exercițiul financiar al anului 2004 și în continuare până la

achitarea dividendelor.

Tribunalul Gorj, secția comercială,

a admis excepția lipsei calității procesuale active a A.V.A.S. București, a

respins ca inadmisibilă excepția nulității absolute a Hotărârii AGA nr. 6 din 29

mai 2006 ridicate de pârâtă, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei O.P.S.P.I.

București și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată, așa cum

rezultă din sentința nr. 347 din 9 iunie 2010.

Instanța de fond a admis excepția

lipsei calității procesuale a A.V.A.S. întrucât prin O.U.G. nr. 88/2001 a fost

înființat O.P.S.P.I. București ca instituție publică în subordinea Ministerului

Economiei București, acesta exercitând activitățile legate de calitatea de

acționar a statului la SC C.E.T. SA Turceni și a respins excepția nulității

absolute a Hotărârii AGA nr.6 din 29 mai 2006 ca inadmisibilă, reținând că o

astfel de cerere putea fi formulată numai printr-o cererea reconvențională, cu

respectarea principiului contradictorialității.

Pe fondul cererii aceasta a fost

considerată nefondată întrucât raportul de expertiză întocmit în cauză a

stabilit că suma de 432.711,68 lei nu constituie dividendele ce trebuia să fie

achitate, astfel că nu se datorează nici suma de 268.714,51 lei drept

penalități de întârziere.

Apelul declarat de O.P.S.P.I. București

a fost respins de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 194

din 6 octombrie 2010 care, analizând motivele de apel a stabilit că au fost

respectate dispozițiile art. 129 C. proc. civ. privind rolul activ al instanței

de judecată, precum și art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și în mod corect a fost

dispusă efectuarea raportului de expertiză aplicând art. 201 alin. (1) C. proc.

civ. De asemenea a mai reținut că nu poate fi acceptată opinia apelantului cum

că tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului, în condițiile în care s-a

reținut care este situația de fapt concretă.

La data de 8 noiembrie 2010

reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de fond, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., solicitând

admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

După prezentarea situației de fapt

și a stadiilor procesuale, recurentul a susținut că sunt incidente în cauză

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât hotărârea recurată este

lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. A arătat în

acest sens că instanța de apel, ca și instanța de fond, și-a fundamentat

soluția pe baza constatărilor expertului menționate în raportul de expertiză și

că nu s-a intrat în cercetarea fondului cauzei.

Conform art. 137 C. proc. civ.,

Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată din oficiu, privind

nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea

nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea

lor.

Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ. prevede că motivele

de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de judecată

și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului

dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Raportând textele legale menționate mai sus la cererea de

recurs, Curtea constată că aceasta nu conține motive de nelegalitate a deciziei

atacate, nemulțumirea recurentului nefiind motivată, acesta exprimându-și doar

nemulțumirea față de necercetarea fondului cauzei și de soluționarea litigiului

în baza raportului de expertiză, fără a preciza în ce constă nelegalitatea

soluției pronunțate de instanța de apel, astfel că în recursul său nu au fost

dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele

art. 304 C. proc. civ.

Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă

numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum

recurentul nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere,

deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă

aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate de

recurent nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3)

cererii de recurs.

Constată nulitatea cererii de recurs

formulată de reclamantul O.P.S.P.I. București

împotriva deciziei nr. 194 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova,

secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-02-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 840/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 19774/3/2010, reclamanta A.V.A.S. a chemat în jude
ÎCCJ 2011-03-16
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1149/2011
nu sunt întemeiate, față de faptul că, în cauză, s-a admis excepția prescripției cu privire la capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 28.962,65 lei dividende aferente perioadei 1996 și 1998 și daune mo
ÎCCJ 2011-01-25
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 282/2011
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 13349 din 5 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P.E. și, în con
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 262/2011
eze imputația plății, judecătorul a reținut că pentru a se naște dreptul creditorului la despăgubiri este necesar ca executarea cu întârziere să-i fie imputabilă debitorului. A apreciat că neexecutarea obligației de plată a dividendelor căt
ÎCCJ 2010-10-06
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3145/2010
tă la data de 7 octombrie 2009, în rejudecarea apelului, Secția a V-a comercială a Curții de Apel București a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței Secției a VI-a comercială a Tribunalului București nr. 1089
Sursă