ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 369/2018

HOTĂRÂRE

02.02.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 369/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bălcești la data de 22 august 2017, BEJ A. a solicitat numirea unui curator dintre avocații Baroului Vâlcea pentru debitorul B., cu ultimul domiciliu în comuna E., satul F., județul Vâlcea, precum și afișarea actelor de procedură constând în somație imobiliară și adresă prețuire bun la ușa instanței.

Prin Încheierea nr. 403 din 10 octombrie 2017, Judecătoria Bălcești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București

În motivarea soluției, s-a reținut că instanța de executare este, potrivit art. 651 C. proc. civ., judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar dacă domiciliul sau sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul creditorului.

S-a reținut că, întrucât, potrivit înscrisurilor din dosar, la data sesizării organului de executare, debitorul nu mai locuia în comuna E., județul Vâlcea, fiind plecat în străinătate, instanța competentă să soluționeze cauza este cea de la domiciliul creditoarei D., respectiv Judecătoria Sectorului 3 București.

Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Sectorului 3 București, prin Decizia nr. 13830 din 18 decembrie 2017, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că potrivit verificării DEPAB domiciliul debitorului B. este în comuna E., județul Vâlcea, neexistând nici o dovadă cu privire la alt domiciliu al acestuia. Mai mult, s-a reținut că dosarul de executare este deschis în anul 2015 astfel încât, chiar dacă în prezent debitorul nu s-ar afla în țară, relevant pentru stabilirea competenței este domiciliul acestuia la data sesizării organului de executare, iar din interogarea bazei de date rezultă că domiciliul legal al acestuia nu s-a schimbat.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Potrivit alin. (1) al aceluiași art. 651, "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.".

Conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare este învestită Înalta Curte a fost generat de raportarea la ipoteze diferite din cuprinsul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în funcție de domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, respectiv în anul 2015, când a fost declanșată procedura executării silite, precum și de interpretarea diferită pe care instanțele de judecată aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu.

Noțiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., care prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este în locul unde își are principala așezare".

Totodată, art. 91 prevede, la alin. (1), că "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate".

În cauză, din înscrisurile aflate la dosar - fișa de evidență a Direcției pentru Evidența Populației și Administrarea Bazelor de Date, generată la data de 18 aprilie 2017, rezultă că domiciliul debitorului B. este în satul F., comuna E., județul Vâlcea.

Totodată, din adresele emise de BEJ A. la data de 03 august 2015, prin care debitorul era înștiințat că împotriva sa a început urmărirea silită imobiliară, și la data de 17 septembrie 2015 prin care debitorul era invitat la sediul BEJ în vederea prețuirii bunului supus executării, aflate la dosarul Judecătoriei Bălcești, rezultă că domiciliul debitorului în anul 2015 când a fost declanșată procedura executării silite, era tot în satul F., comuna E., județul Vâlcea.

Deși la termenul de judecată din 10 octombrie 2017 în fața Judecătoriei Bălcești, mama debitorului a arătat că acesta nu mai locuiește la adresa sus-menționată, fiind plecat de mai multă vreme în străinătate, acest fapt este lipsit de relevanță juridică, întrucât în stabilirea instanței competente teritorial să judece cauza prezintă importanță domiciliul pe care debitorul îl avea la momentul sesizării organului de executare și nu eventualele modificări ale acestuia intervenite pe parcursul procesului.

De altfel, susținerea mamei debitorului, în sensul că acesta locuiește de mai multă vreme în străinătate, nu a fost dovedită prin nicio probă din dosar. Mai mult, din interogarea Bazelor de Date a Direcției pentru Evidența Populației, la data de 18 aprilie 2017, rezultă că domiciliul debitorului nu s-a schimbat, fiind tot în satul F., comuna E., județul Vâlcea.

În raport de considerentele prezentate și având în vedere că la data sesizării organului de executare debitorul B. avea domiciliul în sat F., comuna E., județul Vâlcea, instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, este Judecătoria Bălcești, în a cărei rază teritorială se află domiciliul debitorului.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Bălcești.