ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3455/2015

Decizia

nr. 3455/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data 30 decembrie 2013, reclamanta Societatea de Investiții Financiare A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea răspunsurilor formulate de pârâtă prin Adresele nr. J/8910/A/24.10.2013 și nr. DAS/A/12093 din 19 decembrie 2013, obligarea pârâtei să emită avizul care să confirme legalitatea operațiunii de reducere a capitalului social, în conformitate cu Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 2 din 03 octombrie 2013, și obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1543 din 16 mai 2014, Curtea a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată, și a respins acțiunea reclamantei SIF A. SA, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinței a declarat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta Societatea de Investiții Financiare A. SA, solicitând casarea, în parte, a hotărârii recurate și, rejudecându-se cauza în fond, respingerea acțiunii formulate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului, recurenta-pârât a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate

Susține recurenta-reclamantă, în esență, că soluția instanței este rezultatul interpretării și aplicării greșite a normelor și principiilor de drept material care reglementează aplicarea legii în timp și competențele organelor unei societăți comerciale în materia reducerii capitalului social prin răscumpărarea propriilor acțiuni.

Apreciază că, dacă soluția de respingere a excepției de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a fost corectă, atunci respingerea acțiunii pe fond este nelegală.

Arată că Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SIF A. SA din 23.04.1999 a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale, în temeiul acesteia fiind încheiat actul adițional la statutul societății, prin care a fost inserată, în actul constitutiv al societății, competența consiliului de administrație de a decide reducerea capitalului social. Modificările aduse prin acest act adițional au fost avizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (fosta Comisie a Valorilor Mobiliare) prin Decizia nr. 1106 din 21 mai 1999, fiind înregistrate și la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.

Aceste acte nu au fost contestate sau anulate de către vreo autoritate judecătorească, astfel că își produc efecte și sunt opozabile erga omnes, astfel că argumentul primei instanțe, că ar fi fost abrogate prin efectul legii, este greșit.

Astfel, prin Hotărârea Consiliului de Administrație al SIF A. nr. 2 din 03 octombrie 2013 s-a aprobat, de principiu, reducerea capitalului social prin răscumpărarea acțiunilor, respectiv numărul maxim de acțiuni ce urmau să fie răscumpărate, prețul minim și maxim de achiziție și durata programului. Prin Adresa nr. J/8910/A/24.10.2013, Autoritatea de Supraveghere Financiară a refuzat emiterea avizului de legalitate privind operațiunea de reducere a capitalului social.

A formulat contestație împotriva acestei adrese de refuz, însă, prin Adresa nr. DAS/A/12093 din 19 decembrie 2013, Autoritatea de Supraveghere Financiară a comunicat refuzul emiterii actului administrativ solicitat.

Apreciază recurenta-reclamantă că dispozițiile art. I pct. 62 din Legea nr. 441/2006, care a modificat art. 114 din Legea nr. 31/1990, în sensul că nu se mai prevede expres posibilitatea AGEA de a delega consiliului de administrație competența reducerii capitalului social, nu pot fi aplicate retroactiv, pentru că s-ar încălca principiul neretroactivității legii, consacrat de Constituție și de art. 6 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Instanța de fond în mod eronat a aplicat dispozițiile acestei legi unei situații născute anterior intrării sale în vigoare, modificând retroactiv Hotărârea AGEA din 23.04.1999 și actul adițional la statut.

Hotărârea AGEA din 23.04.1999 reprezintă un veritabil mandat, prin care un organ al societății comerciale a mandatat consiliul de administrație al societății să efectueze anumite operațiuni juridice în numele și pe seama societății comerciale, iar, prin hotărârea recurată, acest mandat valabil acordat a fost lipsit integral de efecte juridice de către prima instanță. De asemenea, în Legea nr. 441/2006 nu se prevede în mod expres obligația societăților comerciale de a-și modifica actele constitutive în conformitate cu dispozițiile de noutate.

Mai susține recurenta-reclamantă că hotărârea primei instanțe încalcă principiul respectării drepturilor câștigate, respectiv dreptul acționarilor societății de a delega consiliului de administrație competența de a decide reducerea capitalului social, și interpretează greșit dispozițiile Legii nr. 31/1990. Invocă, în susținerea acestor argumente, dispozițiile art. 69 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora interpretarea unor norme legale trebuie făcută cu respectarea drepturilor câștigate.

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului, ca nefundat.

Arată că respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii nu presupune, implicit, admiterea acțiunii în fond, pentru că instanța de fond a încadrat înscrisurile a căror anulare se solicită în categoria acrelor administrative asimilate, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Susține intimata-pârâtă, în esență, că invocarea de către recurentă a incidenței prevederilor art. 6 alin. (8) din Statutul SIF A. ca și temei pentru adoptarea hotărârii de reducere a capitalului social prin hotărâre a consiliului de administrație nu poate fi reținută, de vreme ce, urmare a modificărilor aduse Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006, aceste prevederi se consideră abrogate prin efectul legii.

Astfel, în speță, nu poate fi considerat refuz nejustificat de avizare a operațiunilor de reducere a capitalului social, această operațiune neîndeplinind condițiile legale.

De asemenea, nu se pot reține nici susținerile recurentei privind aplicarea retroactivă a dispozițiilor Legii nr. 441/2006, pentru că Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 2 din 03 octombrie 2013 de aprobare a reducerii capitalului social a fost emisă ulterior intrării în vigoare a acestei legi, trebuind să fie în concordanță cu dispozițiile legale.

Referitor la incidența prevederilor art. 69 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, față de care recurenta apreciază că interpretarea normelor legale trebuie făcută cu respectarea drepturilor câștigate, arată intimata-pârâtă că, prin prevederile statutare prevăzute la art. 6 alin. (8) din Statutul SIF A., consiliul de administrație nu a câștigat un drept propriu, ci o sarcină, o atribuție delegată de către Adunarea Generală a Acționarilor, care, prin Legea nr. 441/2006 de modificare a Legii nr. 31/1990, a fost retrasă.

În ceea ce privește solicitarea recurentei-reclamante de obligare la emiterea unui aviz care să confirme legalitatea operațiunii de reducere a capitalului social în conformitate cu Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 2 din 03 octombrie 2013, apreciază intimata că instanța de judecată nu o poate obliga la emiterea unui astfel de act, care ar fi contrar prevederilor legale, Consiliul de Administrație al SIF A. încercând să se substituie voinței acționarilor într-un domeniu în care legea în vigoare nu i-a oferit o delegare expresă.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 27 mai 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

În cauză, prin Hotărârea Consiliului de Administrație al SIF A. SA nr. 2 din 03 octombrie 2013, s-a aprobat reducerea capitalului social al societății prin răscumpărarea propriilor acțiuni, în temeiul art. 118 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, art. 207 alin. (1) lit. c) și art. 104 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 și art. 6 alin. (8) din Statutul SIF A.

Recurenta-reclamantă, prin Adresa nr. A-13637 din 14 octombrie 2013 a solicitat Autorității de Supraveghere Financiară emiterea unui aviz privind legalitatea operațiunii de reducere a capitalului social. Prin Adresa nr. J/8910 din 24 octombrie 2013, autoritatea a răspuns că, potrivit art. 113 din Legea nr. 31/1990 republicată, reducerea capitalului social, prin orice modalitate s-ar realiza, se poate lua numai prin organizarea unei Adunări Generale Extraordinare a Acționarilor.

Urmare a contestației recurentei împotriva adresei A.S.F., înregistrată sub nr. 16754 din 20 noiembrie 2013, autoritatea a emis Adresa nr. DAS/A/12093 din 19 decembrie 2013, prin care a refuzat emiterea avizului privind legalitatea operațiunii de reducere a capitalului social.

Recurenta-reclamantă a solicitat instanței de judecată anularea răspunsurilor formulate de Autoritatea de Supraveghere Financiară prin Adresele nr. J/8910/A/24.10.2013 și nr. DAS/A/12093 din 19 decembrie 2013 și obligarea autorității la emiterea avizului care să confirme legalitatea operațiunii de reducere a capitalului social, aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administrație al SIF A. nr. 2 din 03 octombrie 2013, apreciind că, potrivit art. 6 alin. (8) din Statut, consiliul de administrație a fost delegat de Adunarea Generală Extraordinară cu atribuții de reducere a capitalului social sau reîntregirea sa prin emisiune de noi acțiuni.

Modificarea Statutului, în ceea ce privește competența consiliului de administrație de a aproba reducerea capitalului social, s-a decis prin act adițional la Statut, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SIF A. SA din 23.04.1999 și autentificat sub nr. 1077 din 07 mai 1999 de B.N.P. B. din Arad.

Înalta Curte reține că, la data adoptării actului adițional invocat de recurentă, art. 114 din Legea nr. 31/1990 prevedea că exercițiul atribuțiilor menționate la art. 113 lit. b), c), f), g) și j) va putea fi delegat consiliului de administrație sau administratorului unic prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale extraordinare. Lit. f) a art. 113 cuprindea atribuțiile privind reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi acțiuni.

Ulterior, urmare a modificărilor legislative intervenite, Legea nr. 31/1990 nu mai prevedea în mod expres posibilitatea delegării consiliului de administrație cu atribuții de reducere a capitalului social. Astfel, atribuțiile privind reducerea capitalului, prevăzute la litera g) a art. 113, nu au mai fost prevăzute printre cele care puteau fi delegate consiliului de administrație.

De asemenea, potrivit art. 103

1

, introdus prin Legea nr. 441/2006, o societate poate să își răscumpere propriile acțiuni, direct sau prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, numai dacă există o hotărâre de autorizare a dobândirii adoptată de adunarea generală extraordinară, care va stabili condițiile aceste dobândiri.

Prin urmare, printre condițiile impuse societății pentru a-și dobândi propriile acțiuni, este și cea de acordare a autorizației în acest sens de către adunarea generală.

Nu se pot reține susținerile recurentei-reclamante, în sensul că Hotărârea AGEA din 23.04.1999 reprezintă un veritabil mandat, prin care un organ al societății comerciale a mandatat consiliul de administrație al societății să efectueze anumite operațiuni juridice în numele și pe seama societății comerciale.

Astfel, la data adoptării Hotărârii Consiliului de Administrație al SIF A. SA nr. 2 din 03 octombrie 2013 prin care s-a aprobat reducerea capitalului social al societății prin răscumpărarea propriilor acțiuni, hotărâre ulterioară Legii nr. 441/2006, mandatul acordat consiliului de administrație nu mai putea cuprinde atribuții care nu mai erau prevăzute în Legea nr. 31/1990, republicată, pentru că mandatul acordat nu putea cuprinde mai mult decât legea în vigoare.

Înalta Curte apreciază că prima instanță a reținut în mod întemeiat că, urmare a modificărilor aduse Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006, prevederile art. 6 alin. (8) al Statutului SIF A., referitoare la delegarea consiliului de administrație cu atribuții de reducere a capitalului social, au fost abrogate prin efectul legii.

Dispozițiile legale menționate anterior, care au modificat Legea nr. 31/1990, au instituit, în cazul societăților deținute public, o limitare a mandatului acordat administratorilor pentru încheierea unor acte juridice, inclusiv a actelor de administrare, de o anumită valoare și însemnătate, în sensul condiționării lor de existența unui acord prealabil al adunării generale extraordinare a acționarilor.

De asemenea, potrivit art. 218 alin. (3) C. civ., clauzele sau dispozițiile actului de constituire ori ale statutului, precum și hotărârile organelor statutare ale persoanei juridice care limitează sau lărgesc puterile conferite exclusiv de lege acestor organe sunt considerate nescrise, chiar dacă au fost publicate, context în care, urmare a modificărilor Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006, recurenta-reclamantă avea obligația modificării statutului conform normelor legale.

Astfel, nu se poate reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în mod corect apreciind instanța de fond că, prin actul constitutiv, nu se puteau conferi consiliului de administrație al societății competențe lărgite pe lângă cele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 31/1990, republicată.

4.2.2. Soluția instanței de recurs

Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea de Investiții Financiare A. SA împotriva sentinței civile nr. 1543 din 16 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2015.