ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 324/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 324/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 14 iunie 2011, reclamantele comuna Pietroasele și primăria comunei Pietroasele, județul Buzău au solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 44/31 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a județului Buzău până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare formulată împotriva Încheierii nr. VI 234/23 mai 2011 emisă de Curtea de Conturi a României.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că, prin Încheierea nr. VI 234/23 mai 2011 a Curții de Conturi a României a fost respinsă contestația lor împotriva măsurilor dispuse la punctele B7, B8, B11, B12 și B13 din Decizia nr. 44/31 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi Buzău, fiind menținute în mod nelegal măsurile referitoare la obligațiile sale de stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului creat prin plata unor drepturi salariale în sumă estimată de 19.634 RON, acordate personalului din învățământul preuniversitar, precum și calcularea majorărilor de întârziere aferente, de stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului creat prin acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al primăriei, precum și calcularea majorărilor de întârziere aferente, de stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului creat prin plata sporului de mobilitate unui număr de trei salariați și calcularea majorărilor de întârziere aferente, de stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului creat prin acordarea de tichete cadou personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic din cadrul celor trei unități de învățământ preuniversitar de pe raza comunei Pietroasele, precum și calcularea majorărilor de întârziere aferente, de stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului creat prin plata către S.C.
„G.C.” S.R.L. Buzău a situațiilor supraevaluate prin înscrierea unor cantități de lucrări mai mari decât cele efectiv executate și a unor contribuții aferente salariilor într-un procent mai mare decât cel legal, de stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului creat prin plata către S.C. „M.G.” S.R.L. Ploiești a unor lucrări neexecutate și diferențe cantitative la montarea scărilor și pasarelelor la obiectivul „construire și modernizare sistem alimentare cu apă în satele Dara, Pietroasa Mică și Pietroasele”, precum și calculul majorărilor de întârziere aferente. Prin executarea acestor măsuri nelegale, reclamantele au arătat că există riscul perturbării grave a activității instituției și plății unor sume care nu sunt datorate, nefiind stabilite sau verificate de specialiști în domeniu.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării prin încheierea din ședința publică de la 7 septembrie 2011, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ, prin derogare de la regula executării acestuia din oficiu. În privința cazului bine justificat, s-a apreciat că, susținerile reclamantelor privind dubiul asupra legalității actului administrativ nu pot fi reținute în accepțiunea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât aceste susțineri vizează în realitate motive de nelegalitate.
De asemenea, s-a considerat că nu se poate reține existența unei pagube iminente, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca un prejudiciu material, viitor și previzibil, deoarece prin actele administrative contestate s-a stabilit numai o valoare estimată pentru un eventual prejudiciu, cu obligația reclamantelor de a întreprinde măsurile necesare pentru stabilirea exactă a întinderii prejudiciului, astfel că nu există riscul perturbării grave a activității instituției. Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs reclamantele comuna Pietroasele și primăria comunei Pietroasele, prin primar, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată încheierea atacată, în sensul admiterii cererii lor de suspendare a executării actelor administrative.
Recurentele au susținut că în mod greșit s-a constatat prin încheierea atacată că nu a fost dovedită în cauză îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării Deciziei nr. 44/31 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a județului Buzău și Încheierii nr. VI 234/23 mai 2011 emisă de Curtea de Conturi a României. Recurentele au arătat că, din probele administrate în cauză rezultă existența unui caz bine justificat, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât măsurile dispuse la punctele B7 - B17 din Decizia nr. 44/31 decembrie 2010 sunt nelegale, fiind contrare prevederilor Legii nr. 215/2001, Legii nr. 550/2002, O.U.G.
nr. 37/2008, Legii nr. 84/1995 și clauzelor din convențiile încheiate cu agenți economici pentru lucrări de amenajare a curții interioare la Primăria comunei Pietroasele și pentru lucrări la obiectivul „Construire și modernizare sistem alimentare cu apă în satele Dara, Pietroasele și Pietroasa Mică”. Prin executarea acestor măsuri, s-a arătat că există riscul producerii unei pagube iminente, în sensul că, activitatea instituției va fi grav perturbată, ca urmare a necesității de a se formula în justiție, sau de a se iniția procedura de executare silită pentru recuperarea debitelor stabilite nelegal prin actele administrative contestate. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7 din aceeași lege a autorității publice emitentă a actului, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Instanța de fond a interpretat corect aceste dispoziții legale, constatând că recurentele nu au dovedit îndeplinirea condițiilor cumulative impuse pentru măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ.
Din motivarea cererii de chemare în judecată și din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existența unor cazuri bine justificate, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Apărările referitoare la îndeplinirea acestei prime condiții legale au fost corect calificate de prima instanță ca fiind motive de nelegalitate, care nu pot fi examinate decât pe fondul cauzei, în cadrul unei acțiuni în anulare a celor două acte administrative contestate. Măsura de suspendare a executării actelor administrative nu a fost justificată de recurente nici prin necesitatea de a se preveni producerea unei pagube iminente sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.
Judecătorul fondului a considerat în mod întemeiat că măsurile dispuse prin actele administrative contestate nu sunt susceptibile să afecteze activitatea recurentelor și să producă efecte grave, de natura celor expuse în motivarea cererii de suspendare, fără a fi fost administrate probe concludente în acest sens. Dimpotrivă, se constată că executarea măsurilor dispuse presupune verificarea și stabilirea în concret a valorii prejudiciului, iar pentru realizarea acestor obligații, reclamantele au posibilitatea să prezinte documente justificative și să formuleze apărări pentru a dovedi susținerile lor privind constatarea greșită de către intimate a unor abateri de la legalitate și regularitate.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a încheierii dată de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E: Respinge recursul declarat de Comuna Pietroasele prin Primar și de Primăria Comunei Pietroasele prin Primar, împotriva încheierii din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.