ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 324/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 324/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 iunie 2011,
reclamantele comuna Pietroasele și primăria comunei Pietroasele, județul Buzău
au solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 44/31 decembrie 2010 emisă de
Camera de Conturi a județului Buzău până la soluționarea definitivă și
irevocabilă a acțiunii în anulare formulată împotriva Încheierii nr. VI 234/23
mai 2011 emisă de Curtea de Conturi a României.
În motivarea cererii,
reclamantele au arătat că, prin Încheierea nr. VI 234/23 mai 2011 a Curții de
Conturi a României a fost respinsă contestația lor împotriva măsurilor dispuse
la punctele B7, B8, B11, B12 și B13 din Decizia nr. 44/31 decembrie 2010 emisă
de Camera de Conturi Buzău, fiind menținute în mod nelegal măsurile referitoare
la obligațiile sale de stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului creat
prin plata unor drepturi salariale în sumă estimată de 19.634 RON, acordate
personalului din învățământul preuniversitar, precum și calcularea majorărilor
de întârziere aferente, de stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului
creat prin acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al
primăriei, precum și calcularea majorărilor de întârziere aferente, de
stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului creat prin plata sporului de
mobilitate unui număr de trei salariați și calcularea majorărilor de întârziere
aferente, de stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului creat prin
acordarea de tichete cadou personalului didactic, didactic auxiliar și
nedidactic din cadrul celor trei unități de învățământ preuniversitar de pe
raza comunei Pietroasele, precum și calcularea majorărilor de întârziere
aferente, de stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului creat prin
plata către S.C. „G.C.” S.R.L. Buzău a situațiilor supraevaluate prin
înscrierea unor cantități de lucrări mai mari decât cele efectiv executate și a
unor contribuții aferente salariilor într-un procent mai mare decât cel legal,
de stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului creat prin plata către S.C.
„M.G.” S.R.L. Ploiești a unor lucrări neexecutate și diferențe cantitative la
montarea scărilor și pasarelelor la obiectivul „construire și modernizare
sistem alimentare cu apă în satele Dara, Pietroasa Mică și Pietroasele”, precum
și calculul majorărilor de întârziere aferente.
Prin executarea
acestor măsuri nelegale, reclamantele au arătat că există riscul perturbării
grave a activității instituției și plății unor sume care nu sunt datorate,
nefiind stabilite sau verificate de specialiști în domeniu.
Curtea de Apel
Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca
neîntemeiată cererea de suspendare a executării prin încheierea din ședința
publică de la 7 septembrie 2011, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea
executării actului administrativ, prin derogare de la regula executării
acestuia din oficiu.
În privința cazului
bine justificat, s-a apreciat că, susținerile reclamantelor privind dubiul asupra
legalității actului administrativ nu pot fi reținute în accepțiunea
dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât aceste
susțineri vizează în realitate motive de nelegalitate.
De asemenea, s-a
considerat că nu se poate reține existența unei pagube iminente, definită în
art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca un prejudiciu material,
viitor și previzibil, deoarece prin actele administrative contestate s-a
stabilit numai o valoare estimată pentru un eventual prejudiciu, cu obligația
reclamantelor de a întreprinde măsurile necesare pentru stabilirea exactă a
întinderii prejudiciului, astfel că nu există riscul perturbării grave a
activității instituției.
Împotriva acestei
încheieri, au declarat recurs reclamantele comuna Pietroasele și primăria
comunei Pietroasele, prin primar, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art.
304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată încheierea atacată, în
sensul admiterii cererii lor de suspendare a executării actelor administrative.
Recurentele au
susținut că în mod greșit s-a constatat prin încheierea atacată că nu a fost
dovedită în cauză îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14
alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării Deciziei nr.
44/31 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a județului Buzău și Încheierii
nr. VI 234/23 mai 2011 emisă de Curtea de Conturi a României.
Recurentele au arătat
că, din probele administrate în cauză rezultă existența unui caz bine
justificat, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr.
554/2004, întrucât măsurile dispuse la punctele B7 - B17 din Decizia nr. 44/31
decembrie 2010 sunt nelegale, fiind contrare prevederilor Legii nr. 215/2001,
Legii nr. 550/2002, O.U.G. nr. 37/2008, Legii nr. 84/1995 și clauzelor din
convențiile încheiate cu agenți economici pentru lucrări de amenajare a curții
interioare la Primăria comunei Pietroasele și pentru lucrări la obiectivul
„Construire și modernizare sistem alimentare cu apă în satele Dara, Pietroasele
și Pietroasa Mică”.
Prin executarea
acestor măsuri, s-a arătat că există riscul producerii unei pagube iminente, în
sensul că, activitatea instituției va fi grav perturbată, ca urmare a
necesității de a se formula în justiție, sau de a se iniția procedura de executare
silită pentru recuperarea debitelor stabilite nelegal prin actele
administrative contestate.
Analizând actele și
lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru
următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine
justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în
condițiile art. 7 din aceeași lege a autorității publice emitentă a actului,
persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea
executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă
a cauzei.
Instanța de fond a
interpretat corect aceste dispoziții legale, constatând că recurentele nu au
dovedit îndeplinirea condițiilor cumulative impuse pentru măsura provizorie de
suspendare a executării actului administrativ.
Din motivarea cererii
de chemare în judecată și din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existența
unor cazuri bine justificate, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din
Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept,
care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității
actului administrativ.
Apărările referitoare
la îndeplinirea acestei prime condiții legale au fost corect calificate de
prima instanță ca fiind motive de nelegalitate, care nu pot fi examinate decât
pe fondul cauzei, în cadrul unei acțiuni în anulare a celor două acte
administrative contestate.
Măsura de suspendare
a executării actelor administrative nu a fost justificată de recurente nici
prin necesitatea de a se preveni producerea unei pagube iminente sau
perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui
serviciu public, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr.
554/2004.
Judecătorul fondului
a considerat în mod întemeiat că măsurile dispuse prin actele administrative
contestate nu sunt susceptibile să afecteze activitatea recurentelor și să
producă efecte grave, de natura celor expuse în motivarea cererii de
suspendare, fără a fi fost administrate probe concludente în acest sens.
Dimpotrivă, se
constată că executarea măsurilor dispuse presupune verificarea și stabilirea în
concret a valorii prejudiciului, iar pentru realizarea acestor obligații,
reclamantele au posibilitatea să prezinte documente justificative și să
formuleze apărări pentru a dovedi susținerile lor privind constatarea greșită
de către intimate a unor abateri de la legalitate și regularitate.
Pentru considerentele
care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare
a încheierii dată de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)
C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge
prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul
declarat de Comuna Pietroasele prin Primar și de Primăria Comunei Pietroasele
prin Primar, împotriva încheierii din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel
Ploiești - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 ianuarie 2012.