ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1661/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Local Buzău, prin primarul Municipiului Buzău, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Buzău și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, anularea procesului-verbal de control financiar nr. RR/2009 (înregistrat în registrul unic de control sub nr. AA/2009), încheiat de reprezentanții Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și a deciziei nr. 53 din 12 februarie 2010 a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

S-a solicitat de asemenea, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, suspendarea actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. În ce privește condiția existenței unui caz bine justificat, reclamantul a arătat că a făcut dovada faptului că este doar garant al subîmprumutatului, iar beneficiarul direct al subîmprumutului și-a achitat integral ratele scadente și penalitățile de întârziere, neaflându-se în faza executării silite, ministerul contractant nefiind nevoit să achite către Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare dobânzi, penalități de întârziere. A mai susținut reclamantul că în baza O.G.

nr. 38/1997, aprobată prin Legea nr. 205/1997, România a contractat prin Ministerul Finanțelor Publice un împrumut extern de la Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare (B.E.R.D.), pentru a fi utilizat în scopul finanțării investiției „Dezvoltarea utilităților municipale-sisteme de încălzire”. Prin acordului de împrumut cu Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare s-a convenit ca Ministerul Finanțelor Publice să subîmprumute suma de 15,356 milioane dolari SUA către Regia Autonomă Municipală Buzău, în baza unui Acord de Împrumut Subsidiar și de Garanție (A.I.S.G.). Potrivit acestui acord, regia are calitatea de subîmprumutat, iar Consiliul Local al Municipiului Buzău, în calitate de autoritate locală coordonatoare a activității regiei, deține rolul de garant.

Regia Autonomă Municipală Buzău (R.A.M.) trebuia să asigure din surse proprii și să ramburseze ministerului serviciul datoriei externe. Astfel, Consiliul Local al Municipiului Buzău avea obligația ca anual, începând cu anul următor intrării în vigoare a acordului să prevadă în bugetul propriu, la capitolul Cheltuieli, ca poziție distinctă, un fond privind garantarea rambursării ratelor scadente la împrumutul subsidiar, precum și a plății dobânzilor și comisioanelor aferente acestuia, într-un cuantum de 10% din echivalentul în lei al obligațiilor de plată anuale ale regiei față de Ministerul Finanțelor Publice și de a vira sumele astfel constituite într-un cont distinct deschis la Trezorerie.

Pentru neconstituirea fondului de garantare la Trezorerie, reprezentanții ministerului au încheiat procesul-verbal de control financiar contestat prin acțiunea formulată, prin care au fost calculate și stabilite majorări de întârziere în cuantum de 783.303,07 RON pentru neconstituirea integrală a fondului de garantare în sumă totală de 233.779,62 RON. A apreciat reclamantul că activitatea de control financiar a statului exercitată asupra Consiliului a fost efectuată cu încălcarea competenței materiale a structurilor de control. Procesul-verbal de control și activitatea de control financiar s-au încheiat și derulat în baza Ordinului nr. 889/2005 al Ministerului Finanțelor Publice, ordin prin au fost aprobate Normele metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Pct. 4 din aceste norme prevede că selectarea agenților economici la care se efectuează controlul financiar și stabilirea duratei acestuia se fac cu respectarea strictă a prevederilor art. 10 și 11 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare, iar potrivit pct. 13 controlul financiar se efectuează la regii autonome, societăți naționale, companii naționale, societăți comerciale la care statul, direct sau printr-o instituție ori autoritate publică, are calitatea de acționar și la alți agenți economici.

A mai precizat reclamantul că, prin excepție, unitatea administrativ teritorială poate săvârși anumite fapte de comerț, fără a avea însă calitatea de comerciant și a solicitat a se avea în vedere faptul că obligațiile contractuale care derivă din Acordul de Împrumut Subsidiar și de Garanție nu aparțin Municipalității, ci Consiliului local, această ultimă entitate neavând personalitate juridică sau calitatea de agent economic, neputând fi astfel supusă unui control financiar arbitrar și neîntemeiat. Tocmai de aceea, a arătat reclamantul, semnătura primarului și de reprezentant al Consiliului local municipal, pe procesul-verbal de control, poartă mențiunea lipsei de competență a ministerului de a efectua acte de control financiar asupra Consiliului Local al Municipiului Buzău.

S-a mai precizat că la plângerea prealabilă formulată împotriva procesului-verbal de control financiar s-a răspuns de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în sensul că, în conformitate cu pct. 5.13 din H.G. nr. 1470/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 64/2007 privind datoria publică, ministerul urmărește modul în care beneficiarii finanțărilor rambursabile garantate de stat sau subîmprumutate constituie și asigură resursele de rambursare. Consiliul local nu este beneficiarul finanțărilor, ci este doar garant în acordul de împrumut subsidiar și de garanție, iar în caz de neexecutare a obligațiilor contractuale ale regiei, creditorul s-ar fi îndreptat împotriva Consiliului local care, la rândul său, ar fi putut invoca beneficiul de discuțiune.

Pe de altă parte, a arătat reclamantul, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 plângerea prealabilă se soluționează de către direcția din care face parte organul de control financiar al cărui act este atacat, printr-un compartiment special constituit, Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău fiind acea direcție din care face parte organul de control financiar emitent al actului contestat. Cu toate acestea, recursul său grațios a fost soluționat de o direcție financiară din București. Totodată, potrivit Legii nr. 30/1991, Ministerul Finanțelor Publice, în numele statului, efectuează controlul administrării și utilizării mijloacelor financiare ale organelor centrale și locale ale administrației de stat, precum și ale instituțiilor de stat și verifică respectarea reglementărilor financiare ale agenților economici.

În raport cu această prevedere, reclamantul a învederat că nu este agent economic și nici organ al administrației de stat, ci face parte din administrația publică locală, concept care permite colectivităților locale să-și soluționeze problemele proprii prin autorități administrative proprii. Pe fondul cauzei, reclamantul a precizat că Regia Autonomă Municipală a rambursat Ministerului Finanțelor Publice sumele aferente împrumutului, inclusiv dobânzi și comisioane, fără ca ministerul să suporte aceste sume din bugetul propriu în operațiunile de plată către Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare, situație în care se înregistrează un calcul dublu, suportat atât de Regia Autonomă Municipală, cât și de Consiliul Local al Municipiului Buzău, privind majorările de întârziere.

În atare condiții, a opinat reclamantul, majorările de întârziere ce îi sunt calculate și imputate au fost calculate eronat, atâta timp cât Regia Autonomă Municipală Buzău și-a achitat obligația principală, respectiv rata scadentă și accesoriile acesteia, respectiv penalitățile către minister, fără ca această ultimă instituție să fi fost nevoită să dispună măsurile prevăzute în Secțiunea 8.03, pct. b, c. S-a mai susținut că actul de control financiar este lovit de nulitate, Acordul de Împrumut Subsidiar și de Garanție prevăzând penalități de întârziere și nicidecum majorări de întârziere.

În mod eronat organul de control a calculat majorări și penalități de întârziere de la data plății ratei scadente până la următoarea rată scadentă; ratele scadente, dobânzile și comisioanele fiind achitate de către regie Ministerului Finanțelor Publice, în conformitate cu solicitările acestui minister și confirmate prin remiterea ordinelor de plată și a extraselor de cont către această instituție; ministerul de resort nu s-a îndreptat cu titlu executoriu asupra împrumutatului pentru obligațiile fiscale scadente și neachitate, iar ministerul și-a îndeplinit obligațiile contractuale către Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare din plățile efectuate de Regia Autonomă Municipală (R.A.M.) Buzău.

Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de suspendare atât în raport cu prevederile art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. cât și prin prisma art. 14 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, pârâta a opinat că nu există motive de anulare a actului contestat, prin procesul verbal de control financiar din 02 decembrie 2009, organul de control financiar stabilind în mod legal și corect majorări de întârziere în sumă de 783.303,07 RON asupra obligațiilor financiare reprezentând fond de garanție, care nu a fost constituit sau virat într-un cont distinct deschis la Trezoreria Buzău de către Consiliul Local al Municipiului Buzău. Pârâta Administrația Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, aducând aceleași argumente în sprijinul cererii sale.

La termenul din data de 30 septembrie 2010 reclamantul a solicitat să se ia act de renunțarea sa la soluționarea cererii de suspendarea executării actelor administrative în litigiu, instanța luând act de această renunțare. Prin sentința nr. 109 din 24 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Buzău, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

Instanța a dispus anularea în parte a procesului-verbal de control din 27 noiembrie 2009 întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și a deciziei nr. 53 din 12 februarie 2010 a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în sensul că majorările de întârziere datorate de reclamant pentru perioada 22 mai 2009 - 27 noiembrie 2009 sunt în sumă totală de 51.247,96 RON și nu de 783.303,07 RON, pentru neconstituirea fondului de garantare. Au fost obligați pârâții la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a apreciat neîntemeiate susținerile reclamantului în ce privește nulitatea actului de control, în sensul că actele administrative fiscale nu au fost întocmite de organul financiar competent.

S-a reținut cu privire la acest aspect că potrivit dispozițiilor art. 5 lit. b) și e) din Legea nr. 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare, Direcția generală a controlului financiar de stat din Ministerul Finanțelor și unitățile subordonate acesteia au ca atribuții să controleze utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiții de interes general, subvenționarea unor activități și produse și pentru alte destinații prevăzute de lege, îndeplinind și alte atribuții de control stabilite, potrivit legii, în sarcina Ministerului Finanțelor. Realizarea proiectului privind conservarea energiei termice este de interes general, atribuția legală de urmărire a modului în care beneficiarii finanțelor subîmprumutate constituie și asigură resursele de rambursare a finanțărilor rambursabile și de plată a dobânzilor și comisioanelor fiind prevăzută de pct. 5.13 din normele aprobate prin H.G.

nr. 1470/2007, prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată prin Legea nr. 109/2008. A mai apreciat instanța că organul de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Buzău ce a întocmit procesul verbal de control financiar din 27 noiembrie 2009 avea competența materială de a întocmi actul de control, reclamantul fiind garant în Acordul de Împrumutat Subsidiar și de Garanție din 3 octombrie 1997, deci parte contractantă; unitatea administrativ-teritorială, cu personalitate juridică, fiind reprezentată în raporturile cu celelalte instituții, persoane fizice sau juridice, de autoritatea executivă - primar sau de cea deliberativă - Consiliul Local, în speță, în acordul de împrumut subsidiar, Municipiul Buzău fiind reprezentat de Consiliul Local.

Relativ la decizia de soluționare a contestației formulate împotriva procesului verbal de control financiar s-a constatat că potrivit dispozițiilor art. 209 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., contestațiile formulate împotriva actelor de control financiar se soluționează de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, astfel încât nici susținerea reclamantului privitoare la acest aspect nu poate fi reținută.

Pe fondul cauzei s-a constatat că împotriva procesului verbal de control reclamantul a formulat contestație, soluționată prin decizia nr. 53 din 12 februarie 2010 a Ministerului Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, reținându-se că penalitățile de întârziere au fost calculate corect și legal pe perioada verificată, în baza prevederilor Secțiunii 8.01 și 8.02 din Acordul de Împrumut Subsidiar și de Garanție din 1997 și a art. 119 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind C. proc. fisc.

Totodată, din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat că Regia Autonomă Municipală Buzău, beneficiara împrumutului acordat prin Acordul de Împrumut Subsidiar și de Garanție, a achitat ratele datorate către Ministerul de Finanțe în sumă totală de 37.976.653,32 RON, suma de 8.423.329,85 RON aferentă ratelor scadente în 10 noiembrie 2004, 10 mai 2005 și 10 noiembrie 2005 fiind scutită la plată în baza O.U.G. nr. 128/2006 privind unele măsuri pentru diminuarea arieratelor bugetare, rămânând un rest de plată de 1.356.795,99 RON la data de 27 noiembrie 2009. Pentru neachitarea la termenele scadente a obligațiilor de plată Regia Autonomă Municipală Buzău datora penalități pe perioada menționată în sumă totală de 2.017.957,60 RON, achitate până la data de 27 noiembrie 2009. Judecătorul fondului a apreciat că pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău a contestat în mod neîntemeiat aplicarea scutirilor prevăzute de O.U.G.

nr. 128/2006, în raport cu prevederile art. 1 din actul normativ, respectiv cu poziția 31 din Anexa la Ordonanța de Urgență. Totodată, în calitatea sa de garant al împrumutului acordat Regiei, reclamantul avea obligația de constituire a fondului de garantare, Secțiunea 8.02 din Acordul de Împrumut Subsidiar și de Garanție prevăzând calcularea și datorarea de penalități de întârziere în caz de neconstituire a fondului de garantare. Sub acest aspect s-a reținut că din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că fondul de garantare neconstituit de către Consiliul Local Buzău este în sumă de 259.882,72 RON, ce ar fi trebuit constituit la data de 10 mai 2009, respectiv 233.779,64 RON ce ar fi trebuit constituit la data de 10 noiembrie 2009 pe perioada 22 mai 2009 - 27 noiembrie 2009, fond ce s-a calculat având în vedere ratele achitate din împrumutul acordat și penalitățile datorate de către Regia Autonomă Municipală Buzău, beneficiara împrumutului.

Totodată, penalitățile datorate de către reclamant pentru neconstituirea anuală a fondului de garantare pe perioada 22 mai 2009 - 27 noiembrie 2009, potrivit Acordului de Împrumut Subsidiar și de Garanție, sunt în cuantum de 51.247,96 RON, penalității aferente obligațiilor fiscale din perioada supusă verificării, egale cu cele prevăzută pentru neplata obligațiilor către bugetul de stat, conform O.G. nr. 92/2003. Din răspunsul la obiecțiunile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, întocmit de același expert, rezultă că aceste penalități în cuantum de 51.247,96 RON au fost determinate ținând cont de prevederile Acordului de Împrumut Subsidiar și de Garanție, secțiunea 8.01 și 8.02 și de art. 120 alin. (7) din O.U.G.

nr. 92/2003, pentru perioada supusă verificării și sunt datorate de Consiliul Local pentru neconstituirea anuală a fondului de garantare, în cotă de 10% din obligațiile anuale ale Regiei către Ministerul Finanțelor, dacă prevederile acestei secțiuni sunt interpretate ca fiind o sancțiune suplimentară în raport cu penalitățile deja plătite de către Regia Autonomă Municipală Buzău, beneficiara împrumutului acordat prin Acordul de Împrumut Subsidiar și de Garanție. Dacă penalitățile se percep o singură dată, expertul a constatat că penalitățile pentru neîndeplinirea în termen a obligațiilor de plată au fost achitate de Regia Autonomă Municipală Buzău și nu mai trebuie achitate și de către garant.

Sub acest aspect prima instanță a apreciat că prin Acordul de Împrumut Subsidiar și de Garanție reclamantul Consiliul Local al Municipiului Buzău în calitatea sa de garant - autoritate locală coordonatoare a activității regiei - și-a asumat obligații distincte de cele ale subîmprumutatului - Regia Autonomă a Mun. Buzău (R.A.M.), conform secțiunii 7.01, iar pentru neexecutarea corespunzătoare a acestora se percep penalități, potrivit secțiunii 8.01 din același acord, astfel încât chiar dacă Regia Autonomă Municipală Buzău a plătit penalități de întârziere, penalitățile privesc neîndeplinirea obligațiilor asumate de subîmprumutat, fără a afecta obligația de plată a penalităților de întârziere pentru neîndeplinirea obligațiilor principale ale reclamantului.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamantul Consiliul Local al Municipiului Buzău, prin Primar cât și pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală. În ceea ce privește recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Buzău, instanța de control judiciar constată că acesta este tardiv, fiind formulat cu depășirea termenului legal prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ., având în vedere data comunicării hotărârii atacate 2 mai 2011, astfel cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe dovada de primire a comunicării hotărârii și data înregistrării recursului la Curtea de Apel Ploiești, respectiv 23 mai 2011. Astfel fiind, recursul formulat cu nerespectarea termenului legal imperativ, urmează a fi respins ca tardiv introdus.

În ceea ce privește recursurile declarate de recurenții-pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ., se susține în esență că, în mod greșit instanța de fond a anulat în parte procesul-verbal de control din 27 noiembrie 2009 întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și decizia nr. 53 din 12 februarie 2010 emisă de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în sensul că majorările de întârziere datorate de reclamant pentru perioada 22 mai 2009 - 27 noiembrie 2009 sunt în sumă totală de 51.247,96 RON și nu de 783.303,07 RON, astfel cum s-a stabilit prin actul de control, pentru neconstituirea fondului de garantare.

Astfel, susțin recurenții că deși instanța de fond a reținut că reclamantul, în calitate de garant al împrumutului acordat avea obligația de constituire a fondului de garanție și în caz de neîndeplinire a acestei obligații, în conformitate cu prevederile Secțiunii 2 din Acordul de Împrumut Subsidiar și de Garanție datora penalități de întârziere, totuși în mod eronat prin hotărârea pronunțată a constatat că majorările datorate pentru perioada 22 mai 2009 - 27 noiembrie 2009 sunt în sumă totală de 51.247,96 RON, ignorând aprecierile expertului contabil potrivit cărora suma datorată este în cuantum de 432.306,76 RON, dacă prevederile Secțiunii 8.02 sunt interpretate ca fiind o sancțiune suplimentară, în raport cu penalitățile deja plătite de Regia Autonomă Municipală Buzău.

Totodată recurenții au criticat sentința atacată și în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 RON către reclamantă, susținând că în mod neîntemeiat instanța de fond a considerat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ., deși cererea de chemare în garanție a fost admisă, în parte, de către instanța de fond. Astfel, consideră recurenții că în cauză nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ. întrucât partea care a pierdut procesul trebuia să se afle în culpă procesuală sau prin atitudinea sa în cursul procesului să fi determinat aceste cheltuieli, ceea ce nu s-a dovedit în cauză și în consecință au susținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., solicitând modificarea sentinței recurate și cu privire la acest capăt de cerere. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt nefondate.

Aspectul aflat în litigiu în cauza de față vizează aplicarea sancțiunilor prevăzute de Acordul de Împrumut Subsidiar și de Garanție (A.I.S.G.) încheiat la data de 3 octombrie 1997 între Ministerul Economiei și Finanțelor, Regia Autonomă Municipală Buzău și Consiliul Local Buzău, respectiv calcularea și stabilirea penalităților datorate de intimatul-reclamant Consiliul Local al Municipiului Buzău în calitate de garant al Regiei Autonome Municipale Buzău pentru subîmprumutul în valoare de 15.356 milioane dolari SUA acordat de către Ministerul Finanțelor Publice în cadrul împrumutului extern contractat de la Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare (B.E.R.D.), subîmprumut care urma a fi utilizat în scopul finanțării investiției „Dezvoltarea utilităților municipale - sisteme de încălzire”.

Potrivit acordului, respectiv Secțiune 7.01 intitulată - Alte Angajamente și Garanții, Consiliul Local avea obligația ca anual că creeze și să mențină un Fond de garanție începând cu anul următor intrării în vigoare a Acordului de Împrumut Subsidiar și de Garanție și până la data rambursării împrumutului, fondul privind „garantarea rambursării ratelor scadente la împrumutul subsidiar precum și a plății dobânzilor și comisioanelor aferente acestuia”. În conformitate cu art. VII din Acordul de Împrumut Subsidiar și de Garanție, Secțiunea 8.01 (a) pentru neîndeplinirea în termen a obligațiilor de plată și a obligației privind constituirea fondului de risc și de garanție, care fac obiectul acordului, regia și consiliul local vor plăti o penalizare pe fiecare zi de întârziere egală cu cea percepută pentru neplata obligațiilor către bugetul de stat, conform legislației în vigoare, aplicată asupra valorii obligațiilor de plată neachitate în termen.

Potrivit Secțiunii 8.02 prin același acord se prevede că pentru neconstituirea integrală a fondului de garantare conform prevederilor Secțiunii 7.01, Ministerul Finanțelor va calcula și va percepe de la Consiliul local, penalități corespunzătoare la suma neconstituită pentru fondul de garantare, de la data scadenței de plată a Ministerului Finanțelor către Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare. Din perspectiva acestor prevederi ale Acordului de Împrumut Subsidiar și de Garanție cât și a dispozițiilor legale prevăzute de art. 120 C. proc.

fisc., precum și a concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, ca și a răspunsului expertului la obiecțiunile formulate de intimați, instanța de control judiciar constată că, în mod corect a fost omologat și însușit de către instanța de fond reținându-se că suma datorată cu titlu de penalități de întârziere pentru neconstituirea anuală a fondului de garantare pe perioada 22 mai 2009 - 27 noiembrie 2009 stabilită în sarcina Consiliului Local Buzău, în cota de 10% din obligațiile anuale ale Regiei către Ministerul Finanțelor este de 51.247 RON. Astfel fiind, Înalta Curte constată că soluția de admitere în parte a acțiunii formulate de reclamantul Consiliul Local Buzău și de anulare în parte a procesului-verbal de control din 27 noiembrie 2009 și a deciziei nr. 53 din 12 februarie 2010 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, este legală și temeinică.

În ceea ce privește criticile recurenților cu privire la obligarea la plata sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuielile de judecată constând în onorariu de expert nu pot fi reținute, în raport de dispozițiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, judecătorii nu pot micșora cheltuielile privind plata experților. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că sentința instanței de fond este legală și temeinică neexistând motive legale pentru modificarea sau casarea acesteia, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile formulate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca nefondate.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul Consiliul Local Buzău, acesta urmează a fi respins ca tardiv formulat, pentru motivele expuse anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, în nume propriu și în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor împotriva sentinței nr. 109 din 24 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Buzău, prin Primarul Municipiului Buzău, împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 martie 2012.