ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1661/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1661/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul

Local Buzău, prin primarul Municipiului Buzău, a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtele Agenția de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice

a Județului Buzău și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală

de Soluționare a Contestațiilor, anularea procesului-verbal de control financiar

nr. RR/2009 (înregistrat în registrul unic de control sub

nr. AA/2009), încheiat de reprezentanții Agenției

Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău

și a deciziei nr. 53 din 12 februarie 2010 a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

S-a solicitat de asemenea, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, suspendarea actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei.

În ce privește condiția

existenței unui caz bine justificat, reclamantul a arătat că a făcut dovada faptului

că este doar garant al subîmprumutatului, iar beneficiarul direct al subîmprumutului

și-a achitat integral ratele scadente și penalitățile de întârziere, neaflându-se

în faza executării silite, ministerul contractant nefiind nevoit să achite către

Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare dobânzi, penalități de întârziere.

A mai susținut reclamantul

că în baza O.G. nr. 38/1997, aprobată prin Legea nr. 205/1997, România a contractat

prin Ministerul Finanțelor Publice un împrumut extern de la Banca Europeană de Reconstrucție

și Dezvoltare (B.E.R.D.), pentru a fi utilizat în scopul finanțării investiției

„Dezvoltarea utilităților municipale-sisteme de încălzire”. Prin acordului de împrumut

cu Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare s-a convenit ca Ministerul Finanțelor

Publice să subîmprumute suma de 15,356 milioane dolari SUA către Regia Autonomă

Municipală Buzău, în baza unui Acord de Împrumut Subsidiar și de Garanție (A.I.S.G.).

Potrivit acestui acord, regia are calitatea de subîmprumutat, iar Consiliul Local

al Municipiului Buzău, în calitate de autoritate locală coordonatoare a activității

regiei, deține rolul de garant. Regia Autonomă Municipală Buzău (R.A.M.) trebuia

să asigure din surse proprii și să ramburseze ministerului serviciul datoriei externe.

Astfel, Consiliul Local

al Municipiului Buzău avea obligația ca anual, începând cu anul următor intrării

în vigoare a acordului să prevadă în bugetul propriu, la capitolul Cheltuieli, ca

poziție distinctă, un fond privind garantarea rambursării ratelor scadente la împrumutul

subsidiar, precum și a plății dobânzilor și comisioanelor aferente acestuia, într-un

cuantum de 10% din echivalentul în lei al obligațiilor de plată anuale ale regiei

față de Ministerul Finanțelor Publice și de a vira sumele astfel constituite într-un

cont distinct deschis la Trezorerie.

Pentru neconstituirea

fondului de garantare la Trezorerie, reprezentanții ministerului au încheiat procesul-verbal

de control financiar contestat prin acțiunea formulată, prin care au fost calculate

și stabilite majorări de întârziere în cuantum de 783.303,07 RON pentru neconstituirea

integrală a fondului de garantare în sumă totală de 233.779,62 RON.

A apreciat reclamantul

că activitatea de control financiar a statului exercitată asupra Consiliului a fost

efectuată cu încălcarea competenței materiale a structurilor de control.

Procesul-verbal de control

și activitatea de control financiar s-au încheiat și derulat în baza Ordinului

nr. 889/2005 al Ministerului Finanțelor Publice, ordin prin au fost aprobate Normele

metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului

Finanțelor Publice.

Pct. 4 din aceste norme

prevede că selectarea agenților economici la care se efectuează controlul financiar

și stabilirea duratei acestuia se fac cu respectarea strictă a prevederilor

art. 10 și 11 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului

financiar și a Gărzii financiare, iar potrivit pct. 13 controlul financiar se efectuează

la regii autonome, societăți naționale, companii naționale, societăți comerciale

la care statul, direct sau printr-o instituție ori autoritate publică, are calitatea

de acționar și la alți agenți economici.

A mai precizat reclamantul

că, prin excepție, unitatea administrativ teritorială poate săvârși anumite fapte

de comerț, fără a avea însă calitatea de comerciant și a solicitat a se avea în

vedere faptul că obligațiile contractuale care derivă din Acordul de Împrumut Subsidiar

și de Garanție nu aparțin Municipalității, ci Consiliului local, această ultimă

entitate neavând personalitate juridică sau calitatea de agent economic, neputând

fi astfel supusă unui control financiar arbitrar și neîntemeiat.

Tocmai de aceea, a arătat

reclamantul, semnătura primarului și de reprezentant al Consiliului local municipal,

pe procesul-verbal de control, poartă mențiunea lipsei de competență a ministerului

de a efectua acte de control financiar asupra Consiliului Local al Municipiului

Buzău.

S-a mai precizat că la

plângerea prealabilă formulată împotriva procesului-verbal de control financiar

s-a răspuns de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în sensul

că, în conformitate cu pct. 5.13 din H.G. nr. 1470/2007 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 64/2007 privind datoria publică, ministerul

urmărește modul în care beneficiarii finanțărilor rambursabile garantate de stat

sau subîmprumutate constituie și asigură resursele de rambursare.

Consiliul local nu este

beneficiarul finanțărilor, ci este doar garant în acordul de împrumut subsidiar

și de garanție, iar în caz de neexecutare a obligațiilor contractuale ale regiei,

creditorul s-ar fi îndreptat împotriva Consiliului local care, la rândul său, ar

fi putut invoca beneficiul de discuțiune.

Pe de altă parte, a arătat

reclamantul, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 plângerea prealabilă se soluționează

de către direcția din care face parte organul de control financiar al cărui act

este atacat, printr-un compartiment special constituit, Direcția Generală a Finanțelor

Publice Buzău fiind acea direcție din care face parte organul de control financiar

emitent al actului contestat. Cu toate acestea, recursul său grațios a fost soluționat

de o direcție financiară din București.

Totodată, potrivit Legii

nr. 30/1991, Ministerul Finanțelor Publice, în numele statului, efectuează controlul

administrării și utilizării mijloacelor financiare ale organelor centrale și locale

ale administrației de stat, precum și ale instituțiilor de stat și verifică respectarea

reglementărilor financiare ale agenților economici.

În raport cu această prevedere,

reclamantul a învederat că nu este agent economic și nici organ al administrației

de stat, ci face parte din administrația publică locală, concept care permite colectivităților

locale să-și soluționeze problemele proprii prin autorități administrative proprii.

Pe fondul cauzei, reclamantul

a precizat că Regia Autonomă Municipală a rambursat Ministerului Finanțelor Publice

sumele aferente împrumutului, inclusiv dobânzi și comisioane, fără ca ministerul

să suporte aceste sume din bugetul propriu în operațiunile de plată către Banca

Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare, situație în care se înregistrează un calcul

dublu, suportat atât de Regia Autonomă Municipală, cât și de Consiliul Local al

Municipiului Buzău, privind majorările de întârziere.

În atare condiții, a opinat

reclamantul, majorările de întârziere ce îi sunt calculate și imputate au fost calculate

eronat, atâta timp cât Regia Autonomă Municipală Buzău și-a achitat obligația principală,

respectiv rata scadentă și accesoriile acesteia, respectiv penalitățile către minister,

fără ca această ultimă instituție să fi fost nevoită să dispună măsurile prevăzute

în Secțiunea 8.03, pct. b, c.

S-a mai susținut că actul

de control financiar este lovit de nulitate, Acordul de Împrumut Subsidiar și

de Garanție prevăzând penalități de întârziere și nicidecum majorări de întârziere.

În mod eronat organul de control a calculat majorări și penalități de întârziere

de la data plății ratei scadente până la următoarea rată scadentă; ratele scadente,

dobânzile și comisioanele fiind achitate de către regie Ministerului Finanțelor

Publice, în conformitate cu solicitările acestui minister și confirmate prin remiterea

ordinelor de plată și a extraselor de cont către această instituție; ministerul

de resort nu s-a îndreptat cu titlu executoriu asupra împrumutatului pentru obligațiile

fiscale scadente și neachitate, iar ministerul și-a îndeplinit obligațiile contractuale

către Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare din plățile efectuate de Regia

Autonomă Municipală (R.A.M.) Buzău.

Pârâta Direcția Generală

a Finanțelor Publice Buzău a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii

de suspendare atât în raport cu prevederile art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. cât

și prin prisma art. 14 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, pârâta a opinat

că nu există motive de anulare a actului contestat, prin procesul verbal de control

financiar din 02 decembrie 2009, organul de control financiar stabilind în mod legal

și corect majorări de întârziere în sumă de 783.303,07 RON asupra obligațiilor financiare

reprezentând fond de garanție, care nu a fost constituit sau virat într-un cont

distinct deschis la Trezoreria Buzău de către Consiliul Local al Municipiului Buzău.

Pârâta Administrația Națională

de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

ca neîntemeiată a acțiunii, aducând aceleași argumente în sprijinul cererii sale.

La termenul din data de

30 septembrie 2010 reclamantul a solicitat să se ia act de renunțarea sa la soluționarea

cererii de suspendarea executării actelor administrative în litigiu, instanța luând

act de această renunțare.

Prin sentința nr. 109

din 24 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Local al Municipiului Buzău, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Administrare

Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor. Instanța a dispus anularea

în parte a procesului-verbal de control din 27 noiembrie 2009 întocmit de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Buzău și a deciziei nr. 53 din 12 februarie 2010 a

Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală de Soluționare a Contestațiilor, în sensul că majorările de întârziere

datorate de reclamant pentru perioada 22 mai 2009 - 27 noiembrie 2009 sunt în sumă

totală de 51.247,96 RON și nu de 783.303,07 RON, pentru neconstituirea fondului

de garantare. Au fost obligați pârâții la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de

judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a apreciat neîntemeiate susținerile reclamantului în ce

privește nulitatea actului de control, în sensul că actele administrative fiscale

nu au fost întocmite de organul financiar competent.

S-a reținut cu privire

la acest aspect că potrivit dispozițiilor art. 5 lit. b) și e) din Legea nr. 30/1991

privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare,

Direcția generală a controlului financiar de stat din Ministerul Finanțelor și unitățile

subordonate acesteia au ca atribuții să controleze utilizarea fondurilor acordate

de stat pentru realizarea de investiții de interes general, subvenționarea unor

activități și produse și pentru alte destinații prevăzute de lege, îndeplinind și

alte atribuții de control stabilite, potrivit legii, în sarcina Ministerului Finanțelor.

Realizarea proiectului

privind conservarea energiei termice este de interes general, atribuția legală de

urmărire a modului în care beneficiarii finanțelor subîmprumutate constituie și

asigură resursele de rambursare a finanțărilor rambursabile și de plată a dobânzilor

și comisioanelor fiind prevăzută de pct. 5.13 din normele aprobate prin H.G.

nr. 1470/2007, prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a O.U.G.

nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată prin Legea nr. 109/2008.

A mai apreciat instanța

că organul de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Buzău ce

a întocmit procesul verbal de control financiar din 27 noiembrie 2009 avea competența

materială de a întocmi actul de control, reclamantul fiind garant în Acordul de

Împrumutat Subsidiar și de Garanție din 3 octombrie 1997, deci parte contractantă;

unitatea administrativ-teritorială, cu personalitate juridică, fiind reprezentată

în raporturile cu celelalte instituții, persoane fizice sau juridice, de autoritatea

executivă - primar sau de cea deliberativă - Consiliul Local, în speță, în acordul

de împrumut subsidiar, Municipiul Buzău fiind reprezentat de Consiliul Local.

Relativ la decizia de

soluționare a contestației formulate împotriva procesului verbal de control financiar

s-a constatat că potrivit dispozițiilor art. 209 alin. (1) lit. b) din O.G. nr.

92/2003 privind C. proc. fisc., contestațiile formulate împotriva actelor de control

financiar se soluționează de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor

din cadrul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală,

astfel încât nici susținerea reclamantului privitoare la acest aspect nu poate fi

reținută.

Pe fondul cauzei s-a constatat

că împotriva procesului verbal de control reclamantul a formulat contestație, soluționată

prin decizia nr. 53 din 12 februarie 2010 a Ministerului Finanțelor Publice – Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor,

reținându-se că penalitățile de întârziere au fost calculate corect și legal pe

perioada verificată, în baza prevederilor Secțiunii 8.01 și 8.02 din Acordul de

Împrumut Subsidiar și de Garanție din 1997 și a art. 119 alin. (1) din O.G. nr.

92/2003, republicată, privind C. proc. fisc.

Totodată, din raportul

de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat că Regia Autonomă Municipală

Buzău, beneficiara împrumutului acordat prin Acordul de Împrumut Subsidiar și

de Garanție, a achitat ratele datorate către Ministerul de Finanțe în sumă totală

de 37.976.653,32 RON, suma de 8.423.329,85 RON aferentă ratelor scadente în 10

noiembrie 2004, 10 mai 2005 și 10 noiembrie 2005 fiind scutită la plată în baza

O.U.G. nr. 128/2006 privind unele măsuri pentru diminuarea arieratelor bugetare,

rămânând un rest de plată de 1.356.795,99 RON la data de 27 noiembrie 2009. Pentru

neachitarea la termenele scadente a obligațiilor de plată Regia Autonomă Municipală

Buzău datora penalități pe perioada menționată în sumă totală de 2.017.957,60 RON,

achitate până la data de 27 noiembrie 2009.

Judecătorul fondului a

apreciat că pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău a contestat în mod

neîntemeiat aplicarea scutirilor prevăzute de O.U.G. nr. 128/2006, în raport cu

prevederile art. 1 din actul normativ, respectiv cu poziția 31 din Anexa la Ordonanța

de Urgență.

Totodată, în calitatea

sa de garant al împrumutului acordat Regiei, reclamantul avea obligația de constituire

a fondului de garantare, Secțiunea 8.02 din Acordul de Împrumut Subsidiar și de

Garanție prevăzând calcularea și datorarea de penalități de întârziere în caz de

neconstituire a fondului de garantare.

Sub acest aspect s-a reținut

că din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că fondul de garantare

neconstituit de către Consiliul Local Buzău este în sumă de 259.882,72 RON, ce ar

fi trebuit constituit la data de 10 mai 2009, respectiv 233.779,64 RON ce ar fi

trebuit constituit la data de 10 noiembrie 2009 pe perioada 22 mai 2009 - 27

noiembrie 2009, fond ce s-a calculat având în vedere ratele achitate din împrumutul

acordat și penalitățile datorate de către Regia Autonomă Municipală Buzău, beneficiara

împrumutului. Totodată, penalitățile datorate de către reclamant pentru neconstituirea

anuală a fondului de garantare pe perioada 22 mai 2009 - 27 noiembrie 2009, potrivit

Acordului de Împrumut Subsidiar și de Garanție, sunt în cuantum de 51.247,96 RON,

penalității aferente obligațiilor fiscale din perioada supusă verificării, egale

cu cele prevăzută pentru neplata obligațiilor către bugetul de stat, conform O.G.

nr. 92/2003.

Din răspunsul la obiecțiunile

formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, întocmit de același expert,

rezultă că aceste penalități în cuantum de 51.247,96 RON au fost determinate ținând

cont de prevederile Acordului de Împrumut Subsidiar și de Garanție, secțiunea 8.01

și 8.02 și de art. 120 alin. (7) din O.U.G. nr. 92/2003, pentru perioada supusă

verificării și sunt datorate de Consiliul Local pentru neconstituirea anuală a fondului

de garantare, în cotă de 10% din obligațiile anuale ale Regiei către Ministerul

Finanțelor, dacă prevederile acestei secțiuni sunt interpretate ca fiind o sancțiune

suplimentară în raport cu penalitățile deja plătite de către Regia Autonomă Municipală

Buzău, beneficiara împrumutului acordat prin Acordul de Împrumut Subsidiar și

de Garanție. Dacă penalitățile se percep o singură dată, expertul a constatat că

penalitățile pentru neîndeplinirea în termen a obligațiilor de plată au fost achitate

de Regia Autonomă Municipală Buzău și nu mai trebuie achitate și de către garant.

Sub acest aspect prima

instanță a apreciat că prin Acordul de Împrumut Subsidiar și de Garanție reclamantul

Consiliul Local al Municipiului Buzău în calitatea sa de garant - autoritate locală

coordonatoare a activității regiei - și-a asumat obligații distincte de cele ale

subîmprumutatului - Regia Autonomă a Mun. Buzău (R.A.M.), conform secțiunii 7.01,

iar pentru neexecutarea corespunzătoare a acestora se percep penalități, potrivit

secțiunii 8.01 din același acord, astfel încât chiar dacă Regia Autonomă Municipală

Buzău a plătit penalități de întârziere, penalitățile privesc neîndeplinirea obligațiilor

asumate de subîmprumutat, fără a afecta obligația de plată a penalităților de întârziere

pentru neîndeplinirea obligațiilor principale ale reclamantului.

Împotriva acestei sentințe

au formulat recurs atât reclamantul Consiliul Local al Municipiului Buzău, prin

Primar cât și pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, respectiv Agenția

Națională de Administrare Fiscală.

În ceea ce privește recursul

declarat de Consiliul Local al Municipiului Buzău, instanța de control judiciar

constată că acesta este tardiv, fiind formulat cu depășirea termenului legal prevăzut

de dispozițiile art. 301 C. proc. civ., având în vedere data comunicării hotărârii

atacate 2 mai 2011, astfel cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe dovada de

primire a comunicării hotărârii și data înregistrării recursului la Curtea de Apel

Ploiești, respectiv 23 mai 2011.

Astfel fiind, recursul

formulat cu nerespectarea termenului legal imperativ, urmează a fi respins ca tardiv

introdus.

În ceea ce privește recursurile

declarate de recurenții-pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și Agenția

Națională de Administrare Fiscală, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și

304

1

C. proc. civ., se susține în esență că, în mod greșit instanța de

fond a anulat în parte procesul-verbal de control din 27 noiembrie 2009 întocmit

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și decizia nr. 53 din 12

februarie 2010 emisă de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor

din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în sensul că majorările de

întârziere datorate de reclamant pentru perioada 22 mai 2009 - 27 noiembrie 2009

sunt în sumă totală de 51.247,96 RON și nu de 783.303,07 RON, astfel cum s-a stabilit

prin actul de control, pentru neconstituirea fondului de garantare.

Astfel, susțin recurenții

că deși instanța de fond a reținut că reclamantul, în calitate de garant al împrumutului

acordat avea obligația de constituire a fondului de garanție și în caz de neîndeplinire

a acestei obligații, în conformitate cu prevederile Secțiunii 2 din Acordul de

Împrumut Subsidiar și de Garanție datora penalități de întârziere, totuși în mod

eronat prin hotărârea pronunțată a constatat că majorările datorate pentru perioada

22 mai 2009 - 27 noiembrie 2009 sunt în sumă totală de 51.247,96 RON, ignorând aprecierile

expertului contabil potrivit cărora suma datorată este în cuantum de 432.306,76

RON, dacă prevederile Secțiunii 8.02 sunt interpretate ca fiind o sancțiune suplimentară,

în raport cu penalitățile deja plătite de Regia Autonomă Municipală Buzău.

Totodată recurenții au

criticat sentința atacată și în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată

în sumă de 3.000 RON către reclamantă, susținând că în mod neîntemeiat instanța

de fond a considerat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 C. proc.

civ., deși cererea de chemare în garanție a fost admisă, în parte, de către instanța

de fond.

Astfel, consideră recurenții

că în cauză nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ. întrucât

partea care a pierdut procesul trebuia să se afle în culpă procesuală sau prin atitudinea

sa în cursul procesului să fi determinat aceste cheltuieli, ceea ce nu s-a dovedit

în cauză și în consecință au susținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 274 alin. (3) C. proc. civ., solicitând modificarea sentinței recurate și cu

privire la acest capăt de cerere.

Analizând sentința atacată,

în raport de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în cauză, cât

și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile

formulate în cauză sunt nefondate.

Aspectul aflat în litigiu

în cauza de față vizează aplicarea sancțiunilor prevăzute de Acordul de Împrumut

Subsidiar și de Garanție (A.I.S.G.) încheiat la data de 3 octombrie 1997 între Ministerul

Economiei și Finanțelor, Regia Autonomă Municipală Buzău și Consiliul Local Buzău,

respectiv calcularea și stabilirea penalităților datorate de intimatul-reclamant

Consiliul Local al Municipiului Buzău în calitate de garant al Regiei Autonome Municipale

Buzău pentru subîmprumutul în valoare de 15.356 milioane dolari SUA acordat de către

Ministerul Finanțelor Publice în cadrul împrumutului extern contractat de la Banca

Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare (B.E.R.D.), subîmprumut care urma a fi

utilizat în scopul finanțării investiției „Dezvoltarea utilităților municipale -

sisteme de încălzire”.

Potrivit acordului, respectiv

Secțiune 7.01 intitulată - Alte Angajamente și Garanții, Consiliul Local avea obligația

ca anual că creeze și să mențină un Fond de garanție începând cu anul următor intrării

în vigoare a Acordului de Împrumut Subsidiar și de Garanție și până la data rambursării

împrumutului, fondul privind „garantarea rambursării ratelor scadente la împrumutul

subsidiar precum și a plății dobânzilor și comisioanelor aferente acestuia”.

În conformitate cu

art. VII din Acordul de Împrumut Subsidiar și de Garanție, Secțiunea 8.01 (a) pentru

neîndeplinirea în termen a obligațiilor de plată și a obligației privind constituirea

fondului de risc și de garanție, care fac obiectul acordului, regia și consiliul

local vor plăti o penalizare pe fiecare zi de întârziere egală cu cea percepută

pentru neplata obligațiilor către bugetul de stat, conform legislației în vigoare,

aplicată asupra valorii obligațiilor de plată neachitate în termen.

Potrivit Secțiunii 8.02

prin același acord se prevede că pentru neconstituirea integrală a fondului de garantare

conform prevederilor Secțiunii 7.01, Ministerul Finanțelor va calcula și va percepe

de la Consiliul local, penalități corespunzătoare la suma neconstituită pentru fondul

de garantare, de la data scadenței de plată a Ministerului Finanțelor către Banca

Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare.

Din perspectiva acestor

prevederi ale Acordului de Împrumut Subsidiar și de Garanție cât și a dispozițiilor

legale prevăzute de art. 120 C. proc. fisc., precum și a concluziilor raportului

de expertiză contabilă efectuat în cauză, ca și a răspunsului expertului la obiecțiunile

formulate de intimați, instanța de control judiciar constată că, în mod corect a

fost omologat și însușit de către instanța de fond reținându-se că suma datorată

cu titlu de penalități de întârziere pentru neconstituirea anuală a fondului de

garantare pe perioada 22 mai 2009 - 27 noiembrie 2009 stabilită în sarcina Consiliului

Local Buzău, în cota de 10% din obligațiile anuale ale Regiei către Ministerul Finanțelor

este de 51.247 RON.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că soluția de admitere în parte a acțiunii formulate de reclamantul Consiliul

Local Buzău și de anulare în parte a procesului-verbal de control din 27 noiembrie

2009 și a deciziei nr. 53 din 12 februarie 2010 a Agenției Naționale de Administrare

Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, este legală și temeinică.

În ceea ce privește criticile

recurenților cu privire la obligarea la plata sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuielile

de judecată constând în onorariu de expert nu pot fi reținute, în raport de dispozițiile

art. 274 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, judecătorii nu pot micșora cheltuielile

privind plata experților.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte reținând că sentința instanței de fond este legală

și temeinică neexistând motive legale pentru modificarea sau casarea acesteia, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile formulate de pârâții

Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și Agenția Națională de Administrare

Fiscală, ca nefondate.

În ceea ce privește recursul

declarat de reclamantul Consiliul Local Buzău, acesta urmează a fi respins ca tardiv

formulat, pentru motivele expuse anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, în nume propriu și în numele Agenției

Naționale de Administrare Fiscală și de Agenția Națională de Administrare Fiscală

- Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor împotriva sentinței nr. 109

din 24 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondate.

Respinge recursul declarat de Consiliul Local

al Municipiului Buzău, prin Primarul Municipiului Buzău, împotriva aceleiași sentințe,

ca tardiv.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 martie

2012.