ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 161/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 161/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față;

Prin sentința

penală nr. 548 din data de 10 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovita,

s-a respins cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-176 lit. c) C. pen. în cea prev.

de art. 182 alin. (2) C. pen. și a dispus condamnarea inculpatului B.F. la pedeapsa

de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la infracțiunea

de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174-176 lit. c)

C. pen., art. 73 lit. b) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și

art. 37 lit. b) C. pen.

În baza

disp. art.

176 C. pen.

rap. la art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor

prev. de

art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul

disp. art. 71 C. pen.

, a interzis inculpatului drepturile

prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen., ca pedeapsă accesorie.

Conform

disp. art. 88 C. pen.

, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada

reținerii și arestării de la data de 21 ianuarie 2009 la zi. În baza art. 350

C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a luat act că

partea vătămată A.F. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat

inculpatul la plata către S.U.F. București sumei de 1.681 RON, reprezentând

1

/

2

din contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părții

vătămate A.F.

În temeiul

disp. art. 191

C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata

sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul

Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Dâmbovița nr. 8/P/2009 din 16 martie 2009 înregistrat la instanță la

18 martie 2009 sub nr. 1247/120/2009 a fost trimis în judecată inculpatul B.F. pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen.

S-a reținut în

actul de sesizare al instanței că pe data de 07 ianuarie 2009, în jurul orelor 13.00,

inculpatul a mers la vecinul său B.L., unde, împreună cu T.F., S.G. și partea vătămată

A.F. au consumat băuturi alcoolice.

La un moment dat,

inculpatul B.F. și-a manifestat dorința de a mai chema la petrecere o altă persoană,

pe nume S., moment în care partea vătămată a protestat, motivând că respectivul

ar fi întreținut relații sexuale cu concubina sa A. - fiica inculpatului.

În urma acestor

discuții, inculpatul s-a ridicat să plece și pentru că gazda intenționa să-l rețină,

în prezența acestuia și a lui S.G. a scos un cuțit tip briceag, cu care a amenințat-o

pe gazdă, folosind cuvintele „ să moară copii mei de nu te tai ", dacă nu-l

lasă să plece.

Martorul B.L.,

ca de altfel și partea vătămată au descris cuțitul deținut de inculpat ca având

o lamă cu o singură muchie tăietoare, cu lungimea de aproximativ 12 cm și lățimea

de aproximativ 2,5 cm, martorul desenându-l, chiar, cu ocazia audierii sale.

După plecarea

din domiciliul lui B.L., inculpatul a mers în domiciliul părții vătămate unde locuia

fiica sa B.A. și i-a relatat despre discuțiile care s-au purtat la B.L., după care

a plecat la domiciliul său, situat în apropiere.

La scurt timp

după plecarea inculpatului (aproximativ 30 de minute), a plecat și partea vătămată,

care ajuns acasă a lovit-o pe concubina sa, care a fugit la domiciliul tatălui său.

Partea vătămată

a urmat-o și astfel, a pătruns în curtea și apoi în casa inculpatului, găsindu-i

pe inculpat și pe fiica lui într-un dormitor.

În timp ce partea

vătămată încerca pătrunderea în cameră solicitându-i femeii să vină acasă, iar inculpatul

și B.A. împingeau în ușa de acces, pentru a-l împiedica pe bărbat să intre în încăpere,

unul din geamurile ușii s-a spart și prin spațiul creat, inculpatul i-a aplicat

o lovitură cu un cuțit părții vătămate, în partea stângă, în zona coastelor, după

care, în momentul deschiderii ușii, a continuat să-i aplice și alte lovituri părții

vătămate, care, a reușit să iasă din casă, strigând că este tăiat și ținând amândouă

mâinile în zona abdomenului.

La ieșirea din

curtea inculpatului, a fost văzut de către martorii S.M., A.F. și A.C.M., care l-au

transportat la Spitalul P. și de aici la S.U.F., unde a fost operat.

Între timp, inculpatul

a fugit din casă prin grădina situată în spatele acesteia și s-a ascuns într-un

imobil ce-i aparținea fratelui său B.V., descriind ulterior organelor de poliție

traseul parcurs, ocazie cu care s-a procedat la reconstituirea traseului urmat de

inculpat și a fost căutat și cuțitul, fără ca acesta să fie găsit.

Potrivit raportului

de constatare medico - legală nr. 43A din 21 ianuarie 2009 întocmit de Serviciul

de Medicină Legală Dâmbovița, partea vătămată a prezentat leziuni de violență, care

s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor - înțepător, putând data din 07

ianuarie 2009, care au necesitat 35 - 40 zile îngrijiri medicale, și care i-au pus

în primejdie viața victimei, loviturile putându-i fi aplicate din față, spate, lateral

stânga sau lateral dreapta, cu un obiect tăietor - înțepător, cu o singură muchie

tăietoare, cu lățimea maximă de 2 cm și lungimea minimă a lamei de 12 cm.

La externarea

părții vătămate, aceasta a prezentat conform raportului medico-legal menționat următorul

diagnostic: plagă prin înjunghiere toraco - abdominală, spațiu

V

pe linia axilară posterioară stângă. hemopreunotorax stâng;

plagă înjunghiată de diafragmă; plagă înjunghiată splenică cu hemostază spontană;

plagă înjunghiată toraco - abdominală stânga, spațiul

IX

intercostal

pe linia axilară anterioară cu plagă epiplonică. hemiperitoneu minim; plagă înjunghiată

parastenală dreapta nepenetrantă; plagă înjunghiată superficială regiunea scapulară

dreapta.

În urma leziunilor

cauzate, partea vătămată a fost supusă unei intervenții chirurgicale la data de

07 ianuarie 2009.

S-a apreciat că

fapta inculpatului care la data de 07 ianuarie 2009 i-a aplicat mai multe lovituri,

cu un corp tăietor-înțepător, părții vătămate A.F., cauzându-i leziuni care i-au

pus viața în primejdie, în condițiile în care anterior a mai fost condamnat pentru

săvârșirea unei fapte similare, întrunește elementele constitutive ale tentativei

la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la

art. 174 - 176 lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ca urmare a condamnării

sale la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prin sentința

penală nr. 199 din 16 decembrie 1997, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul

nr. 2073/1997, modificată prin decizia nr. 43 din 20 septembrie 1998 a Curții Supreme

de Justiție, în executarea căruia a fost arestat la data de 18 februarie 1997.

Față de inculpat

s-a luat măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, prin Ordonanța nr. 8  din

21 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, iar apoi măsura

arestării preventive, prin încheierea nr. 1 din 21 ianuarie 2009 pronunțată în Dosarul

nr. 259/120/2009 al Tribunalului Dâmbovița, începând cu data de 22 ianuarie 2009,

fiind emis mandatul de arestare preventivă din 21 ianuarie 2009, măsura fiind ulterior

prelungită, de către aceeași instanță.

Inculpatul a fost

supus și unei expertize medico-legală psihiatrică de către I.N.M.L. „Mina Minovici"

București, care a concluzionat că are discernământul păstrat în raport cu fapta

pentru care este cercetat, prezentând diagnosticul „ tulburare de personalitate

de tip antisocial".

Fapta a fost recunoscută

de către inculpat, însă, nuanțat, susținând că partea vătămată ar fi intrat în domiciliul

său cu un cuțit, că el a dezarmat-o și în timp ce se îmbrânceau reciproc, a lovit-o

cu cuțitul, acesta plecând cu el în mână.

Situația de fapt

a fost stabilită prin: procesele verbale de cercetare la fața locului și de conducere

în teren, însoțite de planșe foto, procese verbale de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte

ale părților, concluziile preliminare și raportul de constatare medico - legală

nr. 43/V din 21 ianuarie 2009, foaia de observație și biletul de externare ale părții

vătămate, rapoartele de constatare medico - legală privind pe B.C. și B.A., declarațiile

părții vătămate, ale inculpatului și ale martorilor.

Prezentă în instanță,

partea vătămată A.F. a arătat că nu se constituie parte civilă cu nicio sumă de

bani, menționând că dorește să fie audiat cu privire la situație de fapt, instanța

procedând la ascultarea sa, în baza disp. art. 15 C. proc. pen.

În depoziția sa

A.F. a precizat că în acea zi a fost în vizită la B.L., unde s-a certat cu inculpatul

care voia să cheme un prieten al lor pe nume S., ocazie cu care el a jignit-o pe

fiica inculpatului, care este concubina sa. În acele împrejurări, inculpatul a scos

un cuțit cu o lamă de cea 10 - 12 cm și a amenințat că dacă nu îl lasă să plece,

îi taie. La circa 15 - 20 de minute a plecat și el la domiciliul său, unde a lovit-o

pe concubina sa și pentru că aceasta a fugit la tatăl său a urmat-o în casa acestuia,

unde a mers deseori și unde a găsit-o într-o cameră, împreună cu acesta, certându-se.

A încercat să

intre în încăperea respectivă, însă inculpatul nu l-a lăsat și l-a lovit cu cuțitul

prin geam.

Partea vătămată

a mai precizat că se afla în stare de ebrietate atât el, cât și inculpatul, că nu-și

amintește foarte multe din cele întâmplate atunci, că inculpatul l-a lovit în zona

abdominală, de față cu fiica sa, arătând și că fapta ar fi avut loc în curte, iar

în momentul când a ieșit în stradă a fost văzut de B.L., B.F. și A.C., dar și de

alte persoane, care l-au transportat la Spitalul din P., iar ulterior la S.U. București.

Inculpatul a arătat

și el că pe data de 07 ianuarie 2009 a mers în locuința vecinului B.L., unde, împreună

cu T.F., un alt amic și partea vătămată au consumat băuturi alcoolice și în timpul

discuțiilor, s-a certat cu concubinul fiicei sale, A.F., care i-a spus că fiica

lui s-ar afla într-o relație cu un alt bărbat, discuție care l-a supărat, determinându-l

să plece, deși gazda a vrut să-l oprească. Cu acea ocazie, nu Ie-a arătat celor

prezenți vreun cuțit.

În drum spre locuința

sa a mers la casa părții vătămate, unde locuia fiica sa, căreia i-a relatat discuția

avută cu concubinul ei, după care a mers acasă și în timp ce se uita la televizor,

a venit fiica sa plină de sânge, spunându-i că A.F. o bătuse, moment în care a căzut

în brațele sale.

La circa 5 sau

10 minute, a apărut partea vătămată, căreia, împreună cu fiica sa, i-au spus să

nu intre în casă, mai ales că vorbea urât și țipa, și au încercat să-l împiedice

să intre în cameră, împingând în ușă.

La un moment dat,

partea vătămată a lovit cu un cuțit în geam, iar când ei s-au ferit, ușa s-a deschis,

iar bărbatul a apucat-o pe fată de păr, trăgând-o afară.

În timp ce încerca

să o scape pe fiica sa din mâinile părții vătămate, au ajuns în curte, unde s-au

rostogolit, timp în care era atent la cuțitul cu care partea vătămată lovea în aer

și încerca să-l prindă pe acesta de mâna în care avea arma, pentru a-l deposeda,

astfel încât nu cunoaște în ce împrejurări partea vătămată a fost lovită, fiind

posibil ca rănirea lui să fi avut loc în timpul învălmășelii dintre ei.

De față la acel

moment a fost și tatăl său B.N., aflat într-o altă cameră, care i-a și despărțit,

împingându-l afară pe poartă pe partea vătămată.

Inculpatul a mai

precizat că și el și partea vătămată se aflau în stare de ebrietate, că, deși, la

începutul relației fiicei sale cu partea vătămată nu a fost de acord cu aceasta,

bărbatul mai având 2 copii din alte relații, ulterior a acceptat-o.

A arătat și faptul

că, ulterior incidentului, a plecat din locuința sa, de frică, mergând la casa unui

frate, după ce B.L., care este nașul părții vătămate a venit în domiciliul său și

i-a spart geamurile, la scurt timp însă, revenind acasă, pentru a o lua pe fiica

sa, cu care a mers la un vecin și au anunțat poliția.

Au fost audiați

martorii din acte: A.C.M., A.F., B.L., S.M., B.A., B.N. și S.G., care și-au menținut

declarațiile date pe parcursul urmăririi penale și au relatat împrejurările pe care

le-au cunoscut legat de fapta pentru care este cercetat inculpatul.

La solicitarea

inculpatului instanța a admis și probe pe situația de fapt, fiind audiați martorii

B.I. și B.P.

În circumstanțierea

inculpatului a fost depusă o declarație extrajudiciară a lui D.V.

În ședința publică

din 27 noiembrie 2009, s-a solicitat de către apărătorul inculpatului schimbarea

încadrării juridice a faptei din tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav

în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., instanța

punând în discuție cererea formulată, conform disp. art. 334 C. proc. pen.

Analizând actele

și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 07 ianuarie 2009, inculpatul

a mers în vizită la un vecin al său pe nume B.L., unde s-au mai aflat și alte persoane,

printre care și S.G. și partea vătămată A.F.

Din depozițiile

tuturor celor menționați rezultă că atât inculpatul cât și partea vătămată au consumat

băuturi alcoolice și că, la un moment dat, la solicitarea inculpatului de a mai

fi chemat încă un bărbat, pe nume S., partea vătămată a început să o jignească pe

fiica inculpatului, B.A., cu care avea o relație de concubinaj, fapt care l-a supărat

pe tatăl fetei, determinându-l să se ridice pentru a pleca.

Din declarația

dată pe parcursul urmăririi penale de către B.L., care se coroborează cu cea a părții

vătămate, la plecare, B.F. ar fi scos un cuțit pe care l-ar fi arătat celor prezenți,

amenințând cu el că îi va tăia dacă nu este lăsat să plece.

Martorul a descris

cuțitul și chiar l-a desenat, prezentându-l ca având un mâner de culoare închisă,

cu o lamă de aproximativ 12 cm și lățimea de aproximativ 2 cm, cu o singură muchie

tăietoare.

Declarația acestui

martor se coroborează și cu declarația martorului S.G., prezent și el în locuința

lui B.L., care a arătat că inculpatul ar fi scos la plecare un cuțit tip briceag,

cu care i-a spus gazdei că îl taie dacă nu îl lasă să plece, dar și cu concluziile

raportului de constatare medico - legală nr. 43/V din 21 ianuarie 2009, în care

este descris un posibil cuțit, cu care ar fi fost lovită partea vătămată, care ar

fi un corp tăietor - înțepător, cu o singură muchie tăioasă cu lățimea maximă de

2 cm și lungimea minimă a lamei de 12 cm.

Conform declarației

martorei B.A., în acea seară concubinul său a venit acasă în stare de ebrietate

și a bătut-o, lovind-o cu palmele și picioarele, spunându-i că tatăl său se împăcase

cu C.S., cu care ea fusese prietenă și pe care partea vătămată era gelos, ocazie

cu care i-a spart arcada ochiului drept, umplând-o de sânge.

În timp ce partea

vătămată a mers la mama lui, ea a reușit să fugă în domiciliul tatălui său, unde

a fost urmată, la scurt timp de acesta, care, avea în mână un cuțit de bucătărie

și care a încercat să intre cu forța, împingând în ușa după care se aflau ea și

inculpatul.

La un moment dat,

partea vătămată a lovit cu cuțitul în ușă, care s-a deschis, iar când a reușit să

intre în cameră a prins-o de păr, a târât-o până pe hol și au ajuns apoi până în

curte, timp în care tatăl său încerca să o scape din mâinile concubinului, astfel

încât au început să se rostogolească.

Bunicul său,

B.N., aflat într-o altă încăpere, a venit și i-a despărțit pe cei doi, împingându-l

pe partea vătămată afară din curte.

Martora a mai

precizat că nici în casă și nici în curte nu au existat pete de sânge și nu și-au

dat seama că A.F. a fost rănit.

Declarația martorei

se coroborează cu declarația inculpatului care a arătat și el că, în timp ce se

afla în casă cu fiica sa, a venit partea vătămată înarmat cu un cuțit și a încercat

să forțeze ușa de la încăperea în care cei doi s-au baricadat, lovind cu cuțitul

în geam și reușind astfel să o scoată pe fată afară din încăpere, ulterior având

loc o încăierare între cei doi, ocazie cu care a avut loc rănirea părții vătămate.

Și martorul B.N.,

tatăl inculpatului a relatat că a auzit strigăte în casă, iar când a ieșit în curte,

a văzut cum A.F. îi ținea mâna în gât băiatului său, iar cu altă mână o ținea de

păr pe nepoata sa A., timp în care îi spunea inculpatului că tot o să pună mâna

pe el și o să-l omoare, iar acesta îi replica că dacă poate, să-l omoare.

Martorul a mai

precizat că deși cei doi s-au lovit, nici unul dintre ei nu era rănit, iar când

i-a despărțit, A.F. a plecat singur acasă, fără a spune că a pățit ceva, el neputând

constata acest lucru, mai ales că nu a văzut în casă sau în curte urme de sânge.

Din descrierea

evenimentelor de către cei prezenți, rezultă cu certitudine că între inculpat și

partea vătămată a avut loc un schimb de lovituri, dovadă în acest sens stând și

raportul de constatare medico - legală nr. 26/V din 15 ianuarie 2009 eliberat de

Serviciul de Medicină Legală Târgoviște, din care rezultă că și inculpatul a prezentat

leziuni de violență ce s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și care

pot data din data de 07 ianuarie 2009, leziunile fiind constatate la nivel infraorbitar

drept, cotul drept și mâna dreaptă, constând în excoriații.

În timpul acestei

altercații, inculpatul a aplicat părții vătămate, cum de altfel nici nu a contestat,

mai multe lovituri cu un corp tăietor - înțepător, producându-i un număr de 6 plăgi

înjunghiate, în zona toraco - abdominală, dar și la nivelul scalpului, cele abdominale

necesitând efectuarea unei intervenții chirurgicale la data de 07 ianuarie 2009,

care au impus drenaj pleural și ca urmare a constatării eviscerării marelui epiplon,

s-a impus reducerea acestuia.

Obiectul cu care

a fost lovită partea vătămată nu a fost găsit de către organele de cercetare, nici

în casa inculpatului și nici pe traseul parcurs de către inculpat în acea seară,

până la locuința fratelui său B.V., unde s-a refugiat, conform depoziției lui, de

teama martorului B.L., care i-ar fi spart de furie geamurile casei.

Atât inculpatul,

cât și rudele sale, pe de o parte, și partea vătămată și amicii săi (B.L. - care

este și nașul său) de cealaltă parte, au încercat să prezinte diferit apartenența

cuțitului, niciuna dintre părți nerecunoscând că i-ar fi aparținut.

Însă, din coroborarea

declarațiilor martorilor B.L. și S.G., prezenți când inculpatul ar fi scos cuțitul

pentru a-și asigura plecarea din locuința primului, cu concluziile raportului de

constatare medico-legală nr. 43/V/2009, care descrie, de asemenea, un cuțit cu dimensiuni

și caracteristici similare celor descrise de martori, care ar fi putut provoca plăgile

înjunghiate părții vătămate, instanța reține că obiectul tăietor - înțepător aparține

inculpatului, mai ales că atât martorul B.N., dar și martorii A.C.M. și A.F. au

arătat că nu au văzut asupra părții vătămate, în curte, sau la ieșirea în stradă,

un astfel de obiect.

Partea vătămată

a fost văzută ieșind din curtea inculpatului, de către acești din urmă martori,

acuzând dureri în zona abdominală și spunând că ar fi fost tăiat de acesta, martorii

menționând și faptul că nu au auzit nici un zgomot venind nici din casa și nici

din curtea inculpatului.

Singurii care

au declarat că din casa inculpatului se auzeau strigăte de femeie, dar și alte zgomote,

au fost martorii audiați pe situația de fapt, la propunerea inculpatului, B.P. și

B.I., primul relatând chiar că în acea seară s-a întâlnit în drum spre casă cu partea

vătămată care s-a luat de el, l-a lovit cu pumnii și picioarele și l-a amenințat,

și aceasta pentru că era în stare de ebrietate.

Martorul a mai

declarat și că a văzut de la fereastra casei sale, care se învecinează cu cea a

inculpatului, cum A.F., inculpatul și fiica acestuia se aflau în curte, iar A.F.

trăgea de A., după care cei doi bărbați au căzut, iar în cele din urmă l-a văzut

pe A.F. cum s-a ridicat singur și a plecat, fără să se vaite că este rănit.

În raport de toate

actele și lucrările dosarului, instanța a considerat că inculpatul a fost cel care

a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu un corp tăietor - înțepător, care

i-au pus acestuia viața în primejdie, conform concluziilor raportului medico-legal

nr. 43/V/2009, fapta întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea

de omor.

Instanța, a apreciat

că fapta săvârșită de inculpat nu poate fi încadrată ca fiind vătămare corporală

gravă, prev. de art. 182 C. pen., având în vedere multitudinea loviturilor care

i-au fost aplicate părții vătămate, dar și zonele vizate, respectiv: toraco-abdominală,

splenică, stenală, dar și regiunea scapulară, conform raportului de constatare medico-legală

nr. 43/2009, și nu în ultimul rând, perseverența cu care inculpatul a aplicat loviturile,

în condițiile în care el și partea vătămată au căzut la pământ și o singură lovitură

ar fi fost suficientă pentru îndepărtarea pericolului pe care îl prezenta partea

vătămată pentru el și fiica lui, dar și faptul că lovitura aplicată în zona toracică

a fost de intensitate mare, fiind una penetrantă cu consecințe însemnate asupra

zonei vizate.

S-a avut în vedere

și obiectul folosit la lovirea părții vătămate, respectiv un corp tăietor-înțepător,

cu o lungime a lamei de circa 12 cm., obiect de natură a produce leziuni importante,

în raport de zonele vizate, respectiv zona toraco-abdominală, vitală pentru organism.

Având în vedere

împrejurările în care inculpatul a aplicat primele lovituri, respectiv prin geamul

ușii de la dormitorul unde se afla baricadat împreună cu fiica sa, geam aflat conform

planșelor fotografice la o înălțime apreciată ca fiind situată în dreptul zonei

abdominale, pentru o persoană de înălțime medie, așa cum este și partea vătămată,

ținând seama de instrumentul folosit de inculpat și regiunea corpului vizată, se

apreciază că acesta a acționat cu intenție directă.

S-a reținut și

faptul că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, conform propriilor declarații,

nu doar în casă, ci și în curtea locuinței, în timp ce se rostogoleau, în încercarea

de a o scăpa pe fiica sa din mâinile concubinului ei.

În aceste împrejurări,

partea vătămată a fost lovită de 6 ori, aspect care denotă insistență din partea

inculpatului în vătămarea celui împotriva căruia acționa, nemulțumindu-se numai

cu încercarea de a-l opri pe acesta de a-i cauza un rău fiicei sale, ci acționând

mai mult, folosind pentru aceasta cuțitul.

Nu a putut fi

reținută apărarea inculpatului, că s-ar fi aflat în legitimă apărare și că nu ar

fi făcut altceva decât să o împiedice pe partea vătămată să intre în camera unde

se afla el și fiica sa, nelovindu-l pe bărbat, din cele reținute rezultând că în

timp ce s-a opus intrării părții vătămate în dormitorul său, au avut loc altercații,

mai întâi în fața încăperii și apoi în curtea locuinței, potrivit declarațiilor

părților, în timpul cărora a aplicat victimei cele 6 lovituri de cuțit.

De altfel, inculpatul

avea posibilitatea să-și dea seama că obiectul pe care l-a folosit în acțiunea sa

și zonele în care a lovit erau apte de a produce moartea, însă nu s-a oprit după

primele lovituri.

Nu trebuie omis

nici faptul că loviturile nu au fost aplicate la întâmplare, majoritatea regăsindu-se

în aceeași zonă a corpului și au fost de natură a pune în primejdie viața victimei.

Și reținerea unei

leziuni la nivelul mâinii stângi a părții vătămate, unde s-a descoperit o plagă

liniară orizontală de 0,9 cm, considerată de medicul legist ca fiind leziune de

apărare, vine în sprijinul reținerii intenției directe a inculpatului atunci când

a acționat.

Și faptul că inculpatul

acceptase doar de puțin timp relația de concubinaj între fiica sa și victimă și

împrejurarea că bărbatul o jignise pe fiica sa, nu cu mult timp în urmă, în prezența

și a altor persoane, iar ulterior, a și lovit-o, inculpatul văzând-o plină de sânge,

sunt de natură a conduce la ideea săvârșirii faptei cu intenție directă, specifică

infracțiunii de omor și nu celei de vătămare corporală gravă.

Prin urmare, instanța

a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea

de omor calificat în cea de vătămare corporală gravă.

Instanța a observat,

însă, că inculpatul a săvârșit fapta pe fondul unei puternice tulburări, datorată

tocmai incidentului cu partea vătămată, ce-i spusese că fiica sa ar avea o atitudine

nu tocmai corespunzătoare în cuplu, iar ulterior, tot el a fost cel care a băut-o

pe femeie, aceasta fiind nevoită să părăsească domiciliul și să se refugieze la

tatăl său, cu evidente urme de loviri și plină de sânge, așa cum a relatat și martorul

B.I. și cum rezultă și din conținutul raportului de constatare medico-legală

nr. 25/V din 15 februarie 2009, unde se reține că acesteia i-au fost cauzate leziuni

atât la nivelul feței, dar și pe brațe și corp, prin lovire cu corp dur, zgâriere

cu corp ascuțit și posibil comprimare interdigitală, ce au necesitat 4-6 zile de

îngrijiri medicale și care au determinat-o să formuleze o plângere penală împotriva

concubinului său.

Este evident că

pentru un tată, care își vede fiica cu urme de lovituri pe corp și murdară de sânge,

după ce anterior fusese jignită, încercarea concubinului de a-i aplica alte corecții

în prezența sa, a fost greu de acceptat, mai ales că aceasta se întâmpla chiar în

casa lui, unde partea vătămată nu fusese invitată, dar unde obișnuia să vină.

În raport de

aceste împrejurări, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în stare de

provocare, fiind incidente disp. art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii

pedepsei sub minimul prevăzut de textul de lege incriminator, conform disp.

art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Întrucât, conform

fișei de cazier judiciar a inculpatului, acesta a mai fost condamnat prin sentința

penală nr. 199 din 16 decembrie 1997 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, tot pentru

săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20

rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., prezenta fapta se încadrează în tentativă

la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174-176

lit. c) C. pen., text de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia va fi

condamnat inculpatul.

La individualizarea

pedepsei ce i-a fost aplicată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72

C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptei săvârșite și împrejurările

comiterii ei, precum și persoana inculpatului, care, așa cum s-a arătat este cunoscut

cu antecedente penale, care atrag aplicarea dispozițiilor referitoare la recidiva

postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen.

În același timp,

instanța ținând cont de faptul că acesta nu este cunoscut în comună ca fiind o persoană

recalcitrantă, ci, dimpotrivă, care chiar s-a integrat în comunitate după prima

condamnare, mărturie în acest sens fiind declarațiile martorilor A.C.M. și A.F.,

vecini cu el, care au arătat că nu au avut niciodată probleme cu acesta și nici

nu l-au auzit certându-se cu alte persoane din comună, sau fiind în dușmănie cu

cineva, dar și declarația extrajudiciară a numitului D.V., care a arătat că inculpatul

este un om de familie, cu respect față de cetățenii comunei, că-și obține veniturile

prin muncă și ajută oamenii neputincioși, nefiind cunoscut ca scandalagiu.

În aceste condiții,

având în vedere și reținerea stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b)

C. pen., instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și prin

aplicarea unei pedepse către minimul special, aceasta fiind suficientă pentru ca

inculpatul să înțeleagă rigorile legii penale.

Având în vedere

dispozițiile art. 176 alin. (1) teza finală și cele ale art. 65 C. pen., inculpatului

i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă care

să asigure realizarea scopului acestei pedepse și a cărei executare va începe după

executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă

ori după prescripția executării pedepsei.

Totodată, inculpatului

i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, din momentul în care hotărârea de condamnare

a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița cât și

inculpatul B.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub diferite aspecte.

Astfel, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a învederat în calea ordinară de atac că nelegalitatea

sentinței, în sensul că instanța de fond, odată cu reținerea circumstanței provocării,

a aplicat greșit prevederile art. 76 lit. a) C. pen., când ar fi trebuit să se raporteze

la art. 76 alin. (2) C. pen. Cu toate acestea cuantumul pedepsei este stabilit corect

în raport chiar și cu disp. art. 76 alin. (2) C. pen. Critica vizează și netemeinicia

hotărârii sub aspectul pedepsei efective aplicate inculpatului. Se consideră, în

esență, că incidentul minor din domiciliul martorului B.L., nu a fost de natură

să-i provoace inculpatului o puternică tulburare în sensul art. 73 lit. b) C.

pen. lucru demonstrat prin aceea că, s-a dus imediat la fiica sa pe care a certat-o,

fără însă să îi ceară să vină în fostul său domiciliu, lucru care ar fi fost perfect

rezonabil în situația în care inculpatul ar fi fost puternic tulburat de afirmațiile

părții vătămate. Reacția inculpatului la sosirea în domiciliu a părții vătămate

în condițiile în care a văzut că aceasta era dezbrăcată până la brâu, deci fără

a se putea bănui că are obiecte contondente asupra sa, a fost vădit disproporționată

și care nu poate fi justificată prin aceea că a fost cauzată de o puternică tulburare

sau emoție care i-a răpit posibilitatea de control asupra acțiunilor sale. De asemenea,

nu este lipsit de relevanță nici faptul că inculpatul este recidivist, iar recidiva

este formată tot ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de tentativă de omor pentru

care a primit o pedeapsă de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi,

executarea acestei pedepse neatingându-și scopul, acela de corijare a inculpatului,

astfel încât, în opinia parchetului, dat fiind această stare excepțională, săvârșirea

în anterioritate tot a unei tentative de omor care a atras starea de recidivă, cu

atât mai mult pedeapsa aplicată pentru săvârșirea din nou a unei fapte similare

trebuind să fie mai mare decât pedeapsa aplicată de Tribunalul Dâmbovița. Fiind

un concurs între circumstanțele atenuante și circumstanțele agravante, coborârea

pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie și ca atare față de pericolul

social concret al faptei, rezultând din modul de săvârșire și din persoana inculpatului

care este recidivist și condamnat pentru infracțiune similară, pedeapsa aplicată

de instanță pentru noua infracțiune este mult prea mică.

Pe latură civilă,

consideră că se impune obligarea inculpatului integral la plata cheltuielilor de

spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate către S.U.F. București.

Inculpatul B.F.

a solicitat în apelul său, prin apărătorul desemnat din oficiu, achitarea în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că

acesta a fost amenințat în domiciliul său de către partea vătămată care avea asupra

sa un cuțit, acesta din urmă fiind și în stare de ebrietate. Mai arată că fiica

inculpatului fusese agresată fizic de partea vătămată.

În subsidiar,

solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la infracțiunea

de omor deosebit de grav, în cea prev. și ped. de art. 182 alin. (2) C. pen., având

în vedere că această lovitură aplicată părții vătămate a necesitat pentru vindecare

un număr de 35 zile de îngrijiri medicale, acesta s-a refăcut complet, s-a împăcat

cu inculpatul și nu are nici un fel de pretenție civilă de la apelant. Urmează a

se avea în vedere faptul că inculpatul a acționat sub tulburarea și emoția provocată

de partea vătămată care îi bătuse fiica, a pătruns fără drept în toiul nopții în

domiciliul inculpatului și i-a spart ușa. Toate aceste afirmații sunt susținute

de declarațiile martorilor audiați în cauză în care toți spun că au fost prezenți

la momentul când a intervenit bătaia între partea vătămată și fiica inculpatului

dar și derularea celorlalte evenimente.

Prin decizia penală

nr. 55 din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, în majoritate, au fost respinse ca nefondate ambele

apeluri declarate în cauză.

În acest sens,

Curtea de apel a constatat că instanța de fond a realizat o justă interpretare și

apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, reținând în mod corect și

complet situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii,

după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele și

lucrările dosarului.

Astfel, din ansamblul

probelor care au fost administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, respectiv

procesele verbale de cercetare la fața locului și de conducere în teren, însoțite

de planșe foto, procese verbale de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte ale părților,

concluziile preliminare și raportul de constatare medico-legală nr. 43/V din 21

ianuarie 2009, foaia de observație și biletul de externare ale părții vătămate,

rapoartele de constatare medico-legală privind pe B.C. și B.A., declarațiile părții

vătămate, ale inculpatului și ale martorilor, cât și în faza cercetării judecătorești,

declarațiile inculpatului și părții vătămate, au fost reaudiați martorii A.C.M.,

A.F., B.L., S.M., B.A., B.N. și S.G., care și-au menținut declarațiile date pe parcursul

urmăririi penale și au relatat împrejurările pe care le-au cunoscut legat de fapta

pentru care este cercetat inculpatul, iar la solicitarea inculpatului pe situația

de fapt, au fost audiați martorii B.I. și B.P., rezultă atât existența faptei, cât

și săvârșirea acesteia de către inculpat, cu vinovăție în forma cerută de lege.

Pe baza acestor

mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că, la data de 07

ianuarie 2009, inculpatul B.F. și partea vătămată A.F. s-au întâlnit, împreună și

cu alte persoane, la vecinul lor B.L. În acea perioadă partea vătămată avea o relație

de concubinaj cu fiica inculpatului, martora B.A. După ce au consumat alcool, pe

acest fond cei doi au început să se certe în legătură cu solicitarea inculpatului

B.F. de a mai fi chemat încă un bărbat, pe nume S., partea vătămată opunându-se

acestei cereri sub pretextul că acel individ a fost prietenul concubinei sale. În

aceste împrejurări, partea vătămată a făcut unele afirmații apreciate de inculpat

ca fiind jignitoare la adresa fiicei sale, fapt ce la determinat să se ridice pentru

a pleca.

Fiind împiedicat

de persoanele prezente, în acest context, inculpatul B.F. a scos un cuțit pe care

l-a arătat celor prezenți, amenințând cu el că îi va tăia dacă nu este lăsat să

plece.

Aceste aspecte

au fost confirmate de martorii B.L. și S.G.

La scurt timp

după plecarea inculpatului, conform declarației martorei B.A., partea vătămată A.F.,

concubinul său, a venit acasă în stare de ebrietate și a bătut-o, lovind-o cu palmele

și picioarele, reproșându-i că tatăl său s-a împăcat cu C.S., fostul său prieten,

și pe care partea vătămată era gelos, ocazie cu care i-a spart arcada ochiului drept,

umplând-o de sânge.

Profitând de lipsa

temporară din domiciliu a părții vătămate, martora a reușit să fugă în domiciliul

tatălui său, unde la scurt timp a fost urmată de partea vătămată. Când au văzut

că partea vătămată intră în curtea locuinței, inculpatul B.F. și fiica sa B.A. au

blocat ușa, încercând să-l împiedice să pătrundă în locuință.

Martora a declarat

că partea vătămată avea în mână un cuțit de bucătărie cu care a lovit în ușă până

când a reușit să spargă unul dintre geamuri, a prins-o pe martoră de păr, a târât-o

până pe hol și au ajuns apoi până în curte. Inculpatul a încercat să o scape din

mâinile părții vătămate, ceea ce a condus efectiv la o luptă între cei doi, cu aplicarea

de lovituri reciproce. În aceste împrejurări, inculpatul i-a aplicat părții vătămate

mai multe lovituri cu un corp tăietor - înțepător, producându-i un număr de 6 plăgi

înjunghiate, în zona toraco - abdominală, dar și la nivelul scalpului, cele abdominale

necesitând efectuarea unei intervenții chirurgicale la data de 07 ianuarie 2009,

care au impus drenaj pleural și ca urmare a constatării eviscerării marelui epiplon,

s-a impus reducerea acestuia.

Martorul B.N.,

tatăl inculpatului, aflat într-o altă încăpere, a venit și i-a despărțit pe cei

doi, împingându-o pe partea vătămată afară din curte.

Succesiunea acestor

momente a fost stabilită prin declarațiile martorilor B.A. și B.N. și parțial cu

declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, fiind confirmate de cele două

rapoarte medico-legale privind leziunile suferite de cele două părți.

Astfel, potrivit

raportului de constatare medico - legală nr. 43/V din 21 ianuarie 2009 întocmit

de Serviciul de Medicină Legală Dâmbovița, partea vătămată a prezentat leziuni de

violență, care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor - înțepător, putând

data din 07 ianuarie 2009, care au necesitat 35 - 40 zile îngrijiri medicale, și

care i-au pus în primejdie viața victimei, loviturile putându-i fi aplicate din

față, spate, lateral stânga sau lateral dreapta, cu un obiect tăietor - înțepător,

cu o singură muchie tăietoare, cu lățimea maximă de 2 cm și lungimea minimă a lamei

de 12 cm.

Conform raportului

de constatare medico - legală nr. 26/V din 15 ianuarie 2009 eliberat de Serviciul

de Medicină Legală Târgoviște, inculpatul a prezentat leziuni de violență ce s-au

putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și care pot data din data de 07

ianuarie 2009, leziunile fiind constatate la nivel infraorbitar drept, cotul drept

și mâna dreaptă, constând în excoriații.

La cercetarea

la fața locului a fost descoperit doar geamul spart nu și pete de sânge sau alte

urme ale infracțiunii.

Obiectul cu care

a fost lovită partea vătămată nu a fost găsit de către organele de cercetare, nici

în casa inculpatului și nici pe traseul parcurs de către inculpat în acea seară,

până la locuința fratelui său B.V., unde s-a refugiat, conform depoziției lui, de

teama martorului B.L., care i-ar fi spart de furie geamurile casei.

Atât inculpatul,

cât și rudele sale, pe de o parte, și partea vătămată și amicii săi (B.L. - care

este și nașul său) de cealaltă parte, au încercat să prezinte diferit apartenența

cuțitului, niciuna dintre părți nerecunoscând că i-ar fi aparținut.

Însă, din coroborarea

declarațiilor martorilor B.L. și S.G., prezenți când inculpatul ar fi scos cuțitul

pentru a-și asigura plecarea din locuința primului, cu concluziile raportului de

constatare medico - legală nr. 43/V/2009, care descrie, de asemenea, un cuțit cu

dimensiuni și caracteristici similare celor descrise de martori, care ar fi putut

provoca plăgile înjunghiate părții vătămate, în mod corect, instanța de fond a reținut

că obiectul tăietor - înțepător aparține inculpatului.

Partea vătămată

a fost văzută ieșind din curtea inculpatului, de către martorii A.C.M. și A.F.,

acuzând dureri în zona abdominală și spunând că ar fi fost tăiat de acesta, martorii

menționând și faptul că nu au auzit nici un zgomot venind nici din casa și nici

din curtea inculpatului.

Singurii care

au declarat că din casa inculpatului se auzeau strigăte de femeie, dar și alte zgomote,

au fost martorii audiați pe situația de fapt, la propunerea inculpatului, B.P. și

B.I., primul relatând chiar că în acea seară s-a întâlnit în drum spre casă cu partea

vătămată care s-a luat de el, l-a lovit cu pumnii și picioarele și l-a amenințat,

și aceasta pentru că era în stare de ebrietate.

Martorul a mai

declarat și că a văzut de la fereastra casei sale, care se învecinează cu cea a

inculpatului, cum A.F., inculpatul și fiica acestuia se aflau în curte, iar A.F.

trăgea de Alina, după care cei doi bărbați au căzut, iar în cele din urmă l-a văzut

pe A.F. cum s-a ridicat singur și a plecat, fără să se vaite că este rănit.

Toate aceste elemente

probatorii confirmă pe deplin situația de fapt reținută corect și complet de instanța

de fond.

Fapta reținută

în sarcina apelantului-inculpat a fost corect încadrată juridic, aceasta întrunind

elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-176 lit. c) C. pen.

Sub acest aspect,

Curtea apreciază ca nefondată cererea inculpatului de achitare a sa sau de schimbare

a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de

grav în cea de vătămare corporală gravă.

În contextul stării

de fapt reținute, în mod corect instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de

inculpat nu poate fi încadrată ca fiind vătămare corporală gravă, prev. de art.

182 alin. (2) C. pen.

Potrivit art.

182 alin. (2) C. pen., constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, fapta

prin care s-a produs vreuna din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau

organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică,

sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei.

Delimitarea dintre

cele două infracțiuni constituie un proces dificil, care, însă, trebuie tratat cu

cea mai mare atenție datorită consecințelor foarte importante, în special sub aspectul

limitelor de pedeapsă stabilite de normele incriminatoare.

Ceea ce deosebește

cele două infracțiuni este poziția subiectivă a făptuitorului.

Sub acest aspect,

tentativa de omor se săvârșește cu intenție, care poate fi directă sau indirectă,

după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei ca rezultat al acțiunii sale, a

urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat.

Referitor tot

la latura subiectivă, infracțiunea de vătămare corporală gravă, în forma sus-menționată,

este o infracțiune praeterintenționată. Lovirea sau fapta de vătămare corporală

se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă - punerea în primejdie

a vieții victimei - i se atribuie făptuitorului pe baza culpei. Cu alte cuvinte,

făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare

corporală, dar se produce o consecință mai gravă, rezultat pe care, fie că l-a prevăzut

dar a crezut că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia

să-l prevadă.

Sub acest aspect,

atât în doctrină cât și în jurisprudență, s-a subliniat că poziția subiectivă a

făptuitorului - intenția de a ucide sau de a lovi sau vătăma integritatea corporală

- se stabilește în fiecare caz ținându-se seama de toate circumstanțele, respectiv

de instrumentul folosit de făptuitor, de zona corpului vizată, numărul loviturilor,

intensitatea acestora, urmarea produsă, precum și de toate celelalte împrejurări

concrete în contextul cărora a fost săvârșită fapta.

În cauză, inculpatul

B.F., prin multitudinea loviturilor aplicate părții vătămate, dar și zonele vizate,

respectiv: toraco - abdominală, splenică, stenală, dar și regiunea scapulară, conform

raportului de constatare medico-legală nr. 43/2009, și nu în ultimul rând, perseverența

cu care inculpatul a aplicat loviturile, în condițiile în care el și partea vătămată

au căzut la pământ și o singură lovitură ar fi fost suficientă pentru îndepărtarea

pericolului pe care îl prezenta partea vătămată pentru el și fiica lui, dar și faptul

că lovitura aplicată în zona toracică a fost de intensitate mare, fiind una penetrantă

cu consecințe însemnate asupra zonei vizate, a urmărit nu numai vătămarea corporală

a victimei, ci uciderea ei.

De asemenea se

are în vedere și obiectul folosit la lovirea părții vătămate, respectiv un corp

tăietor-înțepător, cu o lungime a lamei de circa 12 cm., obiect de natură a produce

leziuni importante, în raport de zonele vizate, respectiv zona toraco-abdominală,

vitală pentru organism.

În aceste împrejurări,

partea vătămată a fost lovită de 6 ori, aspect care denotă insistență din partea,

nemulțumindu-se numai cu încercarea de a-l opri pe acesta de a-i cauza un rău fiicei

sale, ci acționând mai mult, folosind pentru aceasta cuțitul.

Corecte sunt sublinierile

instanței de fond în sensul că loviturile nu au fost aplicate la întâmplare, majoritatea

regăsindu-se în aceeași zonă a corpului, și cu privire la leziunea de la nivelul

mâinii stângi a părții vătămate, unde s-a descoperit o plagă liniară orizontală

de 0,9 cm, considerată de medicul legist ca fiind leziune de apărare, și care vin

în sprijinul reținerii intenției directe a inculpatului atunci când a acționat.

Prin urmare, în

mod corect instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice

a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat în cea de vătămare corporală

gravă.

În ceea ce privește

reținerea circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C.

pen., criticată de procuror, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond

a reținut în favoarea inculpatului această circumstanță.

Potrivit art.

73 lit. b) C. pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub

stăpânirea unei puternice tulburării sau emoții, determinată de o provocare din

partea părții vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității

persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

În raport de aceste

dispoziții legale, condițiile de existență ale provocării privesc: 1. existența

unei anumite activități de provocare din partea persoanei vătămate; 2. actul provocator

al victimei să determine o puternică tulburare sau emoție infractorului; 3. sub

stăpânirea puternicei tulburării sau emoții infractorul să fi săvârșit infracțiunea;

Prin urmare, pentru

reținerea acestei circumstanțe trebuiesc dovedite toate cele patru condiții.

Parcurgând probele

administrate, Curtea de apel constată că sunt îndeplinite cerințe legale privind

starea de provocare, fiind dovedit condițiile sus-mentionate.

Astfel, probele

administrate relevă că partea vătămată a fost cea care a avut o atitudine provocatoare,

agresivă și în final violentă, față de inculpat. Se observă că partea vătămată a

început prin a o jigni pe fiica inculpatului în prezența altor persoane, a continuat

prin a o bate pe această femeie, care a fost nevoită să părăsească domiciliul și

să se refugieze la domiciliul inculpatului, cu evidente urme de loviri și plină

de sânge, așa cum a relatat și martorul B.I. și cum rezultă și din conținutul raportului

de constatare medico-legală nr. 25A/ din 15.02.2009, unde se reține că acesteia

i-au fost cauzate leziuni atât la nivelul feței, dar și pe brațe și corp, prin lovire

cu corp dur, zgâriere cu corp ascuțit și posibil comprimare interdigitală, ce au

necesitat 4-6 zile de îngrijiri medicale, și a sfârșit prin a pătrunde în curtea

locuinței inculpatului și a exercita violențe asupra inculpatului și fiicei acestuia.

Acest comportament

și acțiuni ilicite grave, cum sunt pătrunderea în curte, încercarea de a intra prin

forță în locuință și exercitarea actelor de violență, au fost de natură să provoace

o puternică tulburare inculpatului, sub stăpânirea căreia inculpatul a săvârșit

infracțiunea îndreptată chiar împotriva provocatorului, astfel că în mod justificat

s-a reținut existența circumstanței atenuante a provocării.

În ceea ce privește

critica privind raportarea greșită a acestei circumstanțe atenuante, a efectelor

acesteia, la dispozițiile art. 76 lit. a) și nu la dispozițiile art. 76 alin.

(3) C. pen., Curtea apreciază că, atâta timp cât instanța de fond a aplicat o pedeapsă

care se înscrie în limite legale, indiferent că ne raportăm la cele prevăzute de

art. 76 lit. a) sau la cele prevăzute de art. 76 alin. (3) C. pen., poate fi vorba

de o eroare materială și nu de o nelegalitate a hotărârii care să impună desființarea

acesteia.

Referitor la individualizarea

pedepsei, Curtea observă că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului se

înscrie în coordonatele individualizării legale și răspunde tuturor criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen.

La stabilirea

fiecărei pedepse s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare, respectiv

de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate

în Partea specială a Codului penal și în legea specială, pentru infracțiunile comise,

de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dar și de persoana inculpatului

și de împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală.

Astfel, Curtea

a avut în vedere, pe lângă gradul de pericol social generic al infracțiunii săvârșite,

determinat de importanța valorii sociale ocrotite, gradul de pericol social concret

foarte ridicat al faptei comise, circumstanțele reale arătate, ce au evidențiat

o agresivitate excesivă din partea inculpatului, modul și mijloacele folosite, înarmat

cu un cuțit a lovit o persoană, rezultatul produs, provocarea unor leziuni ce au

pus viața victimei în pericol, precum și circumstanța atenuantă în care a comis

fapta, dar și de datele care caracterizează persoana inculpatului, acesta a fost

anterior condamnat și a executat pedeapsa pentru o infracțiune similară, dar în

prezent nu este cunoscut în comună ca fiind o persoană recalcitrantă, ci, dimpotrivă,

care chiar s-a integrat în comunitate după prima condamnare, mărturie în acest sens

fiind declarațiile martorilor A.C.M. și A.F., vecini cu el, care au arătat că nu

au avut niciodată probleme cu acesta și nici nu l-au auzit certându-se cu alte persoane

din comună, sau fiind în dușmănie cu cineva, dar și declarația extrajudiciară a

numitului D.V., care a arătat că inculpatul este un om de familie, cu respect față

de cetățenii comunei, că-și obține veniturile prin muncă și ajută oamenii neputincioși,

nefiind cunoscut ca scandalagiu.

În raport de toate

aceste elemente, se observă că adaptarea, dozarea pedepsei concrete s-a realizat

de către