ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1350/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 226 din 30 mai 2011 pronunțată în Dosarul nr. 18289/118/2010 al Tribunalului Constanța s-a hotărât, în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.M.A. din infracțiunea de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. în infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul H.M.A.

la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul prevederilor art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului H.M.A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Din pedeapsa aplicată inculpatului s-a scăzut perioada reținerii și arestării preventive, de la 26 noiembrie 2010 la 16 decembrie 2010 inclusiv. Conform prevederilor art. 86 1 – 86 2 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani, ce va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Potrivit prevederilor art. 86 3 C. pen.

inculpatul H.M.A. a fost obligat să respecte, pe durata termenului de încercare măsurile de supraveghere constând în: - să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, la datele fixate de acesta; - să anunțe Serviciul de probațiune, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare mai mare de 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice Serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă; - să comunice Serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Conform prevederilor art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată sub supraveghere și executarea pedepsei accesorii.

În baza prevederilor art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 alin. (1) și (2) C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere. S-a luat act de împrejurarea că suma de 400 RON, pusă la dispoziție de organele de urmărire penală denunțătorului B.D. și înmânată de acesta inculpatului H.M.A. a fost ridicată de acestea. În temeiul prevederilor art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată, dispusă față de inculpatul H.M.A. prin decizia penală nr. 820/P din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Constanța și s-a luat act de împrejurarea că respectiva măsură preventivă încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va fi anterior revocată.

În temeiul prevederilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul H.M.A. a fost obligat să plătească statului suma de 2.350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate tribunalul a reținut pe baza probatoriului administrat următoarea situație de fapt: Inculpatul H.M.A., astfel cum rezultă din baza de date a Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul M.A.I., era încadrat în funcția de ajutor șef post Poliția Pantelimon, cu gradul profesional de agent de poliție și deținea aviz de poliție judiciară conform avizului de numire al procurorului nr. 1817/C/2007 și a dispoziției de numire nr. S/211/02 04 2007. În cadrul atribuțiilor de serviciu, potrivit fișei postului, ajutorul șef de post avea ca misiune, printre altele: - desfășoară activități preventive proactive și reactive, în scopul asigurării climatului de siguranță publică; - desfășoară activități informativ-operative pentru descoperirea autorilor de infracțiuni și supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de infracțiuni; - informează autoritățile publice locale despre factorii favorizatori ai criminalității, solicitând sprijinul pentru eliminarea acestora; - supraveghează, îndrumă și controlează, în condițiile legii, participanții la traficul rutier pe drumurile județene și comunale situate în zona de competență și acordă sprijin autorităților locale pentru buna desfășurare a traficului rutier, efectuează cercetarea accidentelor rutiere soldate numai cu pagube materiale.

În vara anului 2010 inculpatul l-a depistat pe martorul denunțător B.D. în trafic, circulând fără centura de siguranță pusă și fără aplicarea semnelor de șofer începător, în condițiile în care acesta obținuse permis de conducere de mai puțin de un an. Rezultă din mijloacele de probă că inculpatul l-a oprit și s-a sesizat asupra acestor neregularități în conducerea autoturismului, ce constituie contravenții potrivit Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Astfel, atât martorul denunțător cât și inculpatul confirmă în declarațiile lor că a existat acest moment legat de oprirea lui B.D. în trafic și legat de centura de siguranță și de semnele de începător.

De asemenea, în cuprinsul convorbirii în mediul ambiental, între inculpatul H.M.A., martorul S.D.P. și martorul B.D., înregistrată de acesta din urmă la data de 21 noiembrie 2010, B.D. face referire directă la evenimentul privind centura de siguranță și semnele de începător, referire pe care inculpatul nu o infirmă, ci o confirmă, astfel: B.D.: ,,Îs dator și atunci cu centura aia, și cu bulinele alea în geamuri, am o grămadă”. H.M.: ,,Fă și tu un calcul cât sunt amenzile (inculpatul vorbește la plural, deci nu se referă doar la amenda pentru conducere sub influența alcoolului). Pentru alcool e cinci patru sute … La centură unu două sute …”. B.D. (către S.): Mai am și cu centura atunci, n-aveam nici … buline în geam”.

În urma constatării contravențiilor, inculpatul nu a luat nicio măsură față de martorul denunțător. În urma depistării efectuate, agentul de poliție l-a amenințat pe denunțător cu aplicarea unei sancțiuni contravenționale pentru abaterile săvârșite, dar în urma discuțiilor purtate cu acesta, a pretins denunțătorului să-i facă o „cinste” care să fie în egală măsură cu valoarea contravenției pe care ar fi trebuit să o aplice. Din acel moment, de fiecare dată când martorul se întâlnea cu agentul de poliție, acesta aducea aminte denunțătorului despre datoria pe care acesta o are față de el. În acest sens este declarația dată de martor în care relatează că: ,,Agentul mi-a solicitat documentele și mi-a spus că-mi poate da amendă precum și puncte de penalizare.

I-am răspuns acestuia că dacă îmi dă amendă îmi ia pâinea de la gura copiilor care se aflau cu mine în mașină. Agentul mi-a reamintit valoarea sancțiunii precum și punctele de penalizare pe care trebuia să mi le dea, spunând că îi rămân dator cu o cinste. Pe parcursul discuției acesta mi-a amintit de mai multe ori că amenda este substanțială și sunt multe puncte de penalizare, sugerând că ,,cinstea” cu care îi rămân dator trebuie să fie și ea în egală măsură cu sancțiunea pe care el nu mi-a aplicat-o”. Această declarație se coroborează cu discuțiile ulterioare în mediul ambiental, înregistrate și transcrise la dosar, din care rezultă că inculpatul i-a precizat faptul că renunță la demersurile legale de sancționare în schimbul unui avantaj material.

De altfel, ambele discuții înregistrate în mediul ambiental confirmă intenția inculpatului de a obține o sumă de bani de la martor, ca urmare a faptului că nu l-a sancționat pentru nepurtarea centurii de siguranță, a semnelor de începător și a consumului de alcool la volan. La începutul lunii octombrie, martorul denunțător B.D. s-a deplasat într-o seară la discoteca din localitate împreună cu soția sa și cu sora acesteia, martora C.M., fiind observat de agentul de poliție H.M.A. când a ieșit din localul din localitatea Pantelimon, s-a urcat la volanul autoturismul și a început deplasarea spre domiciliu, moment în care a fost oprit în trafic de inculpat și la chestionat cu privire la consumul de băuturi alcoolice, denunțătorul recunoscând că a consumat un pahar de whisky.

Luând cunoștință de acest aspect, inculpatul H.M.A. nu a luat măsurile legale în situația respectivă, în sensul că nu a întreprins activitățile de constatare a consumului de alcool și de sancționare contravențională, fie personal fie prin sesizarea agentului de poliție S.D., care era de față și avea atribuții de polițist rutier. Împrejurarea că inculpatul a luat cunoștință despre faptul că B.D. conducea autoturismul după ce băuse un pahar de whisky (conform susținerilor acestuia) rezultă cu certitudine atât din declarațiile martorilor S.D., B.V., ale martorului denunțător B.D., cât și din conținutul discuțiilor în mediul ambiental înregistrate. Astfel, Tribunalul reține pasajele relevante din aceste convorbiri: 21.11.2010: H.M.: ,,Pentru alcool e cinci patru sute … Cât băusei?”(deci inculpatul știa că martorul băuse alcool).

22.11.2010: S.D.: ,,Tu i-ai dat voie atunci să plece, tu rezolvi problema … a băut, să plătească”. H.M. (vorbind ca și cum s-ar fi adresat cumnatei lui S.): ,,hai să-l scoatem și noi pe omul ăsta, lugu, lugu, să n-aibă probleme”. 26.11.2010: H.M.: ,,Asta nu înseamnă că gata, data viitoare tu umbli cu șprițul … fiecare greșeală are plata ei … ai băut. Îți făceam dosar, dar nu ți-am recoltat alcoolemia. D., erai, așa făceai (contrazicându-l pe B.D., care susținea că nu băuse decât un whisky și deci nu avea alcoolemie mare). Rezultă deci că inculpatul a constatat, la momentul opririi mașinii în trafic, starea de beție în care se afla B.D.

Ori, în aceste condiții, și în contextul în care inculpatul nu avea nici o relație personală cu B.D., de natură a presupune că a renunțat la aplicarea dispozițiilor legale în virtutea acestor relații, rezultă că singura posibilitate rațională rămasă este aceea susținută de martorul denunțător și confirmată prin activitățile ulterioare ale inculpatului, și anume aceea că încă de la momentul depistării în trafic, inculpatul i-a indicat martorului că în schimbul nesancționării contravenționale acesta trebuie să-i dea unele avantaje materiale, neprecizate ca valoare. În declarația olografă existentă la dosarulul de urmărire penală, denunțătorul B.D. a precizat că „de atunci, H.M.A. a început să-mi pretindă, pe unde mă prinde, să-i dau bani ca să nu ia măsuri împotriva mea, adică amendă și suspendarea permisului”.

În depoziția dată, martorul S.A.P., aflată la dosarul de urmărire penală a menționat: „… confirm că în cadrul discuției din acel moment între noi trei, H.M.A. i-a pretins lui B.D., în clar, să-i dea bani, folosind sintagma (alea cu serie), și toate acestea aveau legătură cu abaterile rutiere reținute sau care puteau fi reținute în sarcina lui B.D.”. A doua zi după incidentul de la discotecă, inculpatul a venit la domiciliul denunțătorului unde i-a solicitat acestuia să-i facă cunoștință cu cumnata acestuia, despre care auzise că este divorțată și locuiește la denunțător. Deoarece femeia nu a dorit să vorbească cu agentul de poliție, acesta a plecat, revenind mai târziu cu un apel telefonic, și solicitându-i denunțătorului să-i dea să vorbească cu cumnata sa.

În urma conversației telefonice, cumnata denunțătorului s-a întâlnit cu agentul de poliție revenind la domiciliu după câteva ore. La câteva zile de la evenimentele sus-amintite, cumnata denunțătorului a plecat în Spania. Aceste aspecte au legătură cu cauza de față, în contextul în care rezultă din probe că inculpatul a intenționat să o convingă pe cumnata martorului să întrețină relații intime cu el, în schimbul renunțării la pretențiile bănești de la B.D., referitoare la contravențiile constatate. Prin urmare, se dovedește implicit că inculpatul a urmărit ca în schimbul nesancționării martorului, să obțină un avantaj de orice natură – inițial material, apoi, unul înlocuitor de natură sexuală, revenind în final la pretențiile materiale inițiale, ca urmare a nefinalizării actului sexual.

Conform declarației martorului denunțător, inculpatul a revenit cu un apel telefonic, după o anumită perioadă, cerându-i denunțătorului să iasă în fața casei „să-i arunce și lui niște mărunțiș", dar dat fiind faptul că denunțătorul făcea baie în acel moment și nici nu avea bani să-i dea acestuia, nu a avut loc nici o întâlnire între cei doi. În data de 21.11.2010, agentul de poliție l-a căutat din nou pe denunțător la domiciliul acestuia, ocazie cu care i-a cerut din nou acestuia bani, denunțătorul spunându-i că încă nu a încasat contravaloarea lucrării efectuate pentru o persoană din sat, și că în momentul în care va intra în posesia banilor îl va căuta. Tot cu această ocazie, denunțătorul l-a întrebat pe agentul de poliție câți bani să-i dea, dar acesta nu i-a precizat o sumă exactă, însă i-a spus să țină cont că sancțiunile pe care ar fi trebuit să i le aplice însumau 660 RON, precum și puncte de penalizare.

Conținutul discuției este dovedit prin înregistrarea și transcrierea acesteia de către martor. În data de 22.11.2010, denunțătorul a fost căutat din nou la domiciliu de către agentul de poliție H.M.A., care de data aceasta a venit însoțit de colegul său S.D.P., agentul H. întrebându-l direct pe denunțător dacă a primit banii de la persoana la care acesta lucrase. Primind de la acesta un răspuns negativ, agentul de poliție H. îl întreabă câți bani are de primit, și când denunțătorul îi răspunde că are de primit 1.200 RON, același agent completează cu „să luăm și noi un procentaj”, agentul de poliție S. precizând „Taxă de șmecher". Totodată acesta din urmă aduce în discuție faptul că dacă cumnata denunțătorului ar fi cedat la propunerile făcute de agentul H. și ar fi întreținut relații intime cu acesta, ar fi fost lăsat în pace.

Întrebând din nou pe agentul H. cu câți bani să se pregătească, denunțătorul este lăsat să stabilească el suma, agentul H.M.A. exprimându-se: „Pui și tu acolo cât te lasă pipota” și „ Băi, pui deoparte, dar fără să iei tu nimic, că nouă ne plac alea cu serie”, sugerându-i ca vrea să primească direct bani și nu alte bunuri sau produse. Ca urmare a denunțului formulat de martorul B.D. la sediul Serviciului Județean Anticorupție Constanța și înregistrat cu nr. 1180770 din 24 noiembrie 2010, având în vedere Ordonanța de delegare nr. 1979/P/2010 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 26 noiembrie 2010, s-a procedat la constatarea infracțiunii de luare de mită, ocazie cu care, agentul de poliție H.M.A.

a fost depistat în flagrant primind suma de 400 RON de la denunțător, pentru a nu-l sancționa pentru abaterile comise în trafic și anume: conducere sub influența băuturilor alcoolice și conducere fără a avea centura de siguranță cuplată și fără a avea montate semnele de începător. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul H.M.A., arătând că nu există probe care să-i ateste vinovăția. Criticile apelantului inculpat H.M.A.

s-au referit la greșita condamnare pentru infracțiunea de luare de mită, motivat de aceea că actele materiale constitutive ale respectivei infracțiuni sunt posterioare consumării ei, iar nu anterioare sau concomitente cum ar trebui să fie, la reținerea nejustificată a prevederilor art. 254 alin. (2) C. pen., în condițiile în care inculpatul nu avea atribuții de control în sensul legii și la faptul că, deși a fost organizată prinderea în flagrant probatoriul administrat în cauză, nici acela de la urmărirea penală, nici acela de la cercetarea judecătorească nu face dovada săvârșirii infracțiunii de luare de mită ori a unui abuz. Prin decizia penală nr. 117/P din 29 septembrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., a respins apelul formulat de inculpat. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată, dispusă față de inculpatul H.M.A. A obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, că prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, fapta comisă de inculpat, fiind corect încadrată juridic. Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs inculpatul H.M.A. Invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 12, 17 și 18 C. proc.

pen., recurentul a reiterat criticile formulate în fața primei instanțe de control judiciar. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare pentru următoarele considerente: Situația de fapt reținută de instanța de fond a fost corect stabilită în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, fiind just încadrată juridic în mod corect, reținând instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii reținute în sarcina sa.

Probele administrate în cauză dovedesc, mai presus de orice dubiu că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii ce i se reține în sarcină, în mod corect instanța de fond dispunând condamnarea acestuia, neexistând elemente care să facă posibilă adoptarea unei soluții contrare celei stabilite de instanțele inferioare, în sensul achitării inculpatului, așa cum în mod netemeinic susține apărarea. În urma propriei analize reține Înalta Curte că fapta inculpatului de a pretinde denunțătorului B.D. bani, pentru că îl favorizase, prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu constând în neîntocmirea proceselor verbale de constatare a abaterilor la regimul circulației rutiere ce constituiau contravenții, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, fapta fiind comisă cu intenție directă.

Din declarațiile martorului denunțător B.D., ale martorului S.D.P. coroborate cu înregistrarea convorbirilor ambientale din datele de 21 noiembrie 2010, 22 noiembrie 2010 și din 26 noiembrie 2010, precum și din declarațiile inculpatului H.M.A. se reține că inculpatul l-a depistat pe martorul denunțător conducând un autoturism fără a avea pusă centura de siguranță și fără aplicarea semnelor de șofer începător, deși obținuse permis de conducere de mai puțin de 1 an.

Inculpatul avea funcția de ajutor șef post la Poliția Pantelimon, cu gradul profesional de agent de poliție, deținea aviz de poliție judiciară, conform dispoziției de numire nr. S/211 din 2 aprilie 2007. Potrivit fișei postului, inculpatul avea între alte atribuții de serviciu și pe acelea privind supravegherea, îndrumarea și controlul, în condițiile legii a participanților la traficul rutier în zona de competență, acordarea de sprijin autorităților locale pentru buna desfășurare a traficului rutier și efectuarea cercetării accidentelor rutiere soldate numai cu pagube materiale, precum și desfășurare a activității informativ–operative pentru descoperirea autorilor infracțiunilor și supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de infracțiuni.

Deși, potrivit atribuțiilor de serviciu menționate mai sus inculpatul era competent să constate contravențiile la regimul circulației rutiere săvârșite de martorul denunțător B.D., nu a procedat în acest sens, ci i-a pretins denunțătorului „o cinste” echivalentă ca valoare cu amenda contravențională ce ar fi trebuit aplicată, așa cum rezultă din convorbirea ambientală din data de 21 noiembrie 2010 și din declarația martorului denunțător B.D. Urmare a denunțului formulat de B.D. și înregistrat sub nr. 1180770 din 24 noiembrie 2010 la Serviciul Județean Anticorupție Constanța la data de 26 noiembrie 2010, s-a organizat flagrantul, ocazie cu care inculpatul H.M.A. a fost depistat având asupra sa un plic în care se aflau 6 bancnote în valoare totală de 400 RON, marcate cu inscripțiile „Mită” și „26 noiembrie 2010”.

Situația de fapt reținută în sarcina inculpatului H.M.A. rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor înregistrate în mediul ambiental, înregistrările audio–video privind activitatea investigată, procesul-verbal de constatare a flagrantului, coroborate cu declarațiile martorului denunțător B.D. și ale martorului S.D.P., precum și cu înscrisurile referitoare la atribuțiile de serviciu ale inculpatului, acte de constatare a contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice întocmite de acesta și planificarea serviciului pe lunile octombrie și noiembrie 2010 a lucrătorilor Postului de Poliție Pantelimon unde lucra inculpatul.

Susținerea inculpatului, potrivit căreia suma de 400 RON reprezintă un împrumut, pe care i l-a solicitat martorului B.D., este contrazisă de probele administrate în cauză, respectiv de înregistrările convorbirilor din mediu ambiental purtate de martor cu inculpatul și de declarațiile martorului S.D.P., care a fost de față atunci când inculpatul i-a pretins denunțătorului bani, motivat de neîntocmirea proceselor–verbale de constatare a contravențiilor. Critica formulată de inculpat, referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei este, de asemenea, neîntemeiată.

Fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută pe baza probatoriului administrat în cauză, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., în condițiile în care primirea banilor nu s-a făcut în considerarea îndeplinirii unui act la care era obligat în virtutea funcției deținute, aceasta fiind singura modalitate de săvârșire a respectivei infracțiuni. De asemenea, forma agravată prevăzută de alin. (2) al art. 254 C. pen. se justifică temeinic, întrucât inculpatul era competent potrivit legii și atribuțiilor de serviciu să „îndrume, supravegheze și controleze, în condițiile legii, participanții la traficul rutier pe drumurile județene și comunale situate în zona de competență …”, iar potrivit prevederilor art. 21 alin. (2) din O.U.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în calitate de agent constatator, întocmea procesele–verbale de constatare a contravențiilor la regimul circulației rutiere înmânându-le apoi unui polițist specialist în domeniu pentru completarea rubricilor privind încadrarea juridică și sancțiunea aplicată. Rezultă că, potrivit atribuțiilor de serviciu, inculpatul era competent să întocmească actul de constatare a abaterii de la regimul circulației rutiere, cu rol determinant în finalizarea procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, ori și în această ipoteză pretinzând denunțătorului bani, urmare neîndeplinirii respectivelor atribuții de serviciu, inculpatul a săvârșit infracțiunea de luare de mită.

Una din modalitățile alternative de săvârșire a infracțiunii de luare de mită este și aceea a pretinderii de bani sau alte foloase necuvenite, în scopul neîndeplinirii îndatoririlor de serviciu iar consumarea acesteia are loc în momentul pretinderii respectivelor foloase, fără să intereseze, din perspectiva textului incriminator, dacă și când s-a îndeplinit, nu s-a îndeplinit ori s-a întârziat îndeplinirea actului privitor la îndatoririle de serviciu sau contrar acestor îndatoriri. Din perspectiva celor menționate se constată că, inculpatul a săvârșit infracțiunea de luare de mită, la momentul pretinderii de bani de la denunțător, chiar dacă neîndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu a avut loc anticipat respectivului moment iar încălcarea atribuțiilor de serviciu s-a făcut, așa cum rezultă explicit din probe, în considerarea obținerii de foloase necuvenite.

Așa cum rezultă din situația de fapt reținută, potrivit probatoriului administrat în cauză, inculpatul a fost cel care a insistat să i se dea bani de către martorul denunțător în schimbul neîntocmirii proceselor verbale de constatare a contravențiilor săvârșite de acesta din urmă, aspect confirmat de înregistrările convorbirilor din mediul ambiental de la datele de 21 noiembrie 2010, 22 noiembrie 2010 și 26 noiembrie 2010, coroborate cu declarațiile martorului S.D.P. și așa fiind nu sunt dovedite pretinsele acte de provocare din partea denunțătorului, această susținere a inculpatului, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.M.A. împotriva deciziei penale nr. 117/P din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2012.