ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1350/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1350/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 226 din 30 mai 2011
pronunțată în Dosarul nr. 18289/118/2010 al Tribunalului Constanța s-a hotărât,
în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a
faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.M.A. din infracțiunea
de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 254
alin. (1) și (2) C. pen. în infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254
alin. (1) și (2) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 78/2000.
În baza art. 254
alin. (1) și (2) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr.
78/2000 a fost condamnat inculpatul H.M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2
ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.
În temeiul
prevederilor art. 71 C. pen. i s-a aplicat inculpatului H.M.A. pedeapsa
accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
a II-a și lit. b) C. pen.
Din pedeapsa aplicată
inculpatului s-a scăzut perioada reținerii și arestării preventive, de la 26
noiembrie 2010 la 16 decembrie 2010 inclusiv.
Conform prevederilor art.
86
1
– 86
2
C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere
a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani,
ce va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Potrivit prevederilor
art. 86
3
C. pen. inculpatul H.M.A. a fost obligat să respecte, pe
durata termenului de încercare măsurile de supraveghere constând în:
- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, la datele fixate de acesta;
- să anunțe Serviciul
de probațiune, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau
locuință și orice deplasare mai mare de 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să
justifice Serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă;
- să comunice
Serviciului de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele
sale de existență.
Conform prevederilor
art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată sub supraveghere și executarea
pedepsei accesorii.
În baza prevederilor
art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor
art. 86
4
alin. (1) și (2) C. pen. privind cazurile de revocare a
suspendării sub supraveghere.
S-a luat act de
împrejurarea că suma de 400 RON, pusă la dispoziție de organele de urmărire
penală denunțătorului B.D. și înmânată de acesta inculpatului H.M.A. a fost
ridicată de acestea.
În temeiul
prevederilor art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării
de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată, dispusă față de
inculpatul H.M.A. prin decizia penală nr. 820/P din 16 decembrie 2010 a Curții
de Apel Constanța și s-a luat act de împrejurarea că respectiva măsură
preventivă încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va
fi anterior revocată.
În temeiul
prevederilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul H.M.A. a fost obligat
să plătească statului suma de 2.350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța
în sensul celor menționate tribunalul a reținut pe baza probatoriului
administrat următoarea situație de fapt:
Inculpatul H.M.A.,
astfel cum rezultă din baza de date a Direcției Generale Management Resurse
Umane din cadrul M.A.I., era încadrat în funcția de ajutor șef post Poliția
Pantelimon, cu gradul profesional de agent de poliție și deținea aviz de
poliție judiciară conform avizului de numire al procurorului nr. 1817/C/2007 și
a dispoziției de numire nr. S/211/02 04 2007.
În cadrul
atribuțiilor de serviciu, potrivit fișei postului, ajutorul șef de post avea ca
misiune, printre altele:
-
desfășoară activități
preventive proactive și reactive, în scopul asigurării climatului de siguranță
publică;
-
desfășoară activități
informativ-operative pentru descoperirea autorilor de infracțiuni și
supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de infracțiuni;
-
informează
autoritățile publice locale despre factorii favorizatori ai criminalității,
solicitând sprijinul pentru eliminarea acestora;
-
supraveghează,
îndrumă și controlează, în condițiile legii, participanții la traficul rutier
pe drumurile județene și comunale situate în zona de competență și acordă
sprijin autorităților locale pentru buna desfășurare a traficului rutier,
efectuează cercetarea accidentelor rutiere soldate numai cu pagube materiale.
În vara anului 2010
inculpatul l-a depistat pe martorul denunțător B.D. în trafic, circulând fără
centura de siguranță pusă și fără aplicarea semnelor de șofer începător, în
condițiile în care acesta obținuse permis de conducere de mai puțin de un an.
Rezultă din mijloacele de probă că inculpatul l-a oprit și s-a sesizat asupra
acestor neregularități în conducerea autoturismului, ce constituie contravenții
potrivit Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe
drumurile publice. Astfel, atât martorul denunțător cât și inculpatul confirmă
în declarațiile lor că a existat acest moment legat de oprirea lui B.D. în
trafic și legat de centura de siguranță și de semnele de începător. De
asemenea, în cuprinsul convorbirii în mediul ambiental, între inculpatul H.M.A.,
martorul S.D.P. și martorul B.D., înregistrată de acesta din urmă la data de 21
noiembrie 2010, B.D. face referire directă la evenimentul privind centura de
siguranță și semnele de începător, referire pe care inculpatul nu o infirmă, ci
o confirmă, astfel:
B.D.: ,,Îs dator și
atunci cu centura aia, și cu bulinele alea în geamuri, am o grămadă”.
H.M.: ,,Fă și tu un
calcul cât sunt amenzile (inculpatul vorbește la plural, deci nu se referă doar
la amenda pentru conducere sub influența alcoolului). Pentru alcool e cinci
patru sute … La centură unu două sute …”.
B.D. (către S.): Mai
am și cu centura atunci, n-aveam nici … buline în geam”.
În urma constatării
contravențiilor, inculpatul nu a luat nicio măsură față de martorul denunțător.
În urma depistării efectuate, agentul de poliție l-a amenințat pe denunțător cu
aplicarea unei sancțiuni contravenționale pentru abaterile săvârșite, dar în
urma discuțiilor purtate cu acesta, a pretins denunțătorului să-i facă o
„cinste” care să fie în egală măsură cu valoarea contravenției pe care ar fi
trebuit să o aplice. Din acel moment, de fiecare dată când martorul se întâlnea
cu agentul de poliție, acesta aducea aminte denunțătorului despre datoria pe
care acesta o are față de el.
În acest sens este
declarația dată de martor în care relatează că: ,,Agentul mi-a solicitat
documentele și mi-a spus că-mi poate da amendă precum și puncte de penalizare.
I-am răspuns acestuia că dacă îmi dă amendă îmi ia pâinea de la gura copiilor care
se aflau cu mine în mașină. Agentul mi-a reamintit valoarea sancțiunii precum
și punctele de penalizare pe care trebuia să mi le dea, spunând că îi rămân
dator cu o cinste. Pe parcursul discuției acesta mi-a amintit de mai multe ori
că amenda este substanțială și sunt multe puncte de penalizare, sugerând că ,,cinstea”
cu care îi rămân dator trebuie să fie și ea în egală măsură cu sancțiunea pe
care el nu mi-a aplicat-o”.
Această declarație se
coroborează cu discuțiile ulterioare în mediul ambiental, înregistrate și
transcrise la dosar, din care rezultă că inculpatul i-a precizat faptul că
renunță la demersurile legale de sancționare în schimbul unui avantaj material.
De altfel, ambele discuții înregistrate în mediul ambiental confirmă intenția
inculpatului de a obține o sumă de bani de la martor, ca urmare a faptului că
nu l-a sancționat pentru nepurtarea centurii de siguranță, a semnelor de
începător și a consumului de alcool la volan.
La începutul lunii
octombrie, martorul denunțător B.D. s-a deplasat într-o seară la discoteca din
localitate împreună cu soția sa și cu sora acesteia, martora C.M., fiind
observat de agentul de poliție H.M.A. când a ieșit din localul din localitatea
Pantelimon, s-a urcat la volanul autoturismul și a început deplasarea spre
domiciliu, moment în care a fost oprit în trafic de inculpat și la chestionat
cu privire la consumul de băuturi alcoolice, denunțătorul recunoscând că a
consumat un pahar de whisky.
Luând cunoștință de
acest aspect, inculpatul H.M.A. nu a luat măsurile legale în situația
respectivă, în sensul că nu a întreprins activitățile de constatare a
consumului de alcool și de sancționare contravențională, fie personal fie prin
sesizarea agentului de poliție S.D., care era de față și avea atribuții de polițist
rutier.
Împrejurarea că
inculpatul a luat cunoștință despre faptul că B.D. conducea autoturismul după
ce băuse un pahar de whisky (conform susținerilor acestuia) rezultă cu
certitudine atât din declarațiile martorilor S.D., B.V., ale martorului denunțător
B.D., cât și din conținutul discuțiilor în mediul ambiental înregistrate.
Astfel, Tribunalul
reține pasajele relevante din aceste convorbiri:
21.11.2010:
H.M.: ,,Pentru alcool
e cinci patru sute … Cât băusei?”(deci inculpatul știa că martorul băuse alcool).
22.11.2010:
S.D.: ,,Tu i-ai dat
voie atunci să plece, tu rezolvi problema … a băut, să plătească”.
H.M. (vorbind ca și
cum s-ar fi adresat cumnatei lui S.): ,,hai să-l scoatem și noi pe omul ăsta,
lugu, lugu, să n-aibă probleme”.
26.11.2010:
H.M.: ,,Asta nu
înseamnă că gata, data viitoare tu umbli cu șprițul … fiecare greșeală are
plata ei … ai băut. Îți făceam dosar, dar nu ți-am recoltat alcoolemia. D.,
erai, așa făceai (contrazicându-l pe B.D., care susținea că nu băuse decât un
whisky și deci nu avea alcoolemie mare).
Rezultă deci că
inculpatul a constatat, la momentul opririi mașinii în trafic, starea de beție
în care se afla B.D.
Ori, în aceste
condiții, și în contextul în care inculpatul nu avea nici o relație personală
cu B.D., de natură a presupune că a renunțat la aplicarea dispozițiilor legale
în virtutea acestor relații, rezultă că singura posibilitate rațională rămasă
este aceea susținută de martorul denunțător și confirmată prin activitățile
ulterioare ale inculpatului, și anume aceea că încă de la momentul depistării
în trafic, inculpatul i-a indicat martorului că în schimbul nesancționării
contravenționale acesta trebuie să-i dea unele avantaje materiale, neprecizate
ca valoare.
În declarația
olografă existentă la dosarulul de urmărire penală, denunțătorul B.D. a
precizat că „de atunci, H.M.A. a început să-mi pretindă, pe unde mă prinde,
să-i dau bani ca să nu ia măsuri împotriva mea, adică amendă și suspendarea
permisului”.
În depoziția dată,
martorul S.A.P., aflată la dosarul de urmărire penală a menționat: „… confirm
că în cadrul discuției din acel moment între noi trei, H.M.A. i-a pretins lui B.D.,
în clar, să-i dea bani, folosind sintagma (alea cu serie), și toate acestea
aveau legătură cu abaterile rutiere reținute sau care puteau fi reținute în
sarcina lui B.D.”.
A doua zi după
incidentul de la discotecă, inculpatul a venit la domiciliul denunțătorului
unde i-a solicitat acestuia să-i facă cunoștință cu cumnata acestuia, despre
care auzise că este divorțată și locuiește la denunțător. Deoarece femeia nu a
dorit să vorbească cu agentul de poliție, acesta a plecat, revenind mai târziu
cu un apel telefonic, și solicitându-i denunțătorului să-i dea să vorbească cu
cumnata sa. În urma conversației telefonice, cumnata denunțătorului s-a întâlnit
cu agentul de poliție revenind la domiciliu după câteva ore. La câteva zile de
la evenimentele sus-amintite, cumnata denunțătorului a plecat în Spania. Aceste
aspecte au legătură cu cauza de față, în contextul în care rezultă din probe că
inculpatul a intenționat să o convingă pe cumnata martorului să întrețină
relații intime cu el, în schimbul renunțării la pretențiile bănești de la B.D.,
referitoare la contravențiile constatate. Prin urmare, se dovedește implicit că
inculpatul a urmărit ca în schimbul nesancționării martorului, să obțină un
avantaj de orice natură – inițial material, apoi, unul înlocuitor de natură
sexuală, revenind în final la pretențiile materiale inițiale, ca urmare a
nefinalizării actului sexual.
Conform declarației
martorului denunțător, inculpatul a revenit cu un apel telefonic, după o
anumită perioadă, cerându-i denunțătorului să iasă în fața casei „să-i arunce
și lui niște mărunțiș", dar dat fiind faptul că denunțătorul făcea baie în
acel moment și nici nu avea bani să-i dea acestuia, nu a avut loc nici o
întâlnire între cei doi.
În data de 21.11.2010,
agentul de poliție l-a căutat din nou pe denunțător la domiciliul acestuia,
ocazie cu care i-a cerut din nou acestuia bani, denunțătorul spunându-i că încă
nu a încasat contravaloarea lucrării efectuate pentru o persoană din sat, și că
în momentul în care va intra în posesia banilor îl va căuta. Tot cu această
ocazie, denunțătorul l-a întrebat pe agentul de poliție câți bani să-i dea, dar
acesta nu i-a precizat o sumă exactă, însă i-a spus să țină cont că sancțiunile
pe care ar fi trebuit să i le aplice însumau 660 RON, precum și puncte de
penalizare. Conținutul discuției este dovedit prin înregistrarea și
transcrierea acesteia de către martor.
În data de 22.11.2010,
denunțătorul a fost căutat din nou la domiciliu de către agentul de poliție H.M.A.,
care de data aceasta a venit însoțit de colegul său S.D.P., agentul H.
întrebându-l direct pe denunțător dacă a primit banii de la persoana la care
acesta lucrase. Primind de la acesta un răspuns negativ, agentul de poliție H.
îl întreabă câți bani are de primit, și când denunțătorul îi răspunde că are de
primit 1.200 RON, același agent completează cu „să luăm și noi un procentaj”,
agentul de poliție S. precizând „Taxă de șmecher". Totodată acesta din
urmă aduce în discuție faptul că dacă cumnata denunțătorului ar fi cedat la
propunerile făcute de agentul H. și ar fi întreținut relații intime cu acesta,
ar fi fost lăsat în pace.
Întrebând din nou pe
agentul H. cu câți bani să se pregătească, denunțătorul este lăsat să
stabilească el suma, agentul H.M.A. exprimându-se: „Pui și tu acolo cât te lasă
pipota” și „ Băi, pui deoparte, dar fără să iei tu nimic, că nouă ne plac alea
cu serie”, sugerându-i ca vrea să primească direct bani și nu alte bunuri sau
produse.
Ca urmare a
denunțului formulat de martorul B.D. la sediul Serviciului Județean
Anticorupție Constanța și înregistrat cu nr. 1180770 din 24 noiembrie 2010,
având în vedere Ordonanța de delegare nr. 1979/P/2010 emisă de Parchetul de pe
lângă Tribunalul Constanța la data de 26 noiembrie 2010, s-a procedat la
constatarea infracțiunii de luare de mită, ocazie cu care, agentul de poliție H.M.A.
a fost depistat în flagrant primind suma de 400 RON de la denunțător, pentru a
nu-l sancționa pentru abaterile comise în trafic și anume: conducere sub
influența băuturilor alcoolice și conducere fără a avea centura de siguranță
cuplată și fără a avea montate semnele de începător.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat apel inculpatul H.M.A., arătând că nu există probe care
să-i ateste vinovăția.
Criticile apelantului
inculpat H.M.A. s-au referit la greșita condamnare pentru infracțiunea de luare
de mită, motivat de aceea că actele materiale constitutive ale respectivei
infracțiuni sunt posterioare consumării ei, iar nu anterioare sau concomitente
cum ar trebui să fie, la reținerea nejustificată a prevederilor art. 254 alin.
(2) C. pen., în condițiile în care inculpatul nu avea atribuții de control în
sensul legii și la faptul că, deși a fost organizată prinderea în flagrant
probatoriul administrat în cauză, nici acela de la urmărirea penală, nici acela
de la cercetarea judecătorească nu face dovada săvârșirii infracțiunii de luare
de mită ori a unui abuz.
Prin decizia penală
nr. 117/P din 29 septembrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală și
pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul art. 379 alin. (1) lit.
b) C. proc. pen., a respins apelul formulat de inculpat.
În baza art. 350 C.
proc. pen., a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara fără
încuviințarea instanței de judecată, dispusă față de inculpatul H.M.A.
A obligat inculpatul
apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, că prima instanță a reținut
corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii
pentru care a fost trimis în judecată, fapta comisă de inculpat, fiind corect
încadrată juridic.
Împotriva deciziei
pronunțată de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs inculpatul H.M.A.
Invocând cazurile de casare prev. de art. 385
9
pct. 12, 17 și 18 C.
proc. pen., recurentul a reiterat criticile formulate în fața primei instanțe
de control judiciar.
Criticile aduse nu
sunt fondate.
Analizând legalitatea
și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate,
conform art. 385
6
alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că
recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare pentru
următoarele considerente:
Situația de fapt
reținută de instanța de fond a fost corect stabilită în urma analizei
coroborate a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului
penal, fiind just încadrată juridic în mod corect, reținând instanța de fond că
sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub
aspectul infracțiunii reținute în sarcina sa.
Probele administrate
în cauză dovedesc, mai presus de orice dubiu că inculpatul se face vinovat de
comiterea infracțiunii ce i se reține în sarcină, în mod corect instanța de
fond dispunând condamnarea acestuia, neexistând elemente care să facă posibilă
adoptarea unei soluții contrare celei stabilite de instanțele inferioare, în
sensul achitării inculpatului, așa cum în mod netemeinic susține apărarea.
În urma propriei
analize reține Înalta Curte că fapta inculpatului de a pretinde denunțătorului B.D.
bani, pentru că îl favorizase, prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu
constând în neîntocmirea proceselor verbale de constatare a abaterilor la
regimul circulației rutiere ce constituiau contravenții, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu
referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, așa cum în mod corect
a reținut prima instanță, fapta fiind comisă cu intenție directă.
Din declarațiile
martorului denunțător B.D., ale martorului S.D.P. coroborate cu înregistrarea
convorbirilor ambientale din datele de 21 noiembrie 2010, 22 noiembrie 2010 și
din 26 noiembrie 2010, precum și din declarațiile inculpatului H.M.A. se reține
că inculpatul l-a depistat pe martorul denunțător conducând un autoturism fără
a avea pusă centura de siguranță și fără aplicarea semnelor de șofer începător,
deși obținuse permis de conducere de mai puțin de 1 an.
Inculpatul avea
funcția de ajutor șef post la Poliția Pantelimon, cu gradul profesional de agent de poliție, deținea aviz de poliție
judiciară, conform dispoziției de numire nr. S/211 din 2 aprilie 2007.
Potrivit fișei
postului, inculpatul avea între alte atribuții de serviciu și pe acelea privind
supravegherea, îndrumarea și controlul, în condițiile legii a participanților
la traficul rutier în zona de competență, acordarea de sprijin autorităților
locale pentru buna desfășurare a traficului rutier și efectuarea cercetării
accidentelor rutiere soldate numai cu pagube materiale, precum și desfășurare a
activității informativ–operative pentru descoperirea autorilor infracțiunilor
și supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de infracțiuni.
Deși, potrivit
atribuțiilor de serviciu menționate mai sus inculpatul era competent să
constate contravențiile la regimul circulației rutiere săvârșite de martorul
denunțător B.D., nu a procedat în acest sens, ci i-a pretins denunțătorului „o
cinste” echivalentă ca valoare cu amenda contravențională ce ar fi trebuit
aplicată, așa cum rezultă din convorbirea ambientală din data de 21 noiembrie
2010 și din declarația martorului denunțător B.D.
Urmare a denunțului
formulat de B.D. și înregistrat sub nr. 1180770 din 24 noiembrie 2010 la Serviciul Județean Anticorupție Constanța la data de 26 noiembrie 2010, s-a organizat
flagrantul, ocazie cu care inculpatul H.M.A. a fost depistat având asupra sa un
plic în care se aflau 6 bancnote în valoare totală de 400 RON, marcate cu
inscripțiile „Mită” și „26 noiembrie 2010”.
Situația de fapt reținută în sarcina inculpatului H.M.A.
rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor înregistrate în mediul ambiental,
înregistrările audio–video privind activitatea investigată, procesul-verbal de
constatare a flagrantului,
coroborate cu declarațiile martorului denunțător B.D.
și ale martorului S.D.P., precum și cu înscrisurile referitoare la atribuțiile
de serviciu ale inculpatului, acte de constatare a contravențiilor la regimul
circulației pe drumurile publice întocmite de acesta și planificarea
serviciului pe lunile octombrie și noiembrie 2010 a lucrătorilor Postului de Poliție Pantelimon unde lucra inculpatul.
Susținerea inculpatului,
potrivit căreia suma de 400 RON reprezintă un împrumut, pe care i l-a solicitat
martorului B.D., este contrazisă de probele administrate în cauză, respectiv de
înregistrările convorbirilor din mediu ambiental purtate de martor cu
inculpatul și de declarațiile martorului S.D.P., care a fost de față atunci
când inculpatul i-a pretins denunțătorului bani, motivat de neîntocmirea
proceselor–verbale de constatare a contravențiilor.
Critica formulată de inculpat,
referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei este, de asemenea,
neîntemeiată.
Fapta inculpatului, astfel cum
a fost reținută pe baza probatoriului administrat în cauză, nu întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite prev. de art.
256 C. pen., în condițiile în care primirea banilor nu s-a făcut în
considerarea îndeplinirii unui act la care era obligat în virtutea funcției
deținute, aceasta fiind singura modalitate de săvârșire a respectivei
infracțiuni.
De asemenea, forma agravată
prevăzută de alin. (2) al art. 254 C. pen. se justifică temeinic, întrucât
inculpatul era competent potrivit legii și atribuțiilor de serviciu să „îndrume,
supravegheze și controleze, în condițiile legii, participanții la traficul
rutier pe drumurile județene și comunale situate în zona de competență …”, iar
potrivit prevederilor art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravențiilor, în calitate de agent constatator, întocmea
procesele–verbale de constatare a contravențiilor la regimul circulației
rutiere înmânându-le apoi unui polițist specialist în domeniu pentru
completarea rubricilor privind încadrarea juridică și sancțiunea aplicată.
Rezultă că, potrivit
atribuțiilor de serviciu, inculpatul era competent să întocmească actul de
constatare a abaterii de la regimul circulației rutiere, cu rol determinant în
finalizarea procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională,
ori și în această ipoteză pretinzând denunțătorului bani, urmare neîndeplinirii
respectivelor atribuții de serviciu, inculpatul a săvârșit infracțiunea de
luare de mită.
Una din modalitățile
alternative de săvârșire a infracțiunii de luare de mită este și aceea a pretinderii
de bani sau alte foloase necuvenite, în scopul neîndeplinirii îndatoririlor de
serviciu iar consumarea acesteia are loc în momentul pretinderii respectivelor
foloase, fără să intereseze, din perspectiva textului incriminator, dacă și
când s-a îndeplinit, nu s-a îndeplinit ori s-a întârziat îndeplinirea actului
privitor la îndatoririle de serviciu sau contrar acestor îndatoriri.
Din perspectiva celor
menționate se constată că, inculpatul a săvârșit infracțiunea de luare de mită,
la momentul pretinderii de bani de la denunțător, chiar dacă neîndeplinirea
atribuțiilor sale de serviciu a avut loc anticipat respectivului moment iar
încălcarea atribuțiilor de serviciu s-a făcut, așa cum rezultă explicit din
probe, în considerarea obținerii de foloase necuvenite.
Așa cum rezultă din situația
de fapt reținută, potrivit probatoriului administrat în cauză, inculpatul a
fost cel care a insistat să i se dea bani de către martorul denunțător în
schimbul neîntocmirii proceselor verbale de constatare a contravențiilor
săvârșite de acesta din urmă, aspect confirmat de înregistrările convorbirilor
din mediul ambiental de la datele de 21 noiembrie 2010, 22 noiembrie 2010 și 26
noiembrie 2010, coroborate cu declarațiile martorului S.D.P. și așa fiind nu
sunt dovedite pretinsele acte de provocare din partea denunțătorului, această
susținere a inculpatului, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
Față de considerentele
arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b)
C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând și disp. art. 192 alin.
(2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul H.M.A. împotriva deciziei penale nr. 117/P din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de
500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie
2012.