ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 680/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Alba Iulia,

reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu C.S.E.P.H.A. și A.N.P.H.,

anularea Deciziei nr. 8752 din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară și obligarea

pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrată permanent în

grad de handicap accentuat.

În motivarea cererii se arată că

este în evidență încă din anul 2007 ca persoană cu handicap, iar la termenul

pentru revizuire trebuia să prezinte o serie de documente dar care să fie emise

numai de Spitalul Județean Deva, deși nu există nicio prevedere legală prin

care să fie obligată să-și efectueze investigațiile într-o anumită unitate

spitalicească.

I s-a emis Decizie nr. 8752 din 26

iulie 2009 de către Comisia Superioară în care s-a stabilit valabilitatea până

în martie 2010, deși a solicitat încadrarea cu caracter permanent.

Prin sentința nr. 119/F/CA/2010 din

27 aprilie 2010 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei A.N.P.H. și a fost respinsă acțiunea reclamantei față de această

pârâtă, iar acțiunea împotriva pârâtei C.S.E.P.H.A. a fost respinsă.

În motivarea sentinței, în legătură

cu excepția calității procesuale pasive a A.N.P.H., instanța de fond a arătat

că aceasta nu are atribuții în stabilirea gradului de invaliditate și în plan

procesual nu are legitimare procesuală în litigiile ce privesc legalitatea

actelor administrative emise în legătură cu persoanele cu handicap și, prin urmare,

nu are calitate procesuală pasivă și acțiunea a fost respinsă față de această

pârâtă.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a

considerat că din actele medicale rezultă că suferă de „sindrom psihoorganic

cerebral pe fond vascular, retard mintal”, în urma examenului psihologic

constatându-se un QI de 42.

În Ordinul nr. 1992/2007 pentru

aprobarea criteriilor medico-psihosociale, pe baza cărora se stabilește

încadrarea în grad de handicap, întârzierea mintală este caracterizată prin

funcționarea intelectuală semnificativ sub medie (un QI sub 70 cu debut

înaintea vârstei de 18 ani), precum și prin deficite sau deteriorări

concomitente în activitatea adaptivă în cel puțin două din următoarele domenii:

comunicare, autoîngrijire, viață de familie, aptitudini sociale, uz de

resursele comunității, autoconducere, timp liber, sănătate și siguranță.

Pentru că din luna octombrie 2007

reclamanta nu a mai fost internată într-un spital de specialitate psihiatrică

și în raport de documentația depusă, instanța de fond a considerat că refuzul

pârâtei de a emite decizia de încadrare în grad de handicap accentuat cu

caracter permanent condiționat de necesitatea completării investigațiilor

medicale este justificat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamanta M.M., solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței

atacate și admiterea acțiunii.

În motivele de recurs se arată că în cauză a

solicitat efectuarea unei expertize medico-legale iar raportul efectuat a

concluzionat că afecțiunea psihică de care suferă este o boală psihică de intensitate

medie, cu caracter ireversibil care poate fi socotită ca o boală cu caracter

permanent.

Se apreciază că în mod eronat instanța a reținut

și motivat că din luna octombrie 2007 nu a mai fost internată într-un spital de

specialitate psihiatrică deoarece recurenta este deja luată în evidență,

beneficiază de tratament permanent, iar boala este ireversibilă.

Se invocă faptul că recurenta nu a solicitat

anularea deciziei Comisiei pentru că ar contesta gradul II sau accentuat ci

numai valabilitatea, adică permanența acesteia, iar medicul curant este cel

care apreciază dacă evoluția bolii de agravează.

În luna octombrie 2008 recurenta a fost

internată la Spitalul de psihiatrie Zam de către același medic curant care în

anul 2007 a considerat că este necesară internarea sa, iar în luna martie 2009 a fost investigată la Spitalul Militar Cluj fără a fi internată.

După examinarea motivelor de recurs,

a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 8752 din 6 iulie 2009

emisă de C.S.E.P.H.A. a fost menținut gradul de handicap accentuat stabilit

pentru reclamanta M.M. prin certificatul nr. 6732 din 30 martie 2009 emis de

Comisia de Evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului

Județean Hunedoara iar ca termen de revizuire a fost stabilit luna martie 2010.

Reclamanta a solicitat anularea

acestei decizii și să fie emisă o altă decizie cu același grad de handicap dar

să nu mai fie fixat termen de revizuire, ci să fie stabilit permanent.

La dosar a fost depus și

certificatul de încadrare emis în anul 2007 de încadrare în grad de handicap și

în care era fixată o dată de revizuire, iar în acel certificat se înscrie la

codul bolii F70 și cod handicap 5.

Și în decizia a cărei anulare se

solicită este înscris același cod al bolii (F70) și același cod handicap (5).

Prin Ordinul comun nr. 762 din 31

august 2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19 decembrie 2007 al M.S.P., au fost

aprobate criteriile medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabilește

încadrarea în gradul de handicap.

Niciunde în cuprinsul acestuia nu se

prevede că pentru gradul de handicap accentuat în cazul persoanelor cu dezvoltare

incompletă a funcțiilor mentale și psihosociale nu se poate stabili un termen

de revizuire, mai ales că parametrii funcționali se pot stabili prin examen

psihiatric, teste psihometrice, anchetă socială, iar în cauză aceste

investigații nu au stabilit caracterul ireversibil al bolii.

Nici recurenta nu a indicat, nici în

cererea de chemare în judecată și nici în motivele de recurs, care ar fi

temeiul legal care să poată obliga autoritățile publice la emiterea unui

certificat de încadrare în grad de handicap fără termen de revizuire.

Referitor la concluziile raportului

de expertiză întocmit în cauză și care au fost invocate de recurentă, se

constată că acestea sunt nerelevante, pentru că s-a stabilit că

reclamanta-recurentă suferă de „sindrom psihoorganic cerebral pe fond vascular.

Retard mintal”, fapt recunoscut de autoritățile statului care au emis

certificatele de încadrare în grad de handicap, iar în privința celorlalte

concluzii, acestea nu s-au bazat pe examinarea persoanei, ci numai a actelor

medicale depuse.

Apreciind că soluția instanței de

fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20

din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta M.M.

împotriva sentinței nr. 119/CA din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

februarie 2011.