ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 680/2011

Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Curții de Apel Alba Iulia, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu C.S.E.P.H.A. și A.N.P.H., anularea Deciziei nr. 8752 din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară și obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrată permanent în grad de handicap accentuat. În motivarea cererii se arată că este în evidență încă din anul 2007 ca persoană cu handicap, iar la termenul pentru revizuire trebuia să prezinte o serie de documente dar care să fie emise numai de Spitalul Județean Deva, deși nu există nicio prevedere legală prin care să fie obligată să-și efectueze investigațiile într-o anumită unitate spitalicească. I s-a emis Decizie nr. 8752 din 26 iulie 2009 de către Comisia Superioară în care s-a stabilit valabilitatea până în martie 2010, deși a solicitat încadrarea cu caracter permanent.

Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 119/F/CA/2010 din 27 aprilie 2010 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.P.H. și a fost respinsă acțiunea reclamantei față de această pârâtă, iar acțiunea împotriva pârâtei C.S.E.P.H.A. a fost respinsă. În motivarea sentinței, în legătură cu excepția calității procesuale pasive a A.N.P.H., instanța de fond a arătat că aceasta nu are atribuții în stabilirea gradului de invaliditate și în plan procesual nu are legitimare procesuală în litigiile ce privesc legalitatea actelor administrative emise în legătură cu persoanele cu handicap și, prin urmare, nu are calitate procesuală pasivă și acțiunea a fost respinsă față de această pârâtă. Pe fondul cauzei, instanța de fond a considerat că din actele medicale rezultă că suferă de „sindrom psihoorganic cerebral pe fond vascular, retard mintal”, în urma examenului psihologic constatându-se un QI de 42. În Ordinul nr. 1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale, pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, întârzierea mintală este caracterizată prin funcționarea intelectuală semnificativ sub medie (un QI sub 70 cu debut înaintea vârstei de 18 ani), precum și prin deficite sau deteriorări concomitente în activitatea adaptivă în cel puțin două din următoarele domenii: comunicare, autoîngrijire, viață de familie, aptitudini sociale, uz de resursele comunității, autoconducere, timp liber, sănătate și siguranță. Pentru că din luna octombrie 2007 reclamanta nu a mai fost internată într-un spital de specialitate psihiatrică și în raport de documentația depusă, instanța de fond a considerat că refuzul pârâtei de a emite decizia de încadrare în grad de handicap accentuat cu caracter permanent condiționat de necesitatea completării investigațiilor medicale este justificat.

Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M.M., solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și admiterea acțiunii. În motivele de recurs se arată că în cauză a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale iar raportul efectuat a concluzionat că afecțiunea psihică de care suferă este o boală psihică de intensitate medie, cu caracter ireversibil care poate fi socotită ca o boală cu caracter permanent. Se apreciază că în mod eronat instanța a reținut și motivat că din luna octombrie 2007 nu a mai fost internată într-un spital de specialitate psihiatrică deoarece recurenta este deja luată în evidență, beneficiază de tratament permanent, iar boala este ireversibilă. Se invocă faptul că recurenta nu a solicitat anularea deciziei Comisiei pentru că ar contesta gradul II sau accentuat ci numai valabilitatea, adică permanența acesteia, iar medicul curant este cel care apreciază dacă evoluția bolii de agravează. În luna octombrie 2008 recurenta a fost internată la Spitalul de psihiatrie Zam de către același medic curant care în anul 2007 a considerat că este necesară internarea sa, iar în luna martie 2009 a fost investigată la Spitalul Militar Cluj fără a fi internată.

Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 8752 din 6 iulie 2009 emisă de C.S.E.P.H.A. a fost menținut gradul de handicap accentuat stabilit pentru reclamanta M.M. prin certificatul nr. 6732 din 30 martie 2009 emis de Comisia de Evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara iar ca termen de revizuire a fost stabilit luna martie 2010. Reclamanta a solicitat anularea acestei decizii și să fie emisă o altă decizie cu același grad de handicap dar să nu mai fie fixat termen de revizuire, ci să fie stabilit permanent. La dosar a fost depus și certificatul de încadrare emis în anul 2007 de încadrare în grad de handicap și în care era fixată o dată de revizuire, iar în acel certificat se înscrie la codul bolii F70 și cod handicap

Și în decizia a cărei anulare se solicită este înscris același cod al bolii (F70) și același cod handicap (5). Prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19 decembrie 2007 al M.S.P., au fost aprobate criteriile medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în gradul de handicap. Niciunde în cuprinsul acestuia nu se prevede că pentru gradul de handicap accentuat în cazul persoanelor cu dezvoltare incompletă a funcțiilor mentale și psihosociale nu se poate stabili un termen de revizuire, mai ales că parametrii funcționali se pot stabili prin examen psihiatric, teste psihometrice, anchetă socială, iar în cauză aceste investigații nu au stabilit caracterul ireversibil al bolii. Nici recurenta nu a indicat, nici în cererea de chemare în judecată și nici în motivele de recurs, care ar fi temeiul legal care să poată obliga autoritățile publice la emiterea unui certificat de încadrare în grad de handicap fără termen de revizuire. Referitor la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză și care au fost invocate de recurentă, se constată că acestea sunt nerelevante, pentru că s-a stabilit că reclamanta-recurentă suferă de „sindrom psihoorganic cerebral pe fond vascular. Retard mintal”, fapt recunoscut de autoritățile statului care au emis certificatele de încadrare în grad de handicap, iar în privința celorlalte concluzii, acestea nu s-au bazat pe examinarea persoanei, ci numai a actelor medicale depuse. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.