ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 545/2012

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Tribunalul Galați prin sentința

civilă nr. 1410 din 9 octombrie 2009 a respins ca nefondată excepția lipsei

calității procesuale active, a admis acțiunea formulată de reclamanții N.E., P.M.

și P.G.L., a dispus anularea Dispoziției nr. 3728/ SR din 17 decembrie 2008

emisă de Primăria Municipiului Galați și emiterea unei noi dispoziții în care

reclamanților să li se acorde despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 10/2001

pentru imobilul situat în Galați, str. Tecuci, (fostă 1 Mai) în integralitatea

sa sau teren în compensare 881 mp, reținând că acțiunea este întemeiată.

Apelul declarat

de pârâtul Municipiul Galați prin Primar a fost admis prin decizia civilă nr. 57/

A din 16 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, iar cauza s-a trimis spre

rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că instanța de fond a înțeles să

pronunțe o soluție alternativă ce nu poate fi pusă în executare, iar executarea

nu poate fi lăsată la latitudinea celui obligat.

În rejudecare,

prin sentința nr. 1934 din 7 octombrie 2010, Tribunalul Galați, secția civilă,

a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a

reclamanților P.M. și P.G.L.

Totodată, a

respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții N.E., P.M. și P.G.L., în

contradictoriu cu pârâta Municipiul Galați, prin Primar, în baza Legii nr. 10/2001.

Pentru a

pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele;

În ceea ce

privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P.M. și P.G.L.,

s-a constat că notificarea nr. 460/2001 (fila 40 dosar fond) privind acordarea

măsurilor reparatorii în conformitate cu Legea 10/2001 pentru imobilul din

Galați, str. Tecuci (fostă 1 Mai) a fost formulată de reclamanta N.E., fostă P.E.

Instanța a

apreciat că reclamanții P.M. și P.G.L. sunt terțe persoane interesate care pot

solicita constatarea nulității unei dispoziții emise conform Legii nr. 10/2001,

act de natură civilă care a intrat în circuitul civil și a produs efecte

juridice, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale active a

reclamanților P.M. și P.G.L. a fost respinsă ca nefondată.

Pe fondul

cauzei s-a reținut că cererea de restituire a fost formulată de reclamanta N.E.

în nume propriu, pentru cota de

1

/

A

pentru care a făcut

dovada proprietății prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la NTS

Galați și sentința civilă nr. 794/1994 a Judecătoriei Galați (fila 98 dosar),

în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Având în vedere

că fiii defunctului, respectiv reclamanții P.M. și P.G.L., nu au formulat

notificare potrivit Legii nr. 10/2001, s-a constatat că în mod corect au fost

acordate măsuri reparatorii pentru cota de

X

/

A

din

imobil, dispoziția emisă este legală și temeinică.

Împotriva

acestei sentințe civile au declarat apel reclamanții N.E., P.M. și P.G.L.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia

civilă nr. 16/ A din 9 februarie 2011 Curtea de Apel Galați a respins ca

nefondată cererea de repunere în termenul de formulare a apelului și a respins

apelul ca nefondat.

Întrucât

sentința civilă atacată a fost comunicată reclamanților la data de 15 octombrie

2010, conform dovezilor de comunicare existente la filele 19 - 21 dosar fond,

iar apelul de față a fost declarat la data de 3 noiembrie 2010, instanța a

invocat din oficiu excepția tardivității, conform art. 103 C. civ.,

nerespectarea formelor legale atrăgând sancțiunea decăderii.

Ulterior

invocării acestei excepții, apelanta N.E. a solicitat repunerea în termenul de

apel invocând faptul că, în perioada 18 octombrie - 1 noiembrie 2010, a fost

grav bolnavă și i s-a recomandat repaus la pat. în acest sens, a depus la dosar

xerocopia adeverinței medicale eliberate la data de 28 ianuarie 2011.

Instanța a

apreciat că aspectele invocate de apelantă, în sensul că starea de sănătate și

vârsta înaintată au împiedicat-o să respecte termenul legal de 15 zile, nu pot

constitui o împrejurare mai presus de voința părții, în înțelesul art. 103 alin.

(1) C. proc. civ., în măsură să determine admisibilitatea cererii de repunere

în termenul de exercitarea căii de atac.

Împotriva

deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta N.E., arătând că în mod

greșit a fost respinsă cererea de repunere în termenul de formulare a apelului.

A susținut că această cerere a îndeplinit condițiile impuse de art. 103 alin. (1)

C. proc. civ., iar motivul imposibilității declarării apelului în termen a fost

dovedit cu actele medicale depuse la dosar.

Recursul nu

este fondat.

Art. 103 alin.

(1) C. proc. civ. stabilește că neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. în acest

din urmă caz, actul de procedură se îndeplinește în termen de 15 zile de la încetarea

împiedicării.

Din textul

citat rezultă că decăderea nu operează în cazul în care partea dovedește că a

fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să efectueze

actul de procedură, dacă acest act se îndeplinește în termen de 15 zile de la

încetarea împiedicării.

Rezultă că

pentru admiterea cererii de repunere în termen trebuie îndeplinite cumulativ

cerințele ca partea să nu-și fi exercitat dreptul procedural în termenul legal

peremptoriu dintr-un motiv care exclude culpa sa, împrejurarea, ce a împiedicat

partea să acționeze să se fi produs înăuntrul termenului legal în care trebuia

exercitat dreptul procedural și, în fine, în termen de 15 zile de la data

încetării împiedicării, partea interesată să formuleze atât cererea de repunere

în termen cât și cererea de exercitare a căii de atac.

Aceste condiții

nu sunt îndeplinite cumulativ, întrucât, așa cum rezultă din cererea formulată

de recurentă, termenul de 15 zile,socotit de la data încetării

împiedicării,nici nu a fost evocat pentru a se aprecia că,în adevăr, sunt

îndeplinite cerințele art. 103 C. proc. civ. în legătură cu motivul

împiedicării exercițiului dreptului procedural, se constată că starea de

sănătate invocată de recurentă nu poate constitui o împrejurare mai presus de

voința părții.

Având în vedere

aceste considerente recursul este nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta N.E. împotriva deciziei nr. 16/ A din

9 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 1 februarie 2012.