ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1790/2012

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 8 din 27 ianuarie 2012 Curtea de Apel Suceava, secția penală

și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată, plângerea formulată de

petenții M.I. și P.O.  împotriva rezoluției nr. 429/P/2010 din 14 noiembrie

2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a rezoluției nr. 427/II/2/2011

din 22 decembrie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Suceava, intimată fiind A.M.G.

Pentru

a pronunța această hotărâre Curtea de Apel a reținut următoarele: petenții M.I.

și P.O.  au solicitat desființarea rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi

penale nr. 429/P/2010 din 14 noiembrie 2011 și nr. 427/II/2/2011 din 22

decembrie 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și trimiterea

cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale și trimiterii în

judecată a făptuitoarei A.M.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu extindere și pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală., constând în aceea că, deși a

încasat onorariile stabilite conform contractelor de asistență juridică

încheiate, nu și-a îndeplinit obligațiile convenite și care îi reveneau.

Prin

rezoluția nr. 429/P/2010 din 14 noiembrie 2011, procurorul, în temeiul art. 10 lit.

b) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita A.M.G.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.

(1) și (3) C. pen., cu motivarea că, în speță, fapta nu este prevăzută de legea

penală.

Petenții

au formulat plângere împotriva acestei soluții susținând că este nelegală și

netemeinică întrucât nu au fost administrate toate probele, iar cele

administrate nu au fost interpretate corect, pentru a se constata săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune de către făptuitoare și a se dispune tragerea sa la

răspundere penală.

Prin

rezoluția nr. 427/II/2/2011 din 22 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava a respins plângerea ca nefondată.

Din

analiza materialului probator administrat s-a reținut că la data de 10 mai

2009, între avocat A.M.G.  și petentul M.I. s-a încheiat contractul de

asistență juridică nr. 47, având ca obiect „asistență și reprezentare dosar

civil -strămutare", pentru recursul ce urma a fi declarat împotriva

sentinței civile nr. 615 din 17 martie 2009 a Judecătoriei Fălticeni,

pronunțată în Dosarul nr. 1642/222/2007.

S-a

reținut că, în baza convenției făptuitoarea a desfășurat următoarele activități:

-

la

termenul din 28 mai 2009 în Dosarul civil nr. 1642/222/2007 al Tribunalului

Suceava a formulat o cerere adresată președintelui completului de judecată prin

care a solicitat un nou termen întrucât nu se poate prezenta din motive

medicale și a atașat acte medicale doveditoare;

-

la

termenul nou acordat, respectiv 18 iunie 2009, făptuitoarea s-a prezentat în

cursul cercetării judecătorești și a pus concluzii cu ocazia dezbaterilor în

fond, în acord cu pretențiile petentului.

Prin

decizia nr. 1307 din 26 iunie 2009 a Tribunalului Suceava s-a respins recursul

formulat de petentul M.I. ca nefondat.

În

baza contractului menționat mai sus a fost redactată în favoarea petentului o

contestație la executare în dosar nr. 2432/227/2009 al Judecătoriei Fălticeni,

precum și o plângere penală. Atât contestația la executare cât și recursul

formulat în cauză, care poartă ștampila aceluiași cabinet de avocatură, au fost

respinse.

S-a

reținut de asemenea că prin sentința civilă nr. 1711 din 6 octombrie 2009 a

Tribunalului Suceava s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Fălticeni

iar în fața acestei instanțe făptuitoarea a desfășurat următoarele activități:

-

la

termenul din 5 ianuarie 2010 a solicitat în scris acordarea unui termen motivat

de faptul că este plecată din țară iar instanța a dispus suspendarea cauzei;

-

la

data de 11 ianuarie 2010 a fost înregistrată cererea avocatei de repunere pe

rol a cauzei;

-

la

termenul fixat, respectiv 18 februarie 2010 a fost prezent petentul asistat de

avocată iar aceasta din urmă a depus precizări;

-

la

termenul din 19 martie 2010 a fost de asemenea prezentă avocata.

La

data de 4 mai 2010 între avocata A.M.G.  și petent s-a încheiat contractul de

asistență juridică nr. 122 având ca obiect „asistență și reprezentare" în

baza căruia s-a redactat o cerere cuprinzând motivele de recurs împotriva

sentinței civile nr. 815 din 25 martie 2010.

La

data de 11 mai 2009 s-a încheiat contractul de asistență juridică nr. 48 având

ca obiect „asistență și reprezentare" în baza căruia s-a redactat o

contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1215 din 20 mai 2008 a

Tribunalului Suceava.

Între

aceleași părți s-a încheiat contractul de asistență juridică nr. 97 din 13

aprilie 2010 având ca obiect reprezentarea în Dosarul nr. 8575/86/2009 al

Tribunalului Suceava, avocata depunând două cereri de amânare justificate de

motive medicale.

În

baza contractului de asistență juridică nr. 208 din 20 iunie 2010 încheiat

între petenta P.O. și avocata A.M.G., aceasta din urmă a redactat o cerere de

revizuire a deciziei nr. 941 din 14 iunie 2010.

S-a

reținut că nu rezultă indiciile săvârșirii unei fapte penale în legătură cu

încheierea și executarea contractelor de asistență juridică, obligațiile

asumate de către avocat fiind unele de diligentă și nu de rezultat,

nerespectarea unor astfel de obligații putând să atragă răspunderea

disciplinară sau civilă.

Învestită

în condițiile art. 278

1

C. proc. pen. cu judecarea plângerii

formulate de petenți, Curtea de Apel a constatat că soluția dată de procuror

este legală și temeinică, bazându-se pe o corectă analiză și o justă evaluare a

probelor administrate.

S-a

apreciat că procurorul a interpretat judicios actele premergătoare efectuate în

cauză, stabilind în mod corect starea de fapt și dispozițiile legale

aplicabile, modalitatea în care petenții au comunicat cu avocata angajată

precum și modalitatea în care au fost soluționate cauzele în care au fost

reprezentați, raportat la obligația de diligență a avocatului prevăzută de

dispozițiile legale care reglementează exercitarea acestei profesii, nu atrag

răspunderea avocatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev.

și ped. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., și nu evidențiază rea-voință în

îndeplinirea obligațiilor decurgând din contractele de asistență și

reprezentare.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs petiționarii M.I. și P.O.

Recursul

este inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost

modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri

pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care

s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de

neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

În

consecință, constatând că în speță, sentința instanței de fond a fost

pronunțată la data de 27 ianuarie 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă,

mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței

atacate.

Printre

modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la

accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de

atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă

instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului

de netrimitere în judecată.

Ca

atare, întrucât recurentul intimat a formulat o cale de atac neprevăzută de

legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibile recursurile

cu care a fost investită, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., obligându-i pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge,

ca inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii M.I. și P.O. împotriva

sentinței penale nr. 8 din 27 ianuarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenții petiționari la plata sumelor de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 28 mai 2012.