ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2896/2011

Ședința publică de la 29 septembrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SA A.M.X., prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, să se constate că factura seria VEH nr. 5150553 din 03 august 2005 emisă de pârâtă este lovită de nulitate absolută și să se constate inexistența dreptului de creanță al pârâtei pentru suma de 183.436,72 lei. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9955 din 22 octombrie 2010, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei, reținând, în esență, că între părți s-a încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 210/2003, în vederea exploatării unui teren agricol, în suprafață de 4.167,42 ha, dar și că pârâta a emis factura a cărei nulitate absolută se cere a fi constatată.

Instanța de fond a luat act de faptul că reclamanta a invocat cauza ilicită, ca motiv de nulitate a facturii, susținând că pârâta urmărește să obțină foloase necuvenite, în condițiile în care în vara anului 2005, culturile au fost distruse de fenomene meteorologice asimilate forței majore.

Examinând acest motiv de nulitate, Tribunalul l-a apreciat ca fiind nefondat, întrucât factura a fost emisă în temeiul unui contract încheiat în mod valabil, considerând totodată că nici frauda la lege nu a fost probată și, în acest context, a constatat că atât timp cât contractul era în ființă la data emiterii facturii, pârâta are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, potrivit art. 1073 C. civ., iar fenomenele meteorologice invocate nu pot fi asimilate forței majore la care se referă art. 1082-1083 C. civ., întrucât reclamanta avea obligația, impusă în pct. 4.2 din contract, să asigure culturile, să cesioneze despăgubirile pârâtei și să depună polița de asigurare la reprezentantul pârâtei – obligație pe care nu și-a respectat-o.

Apelul declarat de reclamanta SA A.M.X. împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 23 din 20 ianuarie 2011. În argumentarea acestei decizii instanța de apel a reținut că apelanta SA A.M.X. deși legal citată cu mențiunea timbrării cererii de apel, nu s-a conformat acestei obligații făcându-se astfel aplicarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. Împotriva acestei decizii reclamanta SA A.M.X. a declarat recurs în argumentarea căruia a susținut că instanța de apel în mod greșit a dispus anularea apelului ca netimbrat fără a admite cererea de amânare întemeiată pe dispozițiile art. 156 C. proc.

civ., situație în care societatea ar fi achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar și le-ar fi depus la termenul acordat ca urmare a încuviințării cererii de amânare. Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului. Prin concluziile scrise depuse la dosar intimata pârâtă ADS București, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivului de recurs, raportat la soluția instanței de apel, de anulare a cererii de apel ca netimbrată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este legală, pentru următoarele considerente : Susținerea recurentei conform căreia a depus la dosar cerere de acordarea unui nou termen de judecată este nereală, întrucât din verificările actelor dosarului de apel se constată inexistența unei astfel de cereri.

De altfel, nici o alt ă cerere formulată în fața instanței [cerere formulată în temeiul art. 156 alin. (1) C. proc. civ.] nu poate să justitifice nerespectarea obligației imperative de plată anticipată a taxei judiciare de timbru. Totodată se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 întrucât taxa judiciară de timbru se achită anticipat, ca regulă si numai prin excepție, când se constată că taxa judiciară de timbru nu a fost depusă se pune în vedere achitarea acesteia până la primul termen de judecată. Din punct de vedere al bunei credințe în exercitarea drepturilor procesuale, trebuie reținut că reclamanta a fost legal citată pentru termenul din 20 ianuarie 2011, când s-a aplicat sancțiunea anulării apelului, cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar procedura de citare a fost legal îndeplinită – fila 6 dosar apel.

În alți termeni față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative în legătură cu plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în acea instanță. În consecință, pentru motivele analizate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SA A.M.X. împotriva deciziei comerciale nr. 23 din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2011.