ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2896/2011

Ședința publică de la 29 septembrie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SA A.M.X.,

prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor

Statului, să se constate că factura seria VEH nr. 5150553 din 03 august 2005

emisă de pârâtă este lovită de nulitate absolută și să se constate inexistența

dreptului de creanță al pârâtei pentru suma de 183.436,72 lei.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9955 din 22 octombrie

2010, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei, reținând, în esență, că

între părți s-a încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 210/2003,

în vederea exploatării unui teren agricol, în suprafață de 4.167,42 ha, dar și

că pârâta a emis factura a cărei nulitate absolută se cere a fi constatată.

Instanța de fond a luat act de

faptul că reclamanta a invocat cauza ilicită, ca motiv de nulitate a facturii,

susținând că pârâta urmărește să obțină foloase necuvenite, în condițiile în

care în vara anului 2005, culturile au fost distruse de fenomene meteorologice

asimilate forței majore.

Examinând acest motiv

de nulitate, Tribunalul l-a apreciat ca fiind nefondat, întrucât factura a fost

emisă în temeiul unui contract încheiat în mod valabil, considerând totodată că

nici frauda la lege nu a fost probată și, în acest context, a constatat că atât

timp cât contractul era în ființă la data emiterii facturii, pârâta are dreptul

de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, potrivit art. 1073 C. civ., iar

fenomenele meteorologice invocate nu pot fi asimilate forței majore la care se

referă art. 1082-1083 C. civ., întrucât reclamanta avea obligația, impusă în

pct. 4.2 din contract, să asigure culturile, să cesioneze despăgubirile pârâtei

și să depună polița de asigurare la reprezentantul pârâtei – obligație pe care

nu și-a respectat-o.

Apelul declarat de

reclamanta SA A.M.X. împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr.

23 din 20 ianuarie 2011.

În argumentarea

acestei decizii instanța de apel a reținut că apelanta SA A.M.X. deși legal

citată cu mențiunea timbrării cererii de apel, nu s-a conformat acestei

obligații făcându-se astfel aplicarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 146/1997.

Împotriva acestei decizii

reclamanta SA A.M.X. a declarat recurs în argumentarea căruia a susținut că

instanța de apel în mod greșit a dispus anularea apelului ca netimbrat fără a

admite cererea de amânare întemeiată pe dispozițiile art. 156 C. proc. civ.,

situație în care societatea ar fi achitat taxa judiciară de timbru și timbrul

judiciar și le-ar fi depus la termenul acordat ca urmare a încuviințării

cererii de amânare.

Pentru aceste motive

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecarea apelului.

Prin concluziile

scrise depuse la dosar intimata pârâtă ADS București, a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Recursul este

nefondat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivului de recurs, raportat la

soluția instanței de apel, de anulare a cererii de apel ca netimbrată, Înalta

Curte constată că hotărârea recurată este legală, pentru următoarele

considerente :

Susținerea recurentei

conform căreia a depus la dosar cerere de acordarea unui nou termen de judecată

este nereală, întrucât din verificările actelor dosarului de apel se constată

inexistența unei astfel de cereri. De altfel, nici o alt

ă cerere formulată în

fața instanței [cerere formulată în temeiul art. 156 alin. (1) C. proc. civ.]

nu poate să

justitifice nerespectarea obligației imperative de plată anticipată a taxei

judiciare de timbru.

Totodată se constată

că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997 întrucât taxa judiciară de timbru se achită anticipat, ca regulă

si numai prin excepție, când se constată că taxa judiciară de timbru nu a fost depusă

se pune în vedere achitarea acesteia până la primul termen de judecată.

Din punct de vedere

al bunei credințe în exercitarea drepturilor procesuale, trebuie reținut că

reclamanta a fost legal citată pentru termenul din 20 ianuarie 2011, când s-a

aplicat sancțiunea anulării apelului, cu mențiunea achitării taxei judiciare de

timbru și a timbrului judiciar, iar procedura de citare a fost legal

îndeplinită – fila 6 dosar apel.

În alți termeni față de

considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune

respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi

de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative în legătură cu plata

taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor

formulate în acea instanță.

În consecință, pentru

motivele analizate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins

ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SA A.M.X. împotriva deciziei comerciale nr. 23

din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2011.