ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3649/2010

Tribunalul Vaslui, secția penală, prin sentința penală nr. 169 din 20 aprilie 2005 pronunțată în Dosar nr. 1014/2004, a condamnat pe inculpatul P.G.V. (fiul lui N. și I.) la pedeapsa principală de: - 10 (zece) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe durata de 4 ani (pedeapsă complementară) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat („în public”) și deosebit de grav („de către o persoană care a mai comis un omor”) prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (în seara zilei de 28 aprilie 2003, în cadrul unei altercații spontane ce a avut loc în incinta căminului cultural din comuna Viișoara a aplicat cu muchia unei securi două lovituri în zona capului părții vătămate V.I., pensionar, în vârstă de 61 ani, care a suferit un traumatism cranio-cerebral și alte leziuni de violență ce au necesitat intervenție medicală de specialitate în regim de urgență pentru salvarea vieții victimei în final fiind acordate pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale”). S-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 71 și 64 C. pen. Conform art. 88 alin. (1) C. pen. s-a constatat că, măsura arestării preventive dispusă în cursul urmăririi penale în lipsa inculpatului fugit în străinătate, cu respectarea procedurii legale prevăzute de art. 149 1 și art. 150 C. proc. pen., a fost pusă în aplicare în cursul cercetării judecătorești de la 13 august 2004 și până la 17 august 2004 - când i-a fost revocată măsura preventivă amintită în recursul acestuia prin încheierea nr. 88 din 17 august 2004 a Curții de Apel Iași, secția penală dată în Dosar nr. 3863/2004 - perioadă ce i-a fost computată din pedeapsa aplicată. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială către stat a unei securi corp delict aflat în depozit la Postul de Poliție comunal Viișoara. Pe latură civilă, în temeiul art. 14 și urm.C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. și art. 106 din O.U.G.nr. 150/2002 a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile după cum urmează: a) sumele de 5.419.469 lei către C.A.S. Iași și respectiv 1.793.163 lei către C.A.S. Vaslui cu dobânzi legale aferente calculate de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitare, reprezintă contravaloarea cheltuielilor medicale ocazionate de spitalizarea părții vătămate; b) 25.000.000 lei daune materiale și respectiv 50.000.000 lei daune morale către persoana vătămată prin săvârșirea tentativei de omor, partea civilă P.G.V.; c) în conformitate cu dispozițiile art. 15 C. proc. pen. s-a luat act că Serviciul Județean de Ambulanță Vaslui nu s-a constituit parte civilă în cauză. Conform art. 189, 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.500.000 lei) cheltuieli judiciare statului. Hotarand astfel instanta a constat si retinut urmatoarele: A. Prin rechizitoriul nr. 388/P/2003 din 18 martie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Vaslui a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului P.G.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ce s-a pretins a fi fost comisă în seara zilei de 27 aprilie 2003 în incinta căminului cultural din satul de Dodești comuna Viișoara, județul Vaslui, prin aceea că inculpatul P.G.V. în vârstă de 33 ani recidivist înarmat cu o secure a intervenit în cadrul unui conflict spontan în care participau mai mulți tineri și în care erau implicați și nepoții acestuia R.G.F. și C.A.M.L. și a aplicat cu muchia securii amintite două lovituri în zona capului părții vătămate V.I., pensionar în vârstă de 61 de ani, care a suferit un traumatism cranio-cerebral și alte leziuni de violență ce au necesitat intervenție medicală de specialitate în regim de urgență pentru salvarea vieții victimei, în final fiind acordate 40-45 zile de îngrijiri medicale. Situația de fapt amintită a fost stabilită de procuror pe baza plângerii și declarațiilor persoanei vătămate (f. 2-3 și 16) proces-verbal de cercetare la locul faptei (f. 6) fotografii judiciare-operative întocmite cu această ocazie (f. 4-5), concluziile actelor indicate și medico-legale (f. 6-12), declarațiile de martorilor oculari R.G.F. (f. 80), N.M. (f. 81), C.A.M.L. (f. 82), N.M. (f. 83), S.S. (f. 84-88), S.A. (f. 89-90), V.V. (f. 91-92), S.D.C. (f. 93-95), proces-verbal de sancționare contravențională a inculpatului P.G.V. în baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/91 (f.96). Inculpatul a dat o singură declarație la postul de poliție Viișoara la data de 28 aprilie 2003, ora 9,30 - premergător începerii urmăririi penale - cu ocazia cercetării scandalului ce a avut loc în incinta căminului cultural din satul Dodești în seara zilei de 27 aprilie 2003 și sancționării contravenționale în baza Legii nr. 61/1991 a numiților R.G.F., nepotul inculpatului și respectiv a numitului S.D., conform proceselor verbale aflate la filele 96, 97 din dosar urmărire penală. În declarația amintită inculpatul a arătat că a ajuns la căminul cultural în jurul orelor 22-23, a găsit agitație și pe nepoata acestuia C.A.M. căzută jos, a ridicat-o pe picioare iar în continuare a încercat să aplaneze conflictul din incinta căminului cultural primind o lovitură în cap de la niște tineri agitați, astfel că nu a lovit nici o persoană, nu a intrat cu securea în local și nici nu știe de cine anume a fost lovit [„a ajuns în dreptul căminului când tineretul era afară în drum și era agitație (.) am intrat în cămin și am găsit-o pe nepoata mea C.A.M. căzută jos, am ridicat-o pe picioare și am încercat să aplanez niște tineri care erau agitați ocazie cu care am primit și eu o lovitură în frunte (.) eu nu am lovit nici-o persoană și nici nu am intrat cu securea în bal”]. Ulterior inculpatul a plecat în străinătate sustrăgându-se cercetarilor astfel incat urmarirea penala si arestarea preventiva a acestuia in cursul fazei procesuale amintite au fost efctuate in lipsa [Inculpatul a fost căutat și citat la domiciliu în repetate rânduri de organul de urmărire penală după cum urmează:-citat pentru 22 octombrie 2003 de procuror, citația întorcându-se cu mențiunea „destinatarul refuză primirea”; citat cu mandat de aducere pentru data de 05 noiembrie 2002; citat cu mandat de aducere pentru data de 15 decembrie 2003; citat la data de 04 februarie 2004 de organele de poliție și procuror, fără a fi găsit; citat pentru 16 februarie 2004, atât la domiciliu cât și prin afișare la Consiliul local V., conform art. 177 alin. (4) C. proc. pen.; citat prin afișare la ultimul domiciliu și prin afișare la Consiliul Local V., conform art. 177 alin. (4) C. proc. pen., pentru data de 25 februarie 2004; la nici una dintre aceste chemări inculpatul nu a răspuns situație juridică în care prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 17 din 27 februarie 2004 a Tribunalului Vaslui dată în Dosar nr. 727/2004 a fost admisă propunerea parchetului dispunându-se arestarea în lipsa inculpatului pe o durată de 30 zile începând cu data încarcerării, în conformitate cu dispozițiile art. 149 1 alin. (9) și 10 și 150 C. proc. pen.; măsura preventivă privativă de libertate sus-menționată a fost pusă în aplicare ulterior cu ocazia revenirii în țară a inculpatului, și anume de la data de 13 august 2004 și până la data de 17 august 2004 când a fost revocată în recursul declarat de inculpat prin încheierea nr. 88 din 17 august 2004 a Curții de Apel Iași, secția penală, dată în Dosar nr. 3863/2004]. B. În cursul cercetării judecătorești desfășurate în condițiile art. 288-291 C. proc. pen. - cu respectarea garanțiilor procesuale / procedurale privind garantarea dreptului la apărare prevăzute de art. 6, 70 alin. (2) și art. 171 C. proc. pen. - a fost ascultat inculpatul P.G.V. la termenul de judecată din 16 august 2004 urmare punerii în executare a mandatului de arestare preventivă in conditiile anterior aratate, ocazie cu care acesta a negat a fi autorul faptei de omucidere imputată acestuia, reiterand sustinerile in aparare facute în declarația extrajudiciară din data de 28 aprilie 2003, ora 9,30, în sensul că nu a participat în mod direct la agresiunea fizică ce a avut ca urmare punerea în primejdie a vieții numitului V.I. [în momentul în care a ajuns la căminul cultural, „conflictul era încheiat (.) l-am văzut pe partea vătămată V.I. pe o bancă și îi curgea sânge din nas (.) cei antrenați în conflict continuând însă să se bruscheze, pe de o parte erau fiul și ginerele părții vătămate precum și alți tineri care făceau parte dintre organizatori iar de cealaltă parte era nepotul R.G. și un alt nepot în vârstă de 12 ani C.A. (.) m-am băgat și eu între ei pentru a aplana conflictul însă nu am lovit pe nimeni (.) polițistul a venit peste aproximativ 10 minute și am văzut în mână la el o secure (.)securea fusese în mașina cu care R.G. și A.M.C. merseseră la cămin (.) eu nu am avut în mână acea secure și nu am lovit pe nimeni în acea seară…”]. Au fost audiați de asemenea la cercetarea judecătorească in condițiile procedurale sus-menționate martorii oculari in acuzare din grupul de tineri din satul Dodesti care au organizat evenimentul distractiv din seara zilei de 27 aprilie 2003 respectiv: N.M. [care a declarat că „a văzut pe inculpat intrând în căminul cultural cu o secure pe care o luase dintr-un autoturism parcat în fața căminului”]; S.A. [care a declarat că „a asistat la conflictul din cămin, l-a văzut pe inculpat când a intrat în sala unde avea loc balul, înarmat cu o secure și s-a îndreptat spre partea vătămată. Nu a văzut când inculpatul a lovit cu securea pe partea vătămată,însă cei din apropierea acesteia spuneau că inculpatul a lovit-o”]; V.V. [care a declarat că „a văzut când inculpatul a intrat în sală înarmat cu o secure și a lovit partea vătămată de 3 ori cu securea în cap. Securea a fost luată apoi de R.F.”; S.S. [care a declarat că „conflictul a fost generat de un grup de tineri,printre care era și C.A.M. care nu voia să iasă din sală pentru a plăti biletul de intrare. C.A.M. l-a lovit pe vătămat declanșând astfel conflictul. Inculpatul era Ia ușa de la intrare în sală. Auzind despre conflict a mers la mașină și a revenit înarmat cu o secure. A intrat în sală și s-a îndreptat spre partea vătămată pe care a lovit-o de două ori cu securea: prima dată în zona nasului din lateral și a doua oară în cap, inculpatul I-a amenințat cu securea pe cei doi care au vrut să intervină. Securea a fost luată apoi de R.G.F.”]. Au fost audiati de asemenea de instanta si ceilalti tineri din satul Viltotesti ce insoteau nepotii inculpatului respectiv Ș.C. [care a declarat că „a asistat la prima față a conflictului a ridicat -o pe C.A.M. care este prietena lui și a scos-o afară din cămin. Lângă el a venit și R.G.F., iar peste aproximativ 10 minute lângă ei a venit și inculpatul care se comporta normal, dar se interesa de o ambulanță”; S.Ș. [care a declarat că „a asistat la prima parte a conflictului, a văzut când partea vătămată a lovit-o pe C.A.M. Au intervenit prietenii acesteia din urmă și au scos-o din cămin. A venit și inculpatul care s-a interesat despre ceea ce s-a întâmplat a intrat în cămin revenind după 2-3 minut. A plecat și s-a întors cu șeful de post. C.A.M. a fost lovită de partea vătămată, a căzut și și- a pierdut cunoștința. Când și-a revenit inculpatul era lângă ea. Acesta a intrat în cămin odată cu lucrătorul de poliție care a venit”]; V.M. [care a declarat că „a asistat la prima parte a conflictului și a văzut când partea vătămată a lovit-o pe C.A.M. A ajutat pe cei care au scos-o afară din cămin. La puțin timp a venit și inculpatul care s-a interesat despre cele întâmplate și când la scurt timp a venit un lucrător de poliție a intrat odată cu acesta în cămin”]; T.A. [care a declarat că „a asistat la conflict și a văzut când inculpatul a lovit partea vătămată constituită parte civilă. Știe că acesta a cheltuit peste 40 milioane lei pentru medicamente, tratament, plata celor care au lucrat în gospodărie pe perioada când partea civilă nu a putut munci”]. La cererea inculpatului s-a solicitat avizul Comisiei Superioare Medico-Legale din cadrul I.M.L. M.M. București care a avizat raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2003 prin care s-a concluzionat că „victima a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii liniare temporo pariatal stânga cu hematom extradural acut parietal stâng, fractură comunitivă a oaselor nazale leziuni datând din 28 aprilie 2003 care au pus viața în primejdie a victimei (hematomul extradural acut și contuzia cerebrală medie), necesitând 40-45 de îngrijiri medicale; poziția victimă-agresor a fost cel mai probabil față în față; victima a fost lovită puternic în regiunea nazală probabil cu muchia toporului; în lipsa îngrijirilor medicale se putea instala decesul datorită hematomului extradural temporo-parietal stâng, cu efect de masă asupra cortexului”. Instanța, pe baza materialului probator amintit - apreciat și interpretat în conformitate cu dispozițiile art. 62, 63, 66 și 345 alin. (2) C. proc. pen. - a reținut în fapt următoarele: Inculpatul P.G.V. este unchiul lui R.G.F. și C.A.M.L., care sunt frați. În seara zilei de 27 aprilie 2003, cei arătați anterior, însoțiți și de alte persoane s-au deplasat în satul Dodești, unde era organizat un bal la căminul cultural, deplasarea fiind făcută cu un autoturism marca O., în care R.G.F. l-a invitat și pe numitul N.M. Balul sătesc amintit a fost organizat de minorii V.V. și S.D.C., ce erau însoțiți și supravegheați de părinții acestora V.l. și S.A., care asigurau și ordinea în căminul cultural. În jurul orele 21,00, partea vătămată V.I. le-a cerut participanților să părăsească localul și să iasă în stradă pentru a le putea percepe taxă de intrare. Grupul de tineri din satul Vîltotești, incluzând pe martorii R.G.F. și C.A.L., au refuzat să părăsească localul. Ca urmare a refuzului de a ieși din căminul cultural manifestat de R.G.F. între acesta și partea vătămată V.I. au început discuții contradictorii în care s-a implicat și C.A.M. Treptat discuțiile au degenerat în îmbrânceli, a încercat să se implice și N.M. dar a fost scos de rudele sale, după care s-a ajuns la violență fizică. Astfel, C.A.M. l-a lovit cu palma peste față pe V.I., acesta a împins-o, după care V.I. a fost lovit cu pumnii de R.G.F. fără însă ca partea vătămată să cadă la pământ. Despre conflictul din cămin a aflat și inculpatul P.G.V. care se afla în acel moment în stradă. Inculpatul a luat o secure cu coadă scurtă din portbagajul autoturismului O., pe care o adusese de acasă, a intrat în căminul cultural, și fără a avea vreo înțelegere cu ceilalți participanți la conflict l-a lovit de două ori în cap cu muchia securii ce o avea în mână pe partea vătămată V.I. Prima lovitură i-a fost aplicată părții vătămate V.I. de către inculpatul P.G.V. cu muchia securii în zona feței, regiunea nazală, iar cea de a doua loviură i-a fost aplicată de către același inculpat, tot cu muchia securii în regiunea temporo-parietală stângă. Urmare loviturilor primite partea vătămată V.I. a căzut la pământ. Ulterior acestui moment R.G.F. a luat securea din mâna lui P.G.V. și a continuat să amenințe persoanele aflate în căminul cultural, care încercau să intervină în ajutorul părții vătămate, fiind deposedat de secure de un lucrător de poliție, care i-a condus pe R.G.F. și inculpat la postul de poliție Viișoara în vederea efectuării de cercetări. Cu această ocazie celor doi le-au fost luate declarații în care nici unul nu a recunoscut agresiunea comisă asupra lui V.I. Față de R.G.F. a fost încheiat și proces-verbal de sancționare contravențională pentru scandal și tulburarea liniștii publice conform Legii nr. 61/1991. În noaptea respectivă partea vătămată a fost transportată la Spitalul Municipal Bârlad unde i s-au acordat primele îngrijiri, după care a fost trimis la Spitalul Clinic de Urgență S.T. Iași unde s-a intervenit chirurgical. Leziunile traumatice produse părții vătămate V.I. au fost evidențiate în certificatul medico-legal din 16 mai 2003 eliberat de S.M.L. Vaslui. După începerea cercetărilor de către procuror s-a dispus efectuarea pentru partea vătămată V.I. a unei constatări medico-legale fiind întocmit raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2003 al S.M.L. Vaslui. Din concluziile acestui raport de expertiză rezultă că partea vătămată V.I. a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii cominutive a oaselor proprii ale nasului cu deplasare, tumefacție și echimoză. Pentru hematomul extradural acut parietal stâng a fost necesară intervenția operatorie pentru evacuarea acestuia fiind necesară și repoziționarea piramidei nazale care prezenta fractură cominutivă. Leziunile au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale ce au pus în primejdie viața victimei. În lipsa îngrijirilor medicale respectiv a intervenției operatorie de necesitate se putea instala decesul părții vătămate datorită hematomului extradural temporo parietal stâng cu efecte de masă asupra cortexului, iar supraviețuirea acestuia se datorează intervenției chirurgicale prompte și înalt calificate acordate de Clinica de Neurochirurgie Iași. Medicul legist a apreciat că poziția victimă-agresor a fost probabil față în față și că partea vătămată a fost lovită puternic în zona feței probabil cu muchia toporului. În ceea ce privește leziunea din regiunea temporo parietală stângă s-a apreciat inițial că poate fi urmare a primei lovituri, victima căzând cu impact cranian la nivelul acestei regiuni. S-a apelat în vederea avizării raportului de expertiză medico-legală și pentru precizări suplimentare la Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului de Medicină Iași, care, cu adresa din 10 decembrie 2003 a concluzionat că tumefacția regiunii temporo parietale stângi cu fractură subiacentă implică o forță cinetică mai mare ce putea fi produsă cu muchia unui corp contondent, această concluzie coroborându-se cu declarațiile martorilor audiați, care au relatat aspectul că inculpatul P.G.V. a lovit partea vătămată de două ori în regiunea capului. Deși medicii nu au exclus variante lovirii victimei căzute la pământ cu piciorul, deoarece a lipsit o rană a pielii capului, această variantă nu s-a confirmat iar partea vătămată V.I. a oferit explicația lipsei rănii pielii, deoarece pe cap la momentul agresării sale, purta o șapcă din stofă care a atenuat forța loviturii. Este adevărat că în raportul de expertiză medico-legală din 16 octombrie 2003 al S.M.L. Vaslui a fost întocmit de medicul legist care a eliberat certificatul medico-legal inițial încălcându-se astfel dispozițiile art. 35 din Regulamentul de aplicare a O.G. nr. 1/2000 aprobat prin O.G. nr. 774/2000. Prin faptul că raportul a fost confirmat de comisia de avizare din cadrul I.M.L. Iași care a venit cu precizări importante în ceea ce privește mecanismul de producere a leziunilor, aviz aprobat de comisia superioară medico-legală, nelegalitatea amintită a fost acoperită. Situația de fapt amintită a rezultat și din declarațiile părții vătămate care de la început și în mod constant l-a indicat pe inculpatul P.G.V. ca fiind autorul agresiunii împotriva acesteia. În drept, fapta inculpatului P.G.V. de a aplica cu intensitate sporită în zone vitale două lovituri cu muchia unei securi părții vătămate V.I. - în regiunile nazală și temporo-parietală stângă cu consecința cauzării de fracturi, hematom extradural acut și contuzie cerebrală medie,leziuni de violență ce au pus în primejdie viața victimei necesitând 40-45 zile de îngrijiri medicale - a fost apreciată a realiza elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. (infracțiune comisă cu intenție indirectă, prin acceptarea ca finalitate a suprimării vieții victimei). Infracțiunea amintită s-a constatat a fi comisă în stare de recidivă post-executorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. avându-se în vedere datele înscrise în cazierul judiciar al inculpatului atestând că acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 2 din 19 ianuarie 1993 a Tribunalului Vaslui pentru săvârșirea unei infracțiuni similare de tentativă la omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare în executarea căreia fost arestat preventiv la 22 martie 1992 fiind liberat condiționat la 29 martie 1995 rest rămas neexecutat 1087 zile (ce s-a împlinit la data de 29 martie 1998 anterior săvârșirii infracțiunii în speță, ce a avut loc la data de 27 aprilie 2003). La individualizarea pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 72 și urm. C. pen., instanța a avut în vedere sustragerea inculpatului de la urmărirea penală și judecată, statutul de recidivist post-executoriu al acestuia în condițiile în care a fost condamnat anterior pentru o infracțiune similară de tentativă la omor și pericolul social concret ridicat al tentativei de omor calificat actuale corespunzător modalității și împrejurărilor în care a fost comisă (aplicare de lovituri repetate cu muchia unei securi în capul victimei, în incinta unui cămin cultural cu ocazia unei sărbători onomastice), aplicând acestuia pedeapsa de 10 ani închisoare, având cuantumul orientat către maximul legal special de 12 ani și 6 luni închisoare prevăzut de lege. Alăturat pedepsei principale a închisorii sus-menționate i-a fost interzisă inculpatului și exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe durata de 4 ani ca pedeapsă complementară, prevăzută de dispozițiile art. 176 C. pen. Conform art. 71 C. pen. pe perioada executării pedepsei principale i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 C. pen. În soluționarea laturii civilă a procesului în conformitate cu dispozițiile art. 14 și următoarele C. proc. pen. și art. 998, 999 C. civ., pe baza declarațiilor martorilor audiați la cererea acesteia, a fost obligat inculpatul către partea civilă V.I., victima infracțiunii de tentativă la omor, la despăgubiri civile în sumă de 75.000.000 lei (25 milioane lei daune morale și respectiv 50 milioane lei daune materiale).

Împotriva sentinței penale nr. 169 din 20 aprilie 2005 a Tribunalului Vaslui, sectia penala, a declarat în termen apel inculpatul P.G.V. solicitând desființarea hotărârii de condamnare sus-menționate ca nelegală și netemeinică pe considerentul în principal că nu este autorul faptei de tentativă la omor calificat dedusă judecății impunându-se achitarea sa în temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și sub aspect formal susținând ca a fost lipsit de un proces echitabil (i-au fost prezentate târziu actele de urmărire penală, nu a fost ascultat în cursul cercetării judecătorești, nu i-a fost admisă o nouă expertiză medico-legală cea efectuată fiind lovită de nulitate, hotărârea nu este motivată în fapt și în drept, nu a fost expertizat corpul delict, nu s-a avut în vedere și plângerea numitului R.G.F. pentru o infracțiune de tâlhărie care s-a consumat în aceleași împrejurări, că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat avându-se în vedere că tentativa de omor calificat imputată acestuia se putea consuma numai cu forma de vinovăție a intenției, iar instanța nu a analizat existența acesteia). Curtea, in considerarea motivelor formale de apel invocate de inculpat a dispus completarea cercetarii judecatoresti prin audierea martorilor P.M. și N.I., inclusiv depunerea de inscrisuri noi in aparare de catre inculpatul-apelant. A fost respinsă ca neintemeiata cererea inculpatului de efectuare a unei noi expertize medico-legale in conformitate cu dispozitiile art. 302 C. proc. pen., avându-se în vedere că nu au intervenit date noi față de momentul când expertiza a fost avizată. Prin Decizia penală nr. 100 din 4 aprilie 2006 Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului P.G.V., mentinand ca legala si temeinica sentinta atacata in conformitate cu dispozitiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă cu probele administrate și a individualizat pedeapsa în concordanță cu criteriile prevăzute de legiuitor prin dispozițiile art. 72 C. pen. În acest sens s-a constat că plângerea și declarațiile părții vătămate s-au coroborat cu declarațiile martorilor N.M., S.S., N.M., V.S.D. persoane care au perceput nemijlocit momentul când inculpatul a lovit victima cu securea în zona capului și cu constatările în același sens făcute de medicii legiști. Declarațiile martorilor audiați la cererea inculpatului au făcut referire doar la aspectele premergătoare sau ulterioare exercitării actelor de violență. Nu s-a putut reține că inculpatul nu s-a bucurat de un proces echitabil față de împrejurarea că s-a sustras urmăririi penale și parțial judecății. În tot cursul procesului atât în faza de urmărire penală cât și a judecății, inculpatul a avut asistență juridică, procurorul și instanța de judecată administrând la cererea inculpatului prin apărător, probele pertinente și utile cauzei. Față de precizările făcut de Comisia Superioară Medico-Legală, în cauză nu era necesară o nouă expertiză medico-legală, încălcarea art. 35 din Regulamentul de aplicare a O.G. nr. 1/2000 fiind acoperită de Comisia de avizare. Hotărârea primei instanței cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină dispozitivul, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. ca pedeapsă complementară fiind o consecință a gravității faptei, a persoanei inculpatului care a mai fost condamnat pentru o faptă de aceeași natură. Expertizarea corpului delict, obiectul folosit la săvârșirea faptei nu era o probă necesară și utilă cauzei, probele testimoniale susținând pe deplin existența faptei și vinovăția inculpatului. În cursul judecății - contrar susținerilor acestuia - inculpatul a fost audiat cu ocazia punerii în executare a mandatului de arestare preventivă. După momentul punerii sale în libertate prin revocarea măsurii arestării preventive inculpatul nu s-a mai prezentat decât la termenul din 12 ianuarie 2005, astfel că deși aflat în stare de libertate, în mod vădit tendențios inculpatul nu s-a mai prezentat pentru audiere. În declarația dată cu ocazia punerii în executare a măsurii arestării preventive după ce i s-a adus la cunoștință conținutul actului de sesizare și motivul pentru care s-a dispus arestarea preventivă, inculpatul a făcut precizări cu privire la poziția lui procesuală și la împrejurările în care s-a reținut că el a săvârșit fapta. Împrejurarea că nu s-a avut în vedere de către procuror și plângerea martorului R.G.F. pentru o faptă de tâlhărie pretins a se fi consumat în aceleași împrejurări nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii, instanța, în condițiile art. 317 C. proc. pen. fiind obligată să se mărginească la fapta și persoana arătate în actul de sesizare. Forma de vinovăție a inculpatului s-a regăsit în situația de fapt descrisă în considerentele hotărârii apelate. Împotriva deciziei amintite a declarat în termenul legal recurs inculpatul P.G.V., solicitând casarea hotărârii amintite ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: procedura de citare în tot cursul judecății apelului a fost nelegal îndeplinită cu consecința nulității hotărârii pronunțate în condițiile art. 197 alin. ultim C. proc. pen. / compunerea instanței nu a fost aceeași la dezbatere și la deliberare / expertiza medico-legală care a stat la baza întocmirii actului de sesizare a instanței și mai apoi la pronunțarea hotărârii de condamnare a fost efectuată cu încălcarea normelor referitoare la întocmirea actelor medico-legale fiind lovită de nulitate / instanța nu a analizat toate motivele de apel expuse cu referire la faptul că inculpatul nu a avut intenția de a pune în primejdie viața victimei prin vreo acțiune ori inacțiune a sa iar instanța nu a examinat dubiul care îi profita, materialul probator fiind apreciat unilateral, nefiind motivată nici aplicarea pedepsei complementare și accesorii a inter zicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.; în ceea ce privește dubiul pe care l-a invocat ca principiu ce guvernează rezolvarea acțiunii penale, a avut în vedere atât actele medico-legale care concluzionează că leziunea s-a putut produce și prin aplicarea unei lovituri cu un picior încălțat în timp ce victima era căzută la pământ, cât și lipsa oricărei răni a pielii, menționată în avizul I.M.L. Iași care i-a întărit convingerea că leziunea nu s-a produc cu muchia unei securi așa cum în mod greșit s-a concluzionat de procurori și instanțe până în prezent / materialul probator administrat până la acest moment procesual este insuficient pentru a întemeia în mod convingător existența faptei și vinovăția inculpatului în condițiile în care a mai și fost apreciat unilateral fără a se motiva excluderea din context a probelor ce prezintă o altă variantă a evenimentelor decât cea reținută de instanța de fond; ca atare s-a apreciat că în urma evaluării întregului material probator administrat trebuie să se constate că în legătură cu împrejurările comiterii faptei, în modalitatea în care este descrisă prin rechizitoriu prin lovire activă cu o secure nu există probe care să dovedească această acțiune de omucidere și în consecință să se dea eficiență principiului potrivit căruia îndoiala profită inculpatului, dispunându-se achitarea sa întrucât nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost anterior condamnat / în subsidiar s-a cerut reaprecierea materialului probator în sensul constatării că nu se face vinovat de săvârșirea tentativei de omor calificat, pentru care a fost trimis în judecată, impunându-se schimbarea încadrării juridică a faptei în infracțiunea de vătămare corporală care a pus în primejdie viața victimei. Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 1345 din 12 martie 2007,în recursul coinculpatului P.G.V., în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) raportat la art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen. a casat Decizia penală nr. 100 din 4 aprilie 2006 și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului inculpatului la Curtea de Apel Iași. Înalta Curte de Casație și Justiție decizând anularea deciziei amintite și refacerea în integralitate a controlului judiciar de către Curte a reținut și motivat că în conformitate cu dispozițiile art. 375 alin. (2), 177 alin. (2) - (4) și 8, art. 179 alin. (1) și art. 184 alin. (2) și (3) C. proc. pen. instanța de apel avea obligația legală, ca, față de lipsa apelantului inculpat și împrejurarea că nu mai locuia la adresa din satul Vîltotești, comuna Viișoara, județul Vaslui, deoarece era plecat la muncă în Franța, în orașul Lyon, fără a i se cunoaște adresa, cu toate elementele de identificare, să dispună citarea sa pentru toate termenele de judecată ulterioare și în conformitate cu art. 375 alin. (2) raportat la art. 177 alin. (4) C. proc. pen., respectiv prin afișare la sediul consiliului local în a cărui teză teritorială s-a săvârșit infracțiunea, în concret prin afișare cu datele de identitate, la sediul Primăriei comunei Viișoara, satul Dodești, aflându-se în circumscripția primăriei menționate. In rejudecarea cauzei, in conformitate cu dispozitiile art. 385 18 alin. (1) C. proc. pen. s-a indicat a se avea in vedere si celelalte motive formale si substantiale de apel invocate de catre inculpat. În fata instantei de apel rejudecarea cauzei dupa casare s-a desfasurat conform dispozitiilor Deciziei penale nr. 1345 din 12 martie 2009 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie cu respectarea prevederilor art. 385 18 alin. (1) rap. la art. 371 alin. (2) teza II-a C. proc. pen. În sedinta publica de la 20 martie 2008 a fost reaudiat inculpatul P.G.V., care s-a declarat nevinovat in legatura cu fapta imputata acestuia,aratand ca nu a lovit victima V.I. cu nici un corp contondent, interventia sa in scandalul generat de cele doua grupuri de tineri fiind facuta la solicitarea nepotului acestuia R.P.G. si pentru a o salva pe nepoata acestuia A.M. În cursul interventiei amintite a fost lovit cu o sticla in cap si vazand ca nu poate sa aplaneze conflictul amintit a anuntat seful de post din localitate. A observat ca in altercatie era folosita o secure, arma ce a fost ridicata in final de seful de post din mana nepotului acestuia R.G.F. Inculpatul a sustinut de asemenea ca nu avea posibilitatea sa ia securea din masina intrucat aceasta era incuiata, cheia aflandu-se la sofer. Ulterior, inculpatul a lipsit la celelalte termene de judecata fiind reprezentat de aparatorul ales al acestuia avocat B.E. La același termen de judecată sus-menționat, la cererea inculpatului, in considerarea lipsei de procedura la instanta de fond pentru termenul din 08 septembrie 2004 cand au fost audiati martorii N.M., S.A. si V.V., a fost dispusa reaudierea martorilor amintiti. S-a dispus de asemenea efectuarea unei noi expertize medico-legale pe considerentul de ordin procedural prevazut de art. 35 din O.G. nr. 1/2000 ca medicul care a emis certificatul medico-legal a intocmit ulterior si raportul de expertiza ulterior. Raportul de noua expertiza medico-legala din 24 februarie 2009 a fost efectuat de I.M.L. Iasi avand ca obiective: felul si natura leziunilor pe care le-a prezentat partea vatamata V.I., mecanismul de producere a acestor leziuni si obiectul vulnerant, mecanismul posibil de producere a fracturii din zona temporo-parientala stanga si a hematomului extradural, numarul de zile de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare si daca leziunile suferite au pus in primejdie viata victimei. La intocmirea noii expertize medico-legale documentele examinate au fost: foaia de observatie a Spitalului municipal de adulti Barlad, foaie de observatie a Spitalului clinic de urgenta S.T. Iasi, certificatul medico-legal din 16 mai 2003 al S.M.L. Vaslui, raportul de expertiza medico-legala din 16 octombrie 2003 al S.M.L. Vaslui, avizele din 28 martie 2005 ale Comisiei superioare medico-legale, adeverinta medicala emisa de Spitalul Vaslui, biletul de iesire al Spitalului de Psihiatrie S. Iasi din cuprinsul caruia a rezultat ca partea vatamata V.I. in varsta de 61 ani a fost internat in perioada 05-15 septembrie 2005 cu diagnosticul tulburare organica a personalitatii epilepsie Grand mal post TCC cu stare confuzionala post-critica, in baza carora au fost formulate de cei trei medici primari legisti urmatoarele concluzii: 1. Numitul V.I. a prezentat un traumatism facial cu fractura cominutiva a oaselor nazale, cu deplasare si echimoze palpebrale bilateral, precum si un traumatism cranio-cerebral cu tumefactie parietala stanga, echimoza retroarticulara stanga, fractura liniara temporo-parietala stanga, si hematon extradural parietal stang; 2. Toate leziunile s-au putut produce la data de 27 aprilie 2003;

Traumatismul facial s-a produs cel mai probabil prin lovirea activa cu mijloc contondent (pumn). Traumatismul cranio-cereral s-a produs cel mai probabil prin lovire activa cu un obiect contondent (posibil muchia unei securi), dar nu se poate exclude nici producerea lui printr-o cadere cu impact parietal stang pe sol.

Leziunile faciale au necesitat 14-15 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, iar leziunile cranio-meningo cerebrale parietale stangi au necesitat 45-50 zile de ingrijiri medicale; timpii mentionati se socotesc de la data producerii leziunilor si nu se sumeaza;

Leziunile cranio-menigno cerebrale parietale stangi au fost de natura sa puna in primejdie viata sus-numitului. Audierea martorului N.M. a avut loc la termenul de judecata din 15 octombrie 2009, ocazie cu care a aratat ca nu ii cunoaste pe inculpat si partea civila, in legatura cu evenimentul petrecut la 27 aprilie 2003 isi mentine declaratiile date in acel moment cand avea varsta de 13-14 ani, iar in prezent nu isi mai aminteste de fapta respectiva. Audierea celorlati martori nu a fost posibila in pofida masurilor procedurale intreprinse de instanta de rejudecare in apel [citari repetate si masuri de sanctionare cu amenda, mandate de aducere in conditiile art. 183 C. pen.] martorii fiind plecati de la domiciliu. Curtea a constatat de asemenea imposibilitatea obiectiva de reaudiere si cu privire la martorul R.G.F., din procesul verbal incheiat cu privire la executarea mandatului de aducere rezultand ca acesta este plecat din tara. Curtea, reapreciind materialul probator administrat in cele doua cicluri procesuale, a confirmat in totalitate sitiuatia de fapt anterior reținută de instanțe respectiv: Inculpatul P.G.V. este unchiul lui R.G.F. și C.A.M.L., care sunt frați În seara zilei de 27 aprilie 2003, cei arătați anterior, însoțiți și de alte persoane s-au deplasat în satul Dodești, unde era organizat un bal la căminul cultural, deplasarea fiind făcută cu un autoturism marca O., în care R.G.F. l-a invitat și pe numitul N.M. Balul sătesc amintit a fost organizat de minorii V.V. și S.D.C., ce erau însoțiți și supravegheați de părinții acestora V.l. și S.A., care asigurau și ordinea în căminul cultural. În jurul orele 21,00, partea vătămată V.I. le-a cerut participanților să părăsească localul și să iasă în stradă pentru a le putea percepe taxă de intrare. Grupul de tineri din satul Vîltotești, incluzând pe martorii R.G.F. și C.A.L., au refuzat să părăsească localul. Ca urmare a refuzului de a ieși din căminul cultural manifestat de R.G.F. între acesta și partea vătămată V.I. au început discuții contradictorii în care s-a implicat și C.A.M. Treptat discuțiile au degenerat în îmbrânceli, a încercat să se implice și N.M. dar a fost scos de rudele sale, după care s-a ajuns la violență fizică. Astfel, C.A.M. l-a lovit cu palma peste față pe V.I., acesta a împins-o, după care V.I. a fost lovit cu pumnii de R.G.F. fără însă ca partea vătămată să cadă la pământ. Despre conflictul din cămin a aflat și inculpatul P.G.V. care se afla în acel moment în stradă. Inculpatul a luat o secure cu coadă scurtă din portbagajul autoturismului O., pe care o adusese de acasă, a intrat în căminul cultural, și fără a avea vreo înțelegere cu ceilalți participanți la conflict l-a lovit de două ori în cap cu muchia securii ce o avea în mână pe partea vătămată V.I. Prima lovitură i-a fost aplicată părții vătămate V.I. de către inculpatul P.G.V. cu muchia securii în zona feței, regiunea nazală, iar cea de a doua loviură i-a fost aplicată de către același inculpat, tot cu muchia securii în regiunea temporo-parietală stângă. Urmare loviturilor primite partea vătămată V.I. a căzut la pământ. Ulterior acestui moment R.G.F. a luat securea din mâna lui P.G.V. și a continuat să amenințe persoanele aflate în căminul cultural, care încercau să intervină în ajutorul părții vătămate, fiind deposedat de secure de un lucrător de poliție, care i-a condus pe R.G.F. și inculpat la postul de poliție Viișoara în vederea efectuării de cercetări. Cu această ocazie celor doi le-au fost luate declarații în care nici unul nu a recunoscut agresiunea comisă asupra lui V.I. Față de R.G.F. a fost încheiat și proces-verbal de sancționare contravențională pentru scandal și tulburarea liniștii publice conform Legii nr. 61/1991. În noaptea respectivă partea vătămată a fost transportată la Spitalul Municipal Bârlad unde i s-au acordat primele îngrijiri, după care a fost trimis la Spitalul Clinic de Urgență S.T. Iași unde s-a intervenit chirurgical. Statuand in fapt similar judecatii in fond efectuate in primul ciclu procesual, Curtea a facut referire, la randul sau, la argumentele probatorii in acuzare reprezentand: plangere si declaratiile partii vatamate in coroborare cu declaratiile martorilor oculari in acuzare din grupul de tineri din satul Dodesti si constatarile actelor medicale si medico-legale aflate la dosar [mijloace de proba in raport cu care au fost inlaturate ca nesincere si fiind facuta pro-causa declaratiile in sens contrar facute de martorii din grupul de tineri din satul Viltotesti, insotitorii nepotilor inculpatului, precum si sustinerile in aparare in principal facute de inculpat in sensul ca nu este acesta autorul loviturilor cu muchia securii ce au pus in primejdie viata partii vatamate - iar in subsidiar ca leziunile cauzate partii vatamate au avut alt mecanism de producere prin imbrancirea acestuia de catre grupul de tineri cu care se afla in altercatie, cadere si izbire de un plan dur ori lovire cu piciorul in timp ce era cazut la pamant]. S-au avut in vedere, de asemenea, la retinerea savarsirii de catre inculpat a faptei de violenta fizica astfel cum a fost descrisa prin rechizitoriu- si confirmata ulterior de prima instanta- si concluziile noii expertize medico-legale efectuate in rejudecare, ce a stabilit in mod indubitabil ca 1. numitul V.I. a prezentat un traumatism facial cu fractura cominutiva a oaselor nazale, cu deplasare si echimoze palpebrale bilateral, precum si un traumatism cranio-cerebral cu tumefactie parietala stanga, echimoza retroarticulara stanga, fractura liniara temporo-parietala stanga, si hematon extradural parietal stang; 2. toate leziunile s-au putut produce la data de 27 aprilie 2003; 3. [.] traumatismul cranio-cereral s-a produs cel mai probabil prin lovire activa cu un obiect contondent (posibil muchia unei securi) [.]; 4. [.] leziunile cranio-meningo cerebrale parietale stangi au necesitat 45-50 zile de ingrijiri medicale [.]; 5. leziunile cranio-menigno cerebrale parietale stangi au fost de natura sa puna in primejdie viata sus-numitului. În drept, fapta inculpatului P.G.V. de a aplica cu intensitate sporită în zone vitale două lovituri cu muchia unei securi părții vătămate V.I. - în regiunile nazală și temporo-parietală stângă cu consecința cauzării de fracturi, hematom extradural acut și contuzie cerebrală medie,leziuni de violență ce au pus în primejdie viața victimei necesitând 40-45 zile de îngrijiri medicale - a fost apreciată de asemenea a realiza elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. (infracțiune comisă cu intenție indirectă, prin acceptarea ca finalitate a suprimării vieții victimei). Pedeapsa de 10 ani inchisoare aplicata inculpatului P.G.V., recidivist post-executoriu - condamnat anterior la 6 ani inchisoare pentru comiterea unei infractiuni similare - s-a apreciat a fi in concordanta cu prevederile art. 72 C. pen., reducerea sa fiind nejustificata. Corespunzator retinerii vinovatiei penale a inculpatului pentru savarsirea infractiunii de tentativa de omor, obligarea acestuia la despagubirile civile stabilite prin sentinta, a fost de asemenea apreciata ca fiind intemeiata potrivit art. 346, art. 14 si urmatoarele si art. 998, 999 C. civ. Ca atare Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penala nr. 153 din 26 noiembrie 2009, in baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.G.V. impotriva sentintei penale nr. 169 din 20 mai 2005 a Tribunalului Vaslui, sectia penala. 3. Împotriva deciziei amintite a declarat in termen legal recurs inculpatul P.G.V., invocând ca motive de nelegalitate și netemeinicie potrivit memoriului scris depus la termenul din 27 aprilie 2010, următoarele: - nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile și condițiile prevăzute de art. 117 alin. (1) și (2) C. proc. pen. (corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 8 C. proc. pen.); - s-a comis o gravă eroare de fapt prin condamnarea acestuia, aprecierea corectă a probelor administrate potrivit art. 65 alin. (3) C. proc. pen. impunând achitarea sa în baza art. 345 alin. (3) rap.la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (corespunzător cazului de casare art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen.); - faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică în tentativă la omor calificat deși aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală (corespunzător cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen.). Prealabil examinării pe fond a recursului inculpatului, Înalta Curte constată următoarele: I. Procedura judiciară în primul ciclu procesual: 1 - fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată a fost săvârșită la data de 27 aprilie 2003, rechizitoriul fiind întocmit la data de 18 martie 2004. În cursul urmării penale, după ce a dat o primă declarație (fil. 23 d.u.p.) inculpatul s-a sustras cercetărilor. Organele de urmărire penală au făcut numeroase demersuri procedurale pentru a-l localiza pe inculpat și a asigura prezența acestuia la procedura judiciară (fil. 67-69, 74, 77, 98 etc.). Judecătorul a dispus, în cursul urmăririi penale, arestarea în lipsă a inculpatului (fil. 28-30), fiind emis mandatul de arestare din 27 februarie 2004, mandatul neputând fi pus în executare ca urmare a sustragerii inculpatului de la procedura judiciară. 2 - instanța de fond a fost sesizată la data de 19 martie 2004, sentința fiind pronunțată la data de 20 aprilie 2005. Inculpatul nu s-a prezentat la nici-un termen de judecată la instanța de fond, optând pentru asistența și reprezentarea printr-un avocat ales (fil. 37, 73). În cursul judecății în primă instanță, apărătorul ales al inculpatului a exercitat toate drepturile procesuale ale acestuia (formularea de cereri pentru copierea actelor dosarului, pentru restituirea dosarului la procuror, pentru încuviințare de probe noi etc. - fil. 37, 68-70, 114, 149, 165, 166, 167 etc.). Se reține din actele și lucrările dosarului că la data de 16 august 2008, după prinderea și încarcerarea sa în baza mandatului de arestare emis în lipsă, inculpatul a dat o declarație în fața judecătorului primei instanțe (fil. 76), iar a doua zi, la data de 17 august 2004, prin decizia Curții de Apel Iași, inculpatul a fost pus în libertate (fil. 101). După punerea în libertate, inculpatul nu s-a mai prezentat la instanță, fiind însă reprezentat - după cum s-a arătat - de către apărătorul său ales. 3 - după exercitarea apelului de către inculpat, cauza a fost înregistrată la data de 07 iunie 2005, decizia fiind pronunțată la data de 04 aprilie 2006 (cererea inculpatului de apel - fil. 3). Inculpatul nu s-a prezentat la nici unul dintre termenele de judecată, fiind reprezentat de avocatul său ales care a exercitat toate drepturile procesuale ale acestuia, inclusiv formularea cererii de probe noi (fil. 29, 107, 108, etc.). 4 - recursul inculpatului a fost înaintat Înaltei Curți, cauza fiind înregistrată la data de 15 mai 2006 iar decizia fiind pronunțată la data de 12 martie 2007. Inculpatul a trimis o cerere pentru angajarea unui avocat (fil. 10), și nu s-a prezentat la nici-unul dintre termenele de judecată, optând pentru reprezentare prin avocat ales (fil. 18), care a exercitat drepturile sale procesuale. Înalta Curte a admis punctul de vedere al apărării, a casat decizia curții de apel și a dispus rejudecarea apelului inculpatului motivat prin aspecte de natură procedurală. II. Procedura judiciară în cel de-al doilea ciclu procesual: 5 - dosarul fost reînregistrat la curtea de apel la data de 18 iunie 2007, în vederea rejudecării apelului inculpatului, decizia fiind pronunțată la data de 26 noiembrie 2009. Pe parcursul celor circa 2 ani și jumătate, în care cauza s-a aflat pe rolul curții de apel, inculpatul s-a prezentat la 2 termene, la unul fiind audiat (fil. 78, fil. 236), în rest optând pentru a fi reprezentat de avocatul său ales care a exercitat drepturile sale procesuale, inclusiv prin formularea unor cereri de readministrare a unor probe ori de administrarea unor probe noi (fil. 80, fil. 190-194, etc.). Toate eforturile instanței de apel, concretizate în multiple demersuri procedurale pentru localizarea unor martori, în vederea ascultării, au rămas fără rezultat. 6 - dosarul având ca obiect prezentul recurs al inculpatului (cerere recurs - fil. 15) a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți la data de 19 ianuarie 2010, inculpatul neprezentându-se la nici-unul dintre termene, optând pentru a fi reprezentat de avocatul său ales (fil. 18, fil. 27, fil. 34). În cursul judecării recursului, apărătorul a exercitat toate drepturile procesuale ale inculpatului, inclusiv prin formularea unor cereri de trimitere a dosarului la Curtea Constituțională, cereri de amânare a judecății, cereri de recuzare, etc. Din actele și lucrările dosarului prezentului recurs se mai constată următoarele: - inculpatul a solicitat mamei sale să nu mai semneze pentru primirea actelor de procedură (fil. 47, 90-91); - apărarea a susținut, la unul dintre termene, că inculpatul va veni la instanța de recurs și va participa la procedura judiciară, aspect care - ulterior - nu s-a confirmat (fil. 96); - deși nu s-a arătat că s-ar cunoaște o altă adresă unde inculpatul să fie citat (în străinătate), la ultimul termen apărarea a indicat o astfel de adresă, Înalta Curte reținând următoarele: nu există o cerere (declarație) a inculpatului cu privire la această adresă (obligație prevăzută de art. 177 alin. (2) C. proc. pen.); nu au fost depuse minime înscrisuri ori alte dovezi care să sugereze, chiar la limita minim rezonabilă, că adresa indicată avocatului de către „o rudă” a inculpatului ar fi reală, efectivă; - este certă împrejurarea că inculpatul cunoaște despre desfășurarea procedurii judiciare, acesta desfășurându-se pe parcursul a circa 7 ani (de altfel, chiar el este cel care a continuat procedura judiciară penală prin exercitarea apelului și recursurilor). În condițiile arătate, motivele referitoare la citarea inculpatului și la neefectuarea expertizei medico-legale psihiatrice sunt vădit neîntemeiate deoarece: - efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice a unei persoane aflată în libertate presupune un minim de cooperare a acuzatului, constând în însăși prezentarea lui în fața autorităților judiciare, parti