ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 435/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 435/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Ședința publică de la 2 februarie 2012
Asupra recursului de față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de
contencios administrativ, reclamanta SC W.C.P. SRL, în contradictoriu cu
pârâții SC I. SA, orașul Însurăței prin Primar și Municipiul Finanțelor Publice
a solicitat suspendarea executării silite a sentinței nr. 2732 din 16 iunie
2011 pronunțată de către Tribunalul Buzău.
În motivarea cererii,
aceasta a învederat că prin sentința nr. 2732 din 16 iunie 2011 pronunțată de
Tribunalul Buzău, s-a admis cererea de chemare în judecata formulata de
reclamanta I. SA, s-a dispus obligarea societății reclamante la plata sumei de
305.000 lei reprezentând contravaloare lucrări de construcții, a sumei de
42.557, 57 lei cu titlu de penalități, a sumei de 22.947 lei cu titlu de
cheltuieli de judecata și s-a respins cererea de chemare în garanție a Orașului
Însurăței pe care a formulat-o.
Curtea de Apel Ploiești, secția
comercială, de contencios administrativ, fiscal, prin încheierea din data de 16
august 2011 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de
pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a respins excepțiile lipsei de interes
și a inadmisibilității cererii invocate de intimata SC I. SA ca neîntemeiate. A
fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării vremelnice a
sentinței nr. 2732 din 16 iunie 2011 a Tribunalului Buzău, formulată de
reclamanta SC W.C.P. SRL.
Împotriva acestei încheieri
pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Buzău a declarat recurs.
Recursul este nul.
Înalta Curte, în conformitate cu
art. 137 și art. 306 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, din oficiu,
excepția nulității recursului, și a constatat următoarele :
Potrivit
art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile, termen care se
socotește de la data comunicării hotărârii care este supusă acestei căi de
atac, dacă legea nu dispune altfel. În acest termen, potrivit dispozițiilor
procedurale, se depune declarația de recurs dar și motivele de recurs. În acest
sens, dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. sunt imperative atunci când
prevăd că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul
termenului de recurs.
Sancțiunea nerespectării acestei obligații
este prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prin care se dispune că
,,Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepția alin.
(2)”.
Față de dispozițiile legale
evocate, se constată că recurenta pârâtă a declarat recurs împotriva încheierii
curții de apel, în cadrul termenului legal, fără a indica motivele de
nelegalitate și dezvoltarea lor, în conformitate cu dispozițiile art. 304 C.
proc. civ., sub rezerva depunerii la dosar a dezvoltării motivelor de recurs,
ulterior comunicării încheierii atacate.
Din examinarea actelor și
lucrărilor dosarului Curții de Apel Ploiești, se constată că încheierea atacată
a fost comunicată la data de 24 august 2011, iar depunerea dezvoltării
motivelor de recurs trebuia să aibă loc până la data de 8 septembrie 2011.
Cum dezvoltarea motivelor de
recurs a fost depusă la data de 23 ianuarie 2012 cu depășirea termenului legal
precizat de art. 301 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 306 C. proc.
civ. motivele invocate nu pot fi analizate.
În consecință, în aplicarea
dispozițiilor art. 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul
declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Buzău.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul
declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Buzău împotriva
încheierii din 16 august 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 februarie 2012.