ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 326/2018

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 martie 2015, reclamanta A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 25 februarie 2014 cu număr ieșire 6900 din 25 februarie 2015. privind proiectul cu codul C312M0109323000U din 16 iulie 2010 și titlul "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea micro-întreprinderii A. SRL și a sancțiunii aplicate, de restituire a sumei de 852.343.98 lei, precum și suspendarea executării acestui proces-verbal până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin Sentința nr. 1695 din data de 15 iunie 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiate cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare nr. 6900 din 25 februarie 2015 și cererea de anulare a procesului-verbal de constatare și a Deciziei nr. 8793 din 11 martie 2015 emise de A.F.I.R., formulate de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat, iar în ceea ce privește cererea de anulare, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât pronunțarea asupra acestui capăt de cerere s-a realizat fără a se acorda cuvântul părților asupra probelor, excepțiilor și împrejurărilor de fapt sau de drept relevante.

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat că recursul declarat împotriva soluției pronunțate asupra cererii de anulare a actului administrativ este admisibil în principiu, iar cel declarat împotriva soluției pronunțate asupra cererii de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare nr. 6900 din 25 februarie 2015 este promovat cu depășirea termenului de 5 zile de la comunicarea hotărârii, reglementat de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților potrivit încheierii de ședință din data de 5 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă A. SRL a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, arătând că sentința instanței de fond i-a fost comunicată la data de 9 octombrie 2015, astfel încât recursul promovat împotriva soluției pronunțate asupra cererii de suspendare a executării a fost depus în termenul legal de 5 zile.

De asemenea, recurenta a depus la dosar înscrisuri care atestă începerea executării silite a societății, prin sechestrarea și vânzarea la licitație a utilajelor.

În materia contenciosului administrativ, conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Întrucât suspendarea executării actului administrativ este o operație juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, ce apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu, dispozițiile art. 14 alin. (4) din legea contenciosului administrativ reglementează un termen special de promovare a căii de atac împotriva hotărârii pronunțate asupra unei astfel de cereri - 5 zile de la comunicare.

În aceste condiții, Sentința nr. 1695 din data de 15 iunie 2015 prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, soluționează cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare nr. 6900 din 25 februarie 2015 și cererea de anulare a procesului-verbal de constatare și a Deciziei nr. 8793 din 11 martie 2015 emise de A.F.I.R., poate fi atacată cu recurs, calea de atac promovată împotriva fiecăreia dintre cele două soluții trebuind să respecte termenele de declarare sus-menționate.

Din verificarea actelor dosarului de fond, completul de filtru constată că sentința instanței de fond a fost comunicată societății reclamante la data de 7 octombrie 2015, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond.

Susținerile recurentei referitoare la comunicarea sentinței la data de 9 octombrie 2015 sunt neîntemeiate și nu pot fi avute în vedere de instanța de control judiciar, câtă vreme dovada existentă la dosar este semnată de reprezentantul societății, este completată cu respectarea dispozițiilor art. 164 C. proc. civ., iar conform dispozițiilor art. 165 alin. (1) C. proc. civ. procedura de comunicare a sentinței se socotește îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare.

Termenul de 5 zile se calculează, așadar, pe zile libere, de la data comunicării sentinței - 7 octombrie 2015, ultima zi de declarare a căii de atac împotriva soluției pronunțate asupra cererii de suspendare a executării este 13 octombrie 2015, astfel încât recursul depus la data de 15 octombrie 2015 este declarat cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar completul de filtru, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat împotriva soluției pronunțate asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ ca tardiv formulat.

În privința recursului declarat de reclamanta A. SRL împotriva soluției pronunțate asupra acțiunii în anulare a actului administrativ prin Sentința nr. 1695 din data de 15 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, se apreciază că acesta îndeplinește condițiile de admisibilitate și, având în vedere mențiunile din raport, în sensul că nu există o jurisprudență constantă, conturată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal, care să dezlege unitar problema de drept dedusă judecății, completul de filtru constată că recursul nu poate fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., astfel încât în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civilă îl va admite în principiu și va fixa termen pentru soluționarea pe fond a acestuia, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca tardiv formulat recursul reclamantei A. SRL împotriva soluției pronunțate asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ prin Sentința nr. 1695 din data de 15 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Admite în principiu recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva soluției pronunțate asupra acțiunii în anulare a actului administrativ prin Sentința nr. 1695 din data de 15 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fixează termen de judecată pe fond a recursului la 15 martie 2018, cu citarea părților.

Fără cale de atac, în ceea ce privește soluția de respingere ca tardiv a recursului declarat împotriva soluției pronunțate asupra cererii de suspendare a executării.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2018.