ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 869/2011

Ședința publică de la 24 februarie 2011 Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Reclamanta SC I.S.C. SA Suceava prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, în contradictoriu cu pârâții Primăria orașului Siret și Orașul Siret – prin primar, a solicitat constatarea dreptului de proprietate al societății asupra terenului în suprafață de 1151 mp situat în orașul Siret, jud. Suceava, cu vecinătățile: N - Garaj, S+E - Pârâu, V - str. S., conform planului de situație anexat cererii. Totodată, a solicitat obținerea unei hotărâri judecătorești care să ateste pe cale judecătorească dreptul și titlul de proprietate al reclamantei asupra acestui imobil.

Prin sentința nr. 988 din 8 martie 2010, Tribunalul Suceava a respins acțiunea reclamantei reținând că procesul verbal de compensare nu operează în transferul de proprietate și că, oricum, cu privire la cumpărarea sau vânzarea bunurilor din domeniul privat al orașelor, hotărăsc consiliile locale și nu primarii acestora, în conformitate cu dispozițiile art. 123 din Legea nr. 215/2001. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, constatând că cererea reclamantului poate fi calificată ca fiind o cerere de constatare a intervenției compensării convenționale între obligațiile reciproce ale părților sau o cerere de constatare a unei operațiuni de dare în plată a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I.S.C.

SA împotriva sentinței instanței de fond prin decizia nr. 65 din 20 septembrie 2010 reținând, în esență, că în cauză, ipoteza unei înțelegeri cu privire la transferul de proprietate asupra unui teren nu este susținută de absolut nici un înscris emanând de la pârâtă și faptul că un teren nu poate fi înstrăinat inter vivos decât prin act autentic și că Primăria orașului Siret nu poate dispune de bunurile imobile aflate în proprietatea privată a unității administrativ teritoriale. Împotriva acestei decizii reclamanta SC I.S.C. SA Suceava a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs recurenta făcând referiri numai la probele administrate în cauză (procesul verbal de compensare nr. 11156 din 19 noiembrie 2003, adresa nr. 1084 din 8 martie 2010) a solicitat admiterea recursului, desființarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului și admiterea acțiunii.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtă, din perspectiva excepției nulității recursului, constată că excepția este întemeiată. Este de observat că deși recurenta a invocat în susținerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivele invocate, conform cerințelor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Criticând în esență, modul în care instanța de fond a analizat probele administrate. Simpla nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Revenind la motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pe care le-a indicat recurenta, se constată că nici o ipoteză prevăzută de aceste texte nu au fost demonstrate, criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC I.S.C. SA SUCEAVA împotriva deciziei nr. 65 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.