ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 869/2011

Ședința publică

de la 24 februarie 2011

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele :

Reclamanta SC I.S.C. SA Suceava prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, în contradictoriu cu pârâții

Primăria orașului Siret și Orașul Siret – prin primar, a solicitat constatarea

dreptului de proprietate al societății asupra terenului în suprafață de 1151 mp

situat în orașul Siret, jud. Suceava, cu vecinătățile: N - Garaj, S+E - Pârâu,

V - str. S., conform planului de situație anexat cererii.

Totodată, a solicitat obținerea unei hotărâri

judecătorești care să ateste pe cale judecătorească dreptul și titlul de

proprietate al reclamantei asupra acestui imobil.

Prin sentința nr. 988 din 8 martie 2010,

Tribunalul Suceava a respins acțiunea reclamantei reținând că procesul verbal

de compensare nu operează în transferul de proprietate și că, oricum, cu

privire la cumpărarea sau vânzarea bunurilor din domeniul privat al orașelor,

hotărăsc consiliile locale și nu primarii acestora, în conformitate cu

dispozițiile art. 123 din Legea nr. 215/2001.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, constatând că cererea reclamantului poate

fi calificată ca fiind o cerere de constatare a intervenției compensării

convenționale între obligațiile reciproce ale părților sau o cerere de

constatare a unei operațiuni de dare în plată a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanta SC I.S.C. SA împotriva sentinței instanței de fond prin

decizia nr. 65 din 20 septembrie 2010 reținând, în esență, că în cauză, ipoteza

unei înțelegeri cu privire la transferul de proprietate asupra unui teren nu

este susținută de absolut nici un înscris emanând de la pârâtă și faptul că un

teren nu poate fi înstrăinat inter vivos decât prin act autentic și că Primăria

orașului Siret nu poate dispune de bunurile imobile aflate în proprietatea

privată a unității administrativ teritoriale.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC I.S.C.

SA Suceava a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

În motivarea cererii de recurs recurenta făcând

referiri numai la probele administrate în cauză (procesul verbal de compensare

nr. 11156 din 19 noiembrie 2003, adresa nr. 1084 din 8 martie 2010) a solicitat

admiterea recursului, desființarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre

rejudecarea fondului și admiterea acțiunii.

Înalta Curte, examinând cererea de

recurs formulată de către pârâtă, din perspectiva excepției nulității

recursului, constată că excepția este întemeiată.

Este de observat că deși recurenta a

invocat în susținerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivele invocate, conform

cerințelor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. Criticând în esență,

modul în care instanța de fond a analizat probele administrate. Simpla

nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea

instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de

fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport

de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C.

proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Revenind la motivele prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pe care le-a indicat recurenta, se constată

că nici o ipoteză prevăzută de aceste texte nu au fost demonstrate, criticile

de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere și

inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306

alin. (2) C. proc. civ.

Constatând că recurenta nu s-a

conformat obligației prevăzută de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica

cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

formulată de reclamanta SC I.S.C. SA SUCEAVA împotriva deciziei nr. 65 din 20

septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.